ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4707/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala de Solutionare a Contestațiilor, anularea Deciziei nr. 253/21.05.2018 comunicata prin adresa nr. x/21.05.2018 din data de 23.05.2018 si obligarea Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor sa soluționeze contestația și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1112 pronunțată în data de 22 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generala de Solutionare a Contestațiilor, a anulat Decizia nr. 253/21.05.2018 și a obligat pârâta să soluționeze contestația reclamantului înregistrată sub nr. x.642/30.10.2014.

Împotriva sentinței civilănr. 1112 din 22 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.

În cuprinsul recursului, recurenta menționează că instanta de fond retine in mod corect ca incepand cu data de 07.06.2012, administrator al B. S.R.L. a fost numit C., persoana imputernicita sa reprezinte societatea in raport cu tertii, iar societatea, prin reprezentant legal, nu a exercitat dreptul de a contesta decizia de impunere nr. x/31.01.2014.

Cu toate acestea, instanța apreciază ca din momentul emiterii Notificării de deschidere a procedurii de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.09.2014, intimatul a dobândit calitate procesuala activa sa conteste inclusiv decizia de impunere menționata. n urma acestui rationament contradictoriu si eronat, a conchis ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 205 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 coroborate cu cele ale art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.

Consideră ca instanta de fond si-a argumentat hotararea pronuntata prin insusirea in intregime a sustinerilor intimatului, fără a tine cont de apărările formulate în acest sens si fara a arata motivele pentru care acestea au fost inlaturate.

Contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.01.2014, emisă de AJFP Călărași în sarcina B. S.R.L., a fost depusă de persoana fizică A., în calitate de fost administrator și asociat al societății, astfel cum rezultă din cuprinsul contestației, deși din data de 07.06.2012 reprezentant legal al societății este dl C..

Calitatea procesuală activă presupune existența identității între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului dedus judecății, în cauza fiind contestata Decizia de impunere nr. x/31.01.2014 emisa în sarcina B. S.R.L., legal administrată de C. și nu de A..

Astfel, intimatul, în calitate de fost asociat unic și administrator al societății, nu poate formula contestație împotriva unui act administrativ fiscal ce nu a fost emis pe numele lui, ci în sarcina persoanei juridice B. S.R.L., societate pe care la data emiterii actului administrativ fiscal contestat nu o administra, fiind lipsit de calitate procesuală.

Potrivit pct. 12.1 lit. b) din O.P.A.N.A.F. nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015, contestația poate fi respinsă ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situația în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală.

Consideră ca in mod eronat instanta de fond retine ca prin primirea Notificarii pentru atragerea raspunderii solidare, in mod automat intimatul a dobandit si calitate procesuala activa.

Aceste sustineri sunt lipsite de fundament si de temei legal, întrucât in situația în care s-a întocmit în sarcina intimatului o decizie de atragere a răspunderii solidare, acesta avea la dispoziție o cale distinctă de atac, pe cale administrativă, care putea fi adresată către structura ierarhic superioară organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a debitorului principal, în conformitate cu prevederile pct. 12.2 din O.P.A.N.A.F. nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art. 27 și art. 28 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Având în vedere considerentele expuse, a solicitat a se observa că in mod corect, în temeiul art. 280 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 coroborat cu pct. 12.1. lit. b) din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea Titlului VIII din Legea nr. 207/2015, a fost respinsa contestația formulată de intimat împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.01.2014 emisă de AJFP Călărași în sarcina B. S.R.L., ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitate procesuala activa.

Intimata-reclamant a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce urmează.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. 253 din 21 mai 2018 a ANAF - DGSC.

Prin actul atacat, pârâta a respins contestația formulată de A. ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitate de a contesta.

Instanța de fond a admis acțiunea apreciind că sunt întemeiate criticile reclamantului aduse actului administrativ, în ceea ce privește calitatea sa procesuală.

Împotriva acestei soluții, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs apreciind că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale incidente cauzei (O.G. nr. 92/2003) și a anulat un act administrativ care respecta toate rigorile legii.

Motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă în susținerea recursului promovat în cauză sunt prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate în două critici, respectiv în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că reclamantul A. în calitate de fost administrator al societății putea formula contestație împotriva unui act administrativ fiscal ce nu a fost emis pe numele lui și că are calitate procesuală activă în cauză.

Înalta Curte reține următoarea situație de fapt:

Reclamantul A. a deținut calitatea de asociat și administrator în S.C. B. S.R.L. în perioada 2009-2011 (începând cu data de 07.06.2012, administrator a fost numit C.) și în anul 2014 i s-a comunicat Notificarea de deschidere a procedurii de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.09.2014 prin care i s-a adus la cunoștință inițierea procedurii de atragere a răspunderii sale solidare cu S.C. B. S.R.L. pentru plata obligațiilor fiscale in cuantum de 12.458.165 RON.

Împotriva notificării a formulat contestație, ce a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin decizia nr. 358/12.12.2014 Administrația Naționala de Administrare Fiscala - Comisia Generală de soluționare a contestațiilor. Prin sentința civilă nr. 2220/15.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 1778/04.05.2018 a ICCJ, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamant, a fost anulată decizia de soluționare a contestației nr. 358/12.12.2014, obligând pârâta să emită o noua decizie de soluționare a contestației administrative formulată de reclamant în termenul legal.

Ulterior, prin decizia nr. F-CL 47/31.01.2014 au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plată pentru S.C. B. S.R.L., în sumă de 12.264.492 RON, pentru perioada 2010-2012, iar obligațiile fiscale accesorii au fost stabilite până la data de 29.01.2014.

Reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/31.01.2014, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. x/31.01.2014 de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Calarasi.

Prin decizia nr. 253/21.05.2018, Administrația Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala de soluționare a contestațiilor a respins contestația ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.

Înalta Curte reține, din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, a prevederilor incidente și în acord cu motivarea instanței de fond că, interesul reclamantului de a contesta decizia de impunere prin care s-au stabilit creanțe fiscale suplimentare înscrise în pasivul societății exista și, în acest context, are calitatea de persoană îndreptățită, potrivit legii, să conteste decizia de impunere în discuție.

În acest context nu pot fi reținute criticile instituției pârâte sub acest aspect, întrucât in situația în care s-ar întocmit în sarcina intimatului o nouă decizie de atragere a răspunderii solidare și va avea la dispoziție o cale distinctă de atac pe cale administrativă, acesta nu va mai putea contesta decizia de impunere prin care se stabilesc creanțele fiscale suplimentare.

Recurenta-pârâtă a susținut în față instanței de fond, cât și prin motivele de recurs că Decizia de impunere nr. x/31.01.2014 a fost comunicată societății B. S.R.L., prin C. reprezentantul desemnat, dar acesta nu a înțeles să conteste decizia.

Aceste aspecte nu au relevanță în cauză, atât timp cât pe numele reclamantului-intimat este emisă o notificare de atragere a răspunderii solidare pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina societății B. S.R.L. pentru perioada 2010-2012.

În mod legal instanța de fond a statuat că litigiul este supus normelor de procedură fiscale reglementate de O.G. nr. 92/2003, iar potrivit art. 205 alin. (2) din acest act normativ reclamantul este îndreptățit la contestație, dat fiind că a fost lezat în drepturile sale prin decizia de impunere.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1112 din 22 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2021.