ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 588/2024

Ședința publică din data de 01 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 04 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva rezoluției de clasare nr. 1013 din data de 30 mai 2022, emisă în dosarul 22-1394 al Direcției de inspecție pentru judecători.

Prin sentința civilă nr. 1800 din 14 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1800 din 14 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 decembrie 2022, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat, în principal, nulitatea recursului pentru nemotivare și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul de lege incident - art. 488 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul-reclamant doar prezintă situația de fapt, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

În acest context, deși așa cum s-a relevat mai sus, recurentul-reclamant indică sentința civilă pe care înțelege să o conteste, nu formulează nicio critică în susținerea vreunuia din motivele de casare imperativ și limitativ prevăzute de norma incidentă.

Astfel, deși prin sentința recurată a fost admisă excepția inadmisibilității și respinsă cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, aspectele redate de recurentul-reclamant în cererea de recurs nu au legătură cu soluția recurată și, implicit, cu analiza instanței de fond care a fundamentat hotărârea pronunțată în cauză.

Înalta Curte mai reține și că sunt date în competența instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, iar în aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speță, cererea de recurs se limitează doar la prezentarea situației de fapt, fără a se formula critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate și fără a se indica care sunt normele de drept încălcate de prima instanță, respectiv din perspectiva modului de soluționare de către aceasta a excepției inadmisibilității, invocată în raport de lipsa procedurii prevăzute de art. 45 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de reclamantul A., pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată de intimata-pârâtă.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1800 din 14 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru nemotivare.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.