ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1025/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 5739 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2018, s-a constatat nulitatea recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței civile nr. 5449 din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, obligând partea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON către reclamanta-pârâtă A. S.R.L., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 5739 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea acestei decizii și rejudecarea recursului, în sensul admiterii acestuia, casării hotărârii instanței de fond și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut că, în mod eronat, Înalta Curte a reținut că recursul formulat de instituția recurentă nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., constatând nul recursul.

Contestatoarea a arătat că recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material în speță.

În acest sens, din economia textului art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu rezultă că ar trebui indicat cu exactitate normele legale încălcate de instanță, însă, din lecturarea recursului formulat de către ANAF, rezultă fără echivoc care sunt normele legale pe care instanța de fond le-a încălcat în soluționarea cauzei.

Astfel, în recursul formulat de către instituția noastră s-a menționat în mod expres norma de drept material pe care instanța de fond a aplicat-o în mod greșit, respectiv prevederile art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015, singura dispoziție legală pe care instanța de fond a încălcat-o și aplicat-o în mod greșit.

Prin urmare, în mod eronat, instanța de recurs a reținut în decizia atacată că prin recursul formulat nu s-ar fi identificat explicit norma sau normele de drept material aplicabile speței.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei de interes a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor în formularea contestației în anulare, susținând că Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor nu justifică un interes în anularea deciziei contestate, deoarece, pe de-o parte, a fost emisă Decizia nr. 269/08.12.2020 privind soluționarea contestației, motiv pentru care, în ipoteza în care contestația în anulare ar fi admisă, iar Înalta Curte ar proceda la soluționarea recursului, chiar și în situația obținerii unei soluții favorabile asupra cererii de recurs, contestatoarea oricum nu ar mai justifica un interes actual; pe de altă parte, chiar și în situația în care nu ar fi fost încă emisă Decizia de soluționare, suspendarea oricum nu ar mai putea fi menținută, deoarece cauza penală aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a fost clasată, iar dispozițiile procedural-fiscale nu permit prelungirea măsurii suspendării dincolo de momentul în care motivele care au determinat suspendarea au încetat, astfel cum reiese din dispozițiile art. 277 alin. (3) din Codul de procedură fiscală.

În subsidiar, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, susținând că motivele invocate în susținerea contestației în anulare nu se circumscriu în cele prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes, invocată de către intimată prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare ca lipsită de interes, pentru considerentele ce urmează.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei contestații în anulare.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a contestației în anulare.

Înalta Curte constată că recursul a cărui nulitate s-a constatat prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare a vizat sentința civilă nr. 5449 din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care, în urma admiterii cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta A. S.R.L., a fost anulată Decizia nr. 273/29.05.2018 emisă de ANAF – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, fiind obligată pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.12.2017 și împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/28.12.2017 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.

În cauză, pârâta s-a conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 5449 din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5739 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând contestația formulată de reclamantă, la dosar fiind depusă de către intimată, împreună cu întâmpinarea, Decizia nr. 269/08.12.2020 privind soluționarea contestației.

Având în vedere că finalitatea urmărită de recurenta-pârâtă (contestatoarea în cauză) prin promovarea recursului a fost aceea de a obține respingerea acțiunii reclamantei și menținerea Deciziei nr. 273/29.05.2018 privind suspendarea soluționării contestației fiscale formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.12.2017 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.12.2018, precum și împrejurarea că a fost emisă Decizia nr. 269/08.12.2020 privind soluționarea contestației, în mod evident, contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGSC nu mai justifică un interes în formularea prezentei contestații în anulare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca lipsită de interes.

Față de căderea în pretenții a contestatoarei prin raportare la lipsa de interes a propriului demers procesual, Înalta Curte o va obliga la plata către intimată a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. față de complexitatea redusă a prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 5739 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2018, ca lipsită de interes.

Obligă contestatoarea la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.