ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5602/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.03.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Județul Vâlcea - Consiliul Județean Vâlcea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Programe Europene, Infrastructură Mare a solicitat anularea Deciziei nr. 5815 din 17.01.2022, privind soluționarea contestației formulate de Județul Vâlcea-Consiliul Județean Vâlcea împotriva Raportului de neconformitate nr. x/25.11.2021 aferent proiectului "Fazarea proiectului Sistem de management integrat al Deșeurilor Solide în județul Vâlcea", înregistrată la Consiliul Județean Vâlcea sub nr. x din 18.01.2021 și a Raportului de neconformitate nr. x/25.11.2021 emis de Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare din cadrul Ministerului Investițiilor si Proiectelor Europene, înregistrată la Consiliul Județean Vâlcea sub nr. x din 25.11.2021.

Prin sentința nr. 1280 din 6 iulie 2022, Curtea de Apel București: (i) a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât, ca neîntemeiată; (ii) a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul Județul Vâlcea - Consiliul Județean Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Programe Europene, Infrastructură Mare, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul Județul Vâlcea - Consiliul Județean Vîlcea, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant, susținând incidența motivului de casare invocat, arată că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond a reținut existența unei încălcări a prevederilor legale, considerând că autoritatea contractantă a modificat cerințele privind capacitatea tehnică și profesională ca urmare a unei solicitări de clarificare, fără a publica un anunț de tip erată, conform art. 146 din Legea nr. 98/2016 și art. 55 din H.G. nr. 395/2016. Cu toate acestea, instanța nu a motivat în fapt și în drept concluzia sa, omițând să analizeze dacă răspunsul la solicitarea de clarificare a condus efectiv la o modificare a cerinței respective și dacă aceasta a fost de natură să restricționeze participarea ofertanților.

Din cuprinsul anunțului de participare x/03.04.2021, reiese că cerințele referitoare la capacitatea tehnică și profesională nu au fost modificate și nu au avut caracter restrictiv, participarea ofertanților nefiind limitată în vreun fel. Răspunsul la clarificări nu a introdus cerințe suplimentare, ci a urmărit tratarea unitară a condițiilor pentru proiectare și execuție, fără a ajusta documentația în sensul prevăzut de art. 55 alin. (2) din normele metodologice. Instanța de fond nu a explicat de ce a apreciat că anunțul de participare ar fi devenit restrictiv și nici nu a arătat în ce mod s-ar fi produs o îngrădire a concurenței sau o încălcare a principiului transparenței consacrat de art. 2 lit. d) din Legea nr. 98/2016.

În plus, recurentul subliniază că cerințele de experiență similare prevăzute în anunțul de participare se refereau la lucrări și servicii comparabile ca nivel de complexitate cu obiectul contractului, iar nu la o anumită lucrare unică, astfel încât nu se poate susține că s-ar fi creat o restricție în raport cu operatorii economici interesați. În opinia sa, instanța de fond a omis să analizeze documentația de atribuire și contextul normativ aplicabil, limitându-se la o afirmație generală privind existența unei modificări care ar fi impus publicarea unei erate, fără a oferi o motivare concretă în acest sens.

În concluzie, în lipsa unei motivări adecvate, hotărârea instanței de fond nu respectă cerințele de legalitate și claritate impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurentul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, decizia nr. 5815/17.01.2022 emisă de intimatul-pârât prin care, soluționând contestația administrativă împotriva Raportului de neconformitate nr. x/25.11.2021, a fost menținută măsura administrativă dispusă prin acesta, respectiv aplicarea unei reduceri procentuale de 5% din valoarea contractului de achiziție publică de lucrări nr. x/01.09.2021, având ca obiect proiectare și execuție lucrări pentru centrul de management integrat al deșeurilor Roești, în sumă de 86.860.683,91 RON.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, confirmând legalitatea actelor administrative contestate, iar o astfel de soluție este criticată de reclamant din perspectiva manierei în care prima instanță și-a îndeplinit obligația de a motiva hotărârea pronunțată, apreciind recurentul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Examinând sentința atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea acesteia, în contextul în care hotărârea recurată respectă standardele impuse de art. 425 C. proc. civ., fiind, astfel, nefondate criticile aduse de recurent sentinței primei instanțe.

Trebuie precizat faptul că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere prezentarea argumentelor părților, stabilirea în considerentele hotărârii a situație de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raționament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluției date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză.

Recurentul susține că hotărârea instanței de fond ar fi nemotivată, întrucât nu ar expune raționamentele de fapt și de drept care au condus la concluzia existenței unei modificări a cerinței privind capacitatea tehnică și profesională, ca urmare a unei clarificări, fără publicarea unui anunț de tip erată, în sensul art. 146 din Legea nr. 98/2016 și art. 55 din H.G. nr. 395/2016.

Această critică este nefondată.

