ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5622/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1127 din 2 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 183 din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale).

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, împotriva deciziei de la pct. 1 a formulat contestație în anulare recurenta-reclamantă Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 1127 din 2 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, rejudecarea recursului formulat de reclamanta ANAF împotriva sentinței civile nr. 183/13.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admiterea acestuia, modificarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii.

În motivarea cererii, contestatoarea susține că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanța de recurs a constatat în mod greșit nulitatea recursului, apreciind că acesta nu conține critici veritabile și nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceasta argumentează că recursul formulat a fost motivat în fapt și în drept, vizând nelegalitatea hotărârii instanței de fond prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material. Se susține că, deși nu au fost indicate expres textele de lege încălcate, din conținutul recursului rezultă fără echivoc normele juridice relevante și modul în care instanța de fond le-a interpretat eronat. În acest sens, contestatoarea arată că a formulat critici detaliate privind neaplicarea legislației incidente, astfel încât recursul nu poate fi considerat nemotivat.

În concluzie, se solicită constatarea caracterului eronat al deciziei de nulitate, anularea acesteia și rejudecarea recursului, cu consecința casării hotărârii instanței de fond și admiterii acțiunii formulate de ANAF.

Intimata Autoritatea pentru Digitalizarea României (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale) a depus întâmpinare față de contestația în anulare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată, pentru apărările dezvoltate la dosar.

Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat drept temei al contestației în anulare:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"

Cu referire la acest motiv de contestație în anulare, în doctrină s-a reținut că textul de lege se referă la noțiunea de eroare materială "în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale - cum ar fi respingerea recursului în mod greșit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluționarea recursului în absența motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanța a cărei hotărâre se atacă, mențiuni greșite referitoare la incidentele procedurale, pronunțarea asupra altei hotărâri decât cea atacată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale".

Așadar, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, trebuie să fie greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale și care să fie determinante pentru soluția din recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de către contestatoare o greșeală materială a instanței de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele prezentate în contestația în anulare se referă la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici asupra modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Contestatoarea solicită, practic, a se da o altă interpretare dispozițiilor legale, invocând, astfel, aplicarea greșită a acestora, și nu o "eroare materială", astfel cum este reglementată această noțiune de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Ca atare, motivul contestației în anulare în sensul că dezlegarea dată de instanța de recurs, prin decizia nr. 1127 din 2 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este rezultatul unei erori materiale nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1127 din 2 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024.