ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5615/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a formulat contestație împotriva rezoluției inspectorului-sef nr. 7832/26.05.2022 și a rezoluției de clasare nr. 727/19 aprilie 2022, la sesizarea din lucrarea nr. 22-844 împotriva ilegalităților d-nei judecător B. de la Judecătoria Fălticeni, soluții pe care le consideră ca fiind netemeinice si nelegale, fiind emise cu aplicarea greșită a legii.

Prin sentința civilă nr. 2121 din 14 noiembrie 2022, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată este nemotivată, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei și a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În esență, acesta critică sentința pentru că, în opinia sa, instanța de fond nu a analizat în mod concret și efectiv argumentele și probele prezentate în susținerea plângerii formulate împotriva rezoluțiilor emise de Inspectorul-șef și de inspectorii judiciari ai Inspecției Judiciare. Recurentul susține că plângerea sa a vizat o serie de abateri grave săvârșite de un magistrat (respectiv doamna judecător B. de la Judecătoria Fălticeni) în cadrul unor dosare civile privind măsuri privitoare la minorul C., în care acesta era parte, și că aceste abateri nu au fost examinate în mod corespunzător de către Inspecția Judiciară, fiind ignorate probele depuse, inclusiv transcrierile realizate personal după înregistrările ședințelor de judecată.

În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a respins plângerea fără a analiza în mod real și detaliat faptele reclamate, limitându-se la considerente generale privind competența Inspecției Judiciare și la concluzii abstracte referitoare la lipsa probelor privind abaterile disciplinare. Recurentul subliniază că instanța nu a explicat de ce nu au fost avute în vedere înregistrările solicitate oficial de două ori, că nu s-a realizat o comparație între acestea și că nu s-a motivat de ce nu au fost examinate transcrierile depuse în dosar. De asemenea, se indică faptul că instanța nu a analizat punctual cererile de recuzare, respingerea întrebărilor adresate martorilor, discrepanțele dintre desfășurarea reală a ședințelor și cele consemnate în încheieri, precum și lipsa unei examinări complete a contextului în care au fost dispuse soluțiile în dosarele menționate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține că hotărârea recurată nu cuprinde o motivare efectivă, ci doar enunțuri generale care nu răspund concret aspectelor esențiale ale cauzei, ceea ce echivalează cu o nemotivare. În privința art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanța a aplicat greșit dispozițiile legale incidente, ignorând limitele competenței Inspecției Judiciare în raport cu faptele reclamate și nereușind să distingă între controlul disciplinar și cel judiciar, ceea ce a condus la o soluție eronată de respingere a plângerii.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea plângerii ca fiind întemeiată și legală, în considerarea faptului că instanța de fond nu a realizat o analiză efectivă și completă a situației de fapt și de drept, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurent se pot circumscrie motivelor de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 același Cod.

II.2. În ceea ce privește fondul recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând contestația formulată împotriva rezoluției Inspectorului-șef nr. C22-831 din data de 26 mai 2022 și a rezoluției de clasare nr. 727/19.04.2022 emisă în lucrarea nr. 22-844 a Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru judecători.

Instanța de fond a respins ca nefondată contestația reclamantului, înlăturând punctual toate argumentele invocate, apreciind, în esență, că sunt legale concluziile inspectorului judiciar și cele ale Inspectorului șef, expuse prin cele două rezoluții contestate, în sensul neidentificării în cauză a unor indicii în legătură cu săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, în mod corect dispunându-se clasarea sesizării potrivit art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Reclamantul a criticat sentința de fond, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Susținerile recurentului-reclamant subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea atacată ar fi nemotivată, ar conține motive contradictorii ori străine de natura cauzei, nu pot fi primite.

Contrar acestor afirmații, instanța de fond a expus o motivare clară, logică și suficientă, din care rezultă raționamentul juridic care a fundamentat soluția de respingere a acțiunii. Curtea de apel a analizat în mod expres limitele competenței Inspecției Judiciare, temeiurile de drept incidente, respectiv dispozițiile art. 45 - 46 din Legea nr. 317/2004 și art. 99 din Legea nr. 303/2004, precum și raportul dintre acestea și faptele reclamate de petent.