Contrar susținerilor recurentului, din analiza sentinței nr. 1280/2022 rezultă că instanța de fond a motivat în mod detaliat atât situația de fapt reținută, cât și aplicarea dispozițiilor legale incidente, arătând explicit:

· natura modificării intervenite prin Clarificarea nr. 5 - respectiv schimbarea formulării cerinței privind experiența similară din "inclusiv stație de sortare, stație TMB, depozit conform…" în "inclusiv stație de sortare și/sau stație TMB și/sau depozit conform";

· consecința juridică a acestei modificări, constând în alterarea sferei de aplicare a cerinței inițiale și, implicit, în încălcarea principiului transparenței prevăzut la art. 2 lit. d) din Legea nr. 98/2016;

· rațiunea pentru care o astfel de modificare, chiar dacă aparent lărgită, reprezintă o informație esențială pentru operatorii economici și trebuia adusă la cunoștință prin publicarea unei erate, nu doar prin clarificare accesibilă în SEAP.

Prin urmare, instanța de fond a indicat temeiurile de drept [art. 146 din Legea nr. 98/2016, art. 55 din H.G. nr. 395/2016, art. 2 lit. d) din Legea nr. 98/2016] și fundamentele de fapt care justifică concluzia sa, întrunind cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. privind obligativitatea motivării hotărârii.

Nemulțumirea recurentului vizează, în realitate, conținutul motivării, nu inexistența acesteia, ceea ce nu constituie motiv de casare în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la critica referitoare la existența pretinsei modificări a cerințelor de calificare, recurentul afirmă că răspunsul la clarificare nu ar fi modificat conținutul cerinței privind capacitatea tehnică și profesională, ci ar fi avut doar rolul de a asigura o interpretare unitară a documentației de atribuire, fără caracter restrictiv.

Această critică este de asemenea nefondată.

Instanța de fond a reținut, pe baza probatoriului depus la dosar, că modificarea formulării prin Clarificarea nr. 5 a avut efect juridic substanțial, întrucât a schimbat criteriile prin care operatorii economici puteau demonstra experiența similară, introducând o formulă alternativă ("și/sau"), care a modificat cerința inițială din documentația publicată în JOUE.

Astfel cum corect a observat instanța de fond, această modificare nu a fost adusă la cunoștința operatorilor economici exclusiv printr-un anunț de tip erată, deși art. 146 din Legea nr. 98/2016 prevede expres această obligație ori de câte ori se modifică informații esențiale din anunțul de participare.

Întrucât clarificarea a fost publicată numai în SEAP, nu și în JOUE, a fost încălcat principiul transparenței și egalității de tratament, întrucât operatorii economici care consultau doar anunțul publicat în JOUE nu puteau lua cunoștință de modificarea cerinței.

Jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauzele C-19/00 SIAC Construction, C-454/06 Pressetext Nachrichtenagentur GmbH) stabilește că orice modificare, chiar minoră, a condițiilor de participare trebuie să fie publică, explicită și accesibilă tuturor potențialilor ofertanți, pentru a nu crea un avantaj competitiv.

Prin urmare, instanța de fond a reținut corect incidența unei "nereguli" în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constând într-o abatere de la legalitate susceptibilă să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, independent de existența unui prejudiciu concret.

O altă critică invocată de recurent se referă la lipsa efectului restrictiv și inexistența prejudiciului. Recurentul arată că cerința nu a fost restrictivă și că, nefiind formulată o contestație în procedura de achiziție, nu se poate susține existența unui prejudiciu.

Critica este nefondată.

Conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, existența unei "nereguli" nu este condiționată de dovedirea unui prejudiciu efectiv, fiind suficient ca abaterea să "poată prejudicia bugetul Uniunii Europene" printr-o sumă plătită necuvenit.

În același sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat (cauza C-465/10 Chmielewski) că abaterile care nu produc un impact financiar imediat pot afecta interesele financiare ale Uniunii, întrucât pun în discuție regularitatea procedurii și, implicit, selecția ofertantului.

De asemenea, împrejurarea că nu au existat contestații nu înlătură caracterul neregulii, ci doar constituie o circumstanță atenuantă, astfel cum corect a reținut instanța de fond, la stabilirea nivelului minim al corecției financiare de 5%, conform Anexei 2 lit. A) pct. 6 din H.G. nr. 519/2014.

În consecință, concluzia primei instanțe privind legalitatea și proporționalitatea corecției aplicate este temeinic fundamentată în fapt și în drept.

În fine, recurentul mai susține că instanța de fond nu ar fi analizat documentația de atribuire în ansamblu și contextul normativ aplicabil.

Și această critică este nefondată.

Instanța de fond a examinat documentația aferentă procedurii, inclusiv anunțul de participare x/03.04.2021, răspunsurile la clarificări și raportul de neconformitate, iar din analiza coroborată a acestor documente a rezultat că răspunsul la clarificare a introdus modificări de conținut juridic, nu simple precizări tehnice.

Raționamentul instanței de fond este complet și concordant cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și cu practica judiciară constantă potrivit căreia instanța nu este ținută să răspundă punctual fiecărui argument al părții, ci doar să arate motivele de fapt și de drept care fundamentează soluția.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea judecătorească ce formează obiectul recursului pendinte a fost motivată coerent și suficient, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar asupra sa, fiind lipsită de ambiguități și contradicții, ceea ce determină compatibilitatea sa cu normele legale care stabilesc conținutul unui asemenea act procedural.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul Județul Vâlcea - Consiliul Județean Vâlcea ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința nr. 1280/06.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Județul Vâlcea-Consiliul Județean Vâlcea împotriva sentinței nr. 1280 din data de 6 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024.