Astfel, instanța de fond a reținut că rezoluțiile de clasare contestate cuprind o analiză completă a faptelor semnalate, în limitele sesizării disciplinare, că verificările efectuate de inspectorul judiciar au fost efectuate potrivit legii, iar reclamantul nu a indicat elemente concrete care să justifice continuarea cercetărilor ori să evidențieze o nelegalitate a actelor administrative contestate.

Totodată, Curtea de apel a arătat în mod explicit că aspectele invocate de reclamant referitoare la modul de soluționare a cauzelor civile în care acesta era parte excedează competenței Inspecției Judiciare și, implicit, limitelor controlului exercitat de instanța de contencios administrativ. Instanța a făcut distincția între răspunderea disciplinară a magistratului și legalitatea soluțiilor pronunțate în dosarele respective, motivând că aceste chestiuni pot fi analizate doar în căile de atac prevăzute de lege.

În aceste condiții, nu se poate reține că hotărârea recurată ar fi lipsită de motivare. Existența unei nemulțumiri subiective față de conținutul motivării nu echivalează cu absența acesteia. Motivarea instanței de fond este concisă, dar suficientă pentru a permite părților și instanței de recurs să înțeleagă considerentele de fapt și de drept care au fundamentat soluția.

Prin urmare, critica întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondată.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant argumentează că instanța de fond ar fi aplicat greșit dispozițiile legale incidente, întrucât ar fi confundat atribuțiile Inspecției Judiciare cu cele specifice controlului judiciar exercitat asupra hotărârilor judecătorești.

Această critică nu poate fi primită.

Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente, reținând că, potrivit art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, competența Inspecției Judiciare este limitată la verificarea indiciilor privind săvârșirea abaterilor disciplinare de către magistrați, astfel cum acestea sunt strict și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Curtea de apel a arătat, în mod corect, că Inspecția Judiciară nu are atribuții de cenzurare a legalității sau temeiniciei actelor judiciare, iar controlul său se limitează la aspectele ce pot constitui abateri disciplinare. Faptele invocate de reclamant - privitoare la modul de desfășurare a ședințelor de judecată, la respingerea unor cereri de probatorii sau la soluțiile dispuse în dosarele civile - reprezintă chestiuni ce țin de activitatea de judecată propriu-zisă și pot fi supuse doar căilor de atac judiciare, nu controlului disciplinar.

Totodată, instanța de fond a realizat o analiză detaliată a criteriilor ce conturează elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, sub aspectul laturii obiective și subiective, conchizând în mod legal că nu există indicii privind exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență. Această concluzie este conformă jurisprudenței constante a instanței supreme, potrivit căreia pentru reținerea unei abateri disciplinare este necesară existența unei încălcări flagrante, neîndoielnice și nescuzabile a normelor de drept, săvârșită cu intenție sau gravă neglijență.

De asemenea, instanța de fond a observat că unele dintre faptele invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată nu au făcut obiectul sesizării disciplinare inițiale, fiind astfel corect reținut caracterul inadmisibil al extinderii cadrului procesual în această etapă.

Așadar, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale de către instanța de fond sunt conforme cu cadrul normativ și cu jurisprudența relevantă, neputând fi reținute elemente de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin urmare, și acest motiv de recurs este nefondat.

Cât privește celelalte susțineri ale recurentului-reclamant, reluate în recurs, referitoare la lipsa unei analize detaliate a fiecărei probe depuse, Înalta Curte reține că acestea nu reprezintă motive de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ., ci vizează, eventual, temeinicia hotărârii, aspect care excede competenței instanței de recurs. În această fază procesuală, controlul exercitat de instanța de recurs este unul de legalitate, iar nu de oportunitate sau de apreciere a probelor.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse anterior, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, motivarea acesteia este completă și coerentă, iar interpretarea normelor de drept material și procedural a fost corectă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2121 din data de 14 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024.