ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2833/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației:

- anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 88.534 din 17 iulie 2017, transmisă prin adresa nr. x din 17.07.2017 și înregistrată la Consiliul Județean Vâlcea sub nr. 9.829 din 24.07.2017, din cadrul Contractului de achiziție publică de lucrări suplimentare și dotări specifice, nr. 18.595 din 21.10.2015, încheiat între Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vâlcea și Asocierea A. S.A. și S.C. B. S.A.;

- anularea Deciziei nr. 81 din 8 septembrie 2017, privind soluționarea contestației administrative formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vâlcea;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 1.083.708,04 RON (inclusiv TVA), reprezentând corecția financiară aplicată în procent de 25% din valoarea totală a Contractului de achiziție publică de lucrări suplimentare și dotări specifice, nr. 18.595 din 21.10.2015 (5.784.145,33 RON + 1.388.194,88 TVA), reținută la plată în cadrul Proiectului Cod SMIS 13064, din cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, privind "Reabilitarea Spitalului Județean de Urgență Vâlcea".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 106 din 31 martie 2020, a admis cererea principală formulată de reclamantă, a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 88.534 din 17 iulie 2017 și Decizia nr. 81 din 8 septembrie 2017, emise de pârâtă Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației la plata sumei de 1.083.708,04 RON (inclusiv TVA), reprezentând corecția financiară aplicată în procent de 25% din valoarea totală a contractului de achiziție publică de lucrări suplimentare și dotări specifice, nr. 18.595 din 21.10.2015 (5.784.145,33 RON + 1.388.194,88 TVA), reținută la plată în cadrul Proiectului Cod SMIS 13064, din cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, privind "Reabilitarea Spitalului Județean de Urgență Vâlcea".

De asemenea, a dispus obligarea pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației să plătească reclamantei suma de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu pentru efectuarea raportului de expertiză tehnică în construcții.

Prin aceeași sentință, a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de către reclamantă în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. C. S.R.L., dispunând obligarea reclamantei să plătească chematei în garanție suma de 2500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu pentru efectuarea raportului de expertiză tehnică în construcții și onorariu de avocat redus în cuantum de 10.000, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât invocă aplicarea greșită a disp. art. 33 alin. (1) și (2) lit. d) și e), art. 2 alin. (1) lit. a) și b), art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, precum și a prevederilor art. 1271 C. civ., avându-se în vedere că prima instanță trebuia să observe că modificările explicitate au condus la o modificare substanțială a obiectului contractului.

Se arată că aceste modificări au introdus condiții care, dacă ar fi făcut parte din procedura inițială de atribuire, ar fi permis selectarea altor candidați decât cei care au fost selectați inițial sau ar fi permis atribuirea contractului altui ofertant.

În raport cu aceste modificări, condițiile stabilite inițial nu sunt proporționale cu obiectul contractului, sunt astfel viciate condițiile de manifestare a concurenței reale, prin impunerea artificială a unui nivel superior al experienței similare, al garanției de participare și al cifrei de afaceri raportat la valoarea estimată a lucrărilor necesare, astfel încât selecția candidaților a fost restricționată.

Consideră recurentul-pârât că prima instanță a aplicat greșit teoria impreviziunii prevăzută de art. 1271 C. civ., întrucât pct. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 reprezintă enunțul unei nereguli, prin care se sancționează reducerea obiectului contractului cu încălcarea legislației achizițiilor publice și nu reprezintă reglementarea unui instrument la îndemâna autorității care să o absolve de răspundere pentru împrejurări imprevizibile.

În plus, impreviziunea presupune existența unei obligații excesiv de oneroase în derularea unui contract, însă nu este cazul în speță, deoarece necesitatea lucrărilor rezultă din nevoia asigurării condițiilor de funcționare în continuare a unității sanitare, pe parcursul implementării proiectului.

Recurentul-pârât susține și că prima instanța a dat o valoare absolută expertizei tehnice judiciare construcții și chiar dacă expertul a arătat că lucrările erau imprevizibile, autoritatea contractantă a ajuns în această situație pentru că a optat pentru proiectarea lucrărilor de reabilitare și execuția acestora asupra unei clădiri în funcțiune.

Riscul a fost cunoscut de la început, intimata-reclamantă suportă consecințele, iar utilitatea publică a clădirii este un argument în sensul absolvirii părții de răspundere.

De asemenea, faptul că au intervenit modificări legislative cu aplicabilitate în activitatea unităților sanitare nu reprezintă un element care să contureze teoria impreviziunii lucrărilor, iar neformularea de obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză nu presupune acceptarea acestora.

Aserțiunea în sensul că recuperarea prejudiciului cauzat prin executarea contractului de achiziție publică, constând în lucrări supraevaluate și neefectuate în realitate, se poate dispune printr-o acțiune contractuală întemeiată pe contractul de finanțare, încheiat între MDLPA și UAT județul Vâlcea, relevă că oprima instanță nu a înțeles natura neregulii definite prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ce permite doar aplicarea unei corecții financiare din valoarea contractului de achiziție publică.

În ceea ce privește pretenția acordată de instanță, recurentul-pârât susține că suma în cuantum de 1.083.708,04 RON (inclusiv TVA) este mai mare decât cea reținută prin nota de constatare.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vâlcea a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației

Analiza motivelor de casare

Recurentul-pârât invocă aplicarea greșită de către prima instanță a disp. art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora scopul ordonanței de urgență îl constituie promovarea concurenței între operatorii economici, garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu operatorilor economici, iar unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică este tratamentul egal.

De asemenea, se invocă și aplicarea greșită a disp. art. 33 alin. (1) și (2) lit. d) și e) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de atribuire orice cerință, criteriu, regulă și alte informații necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă și explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire, iar documentația de atribuire trebuie să cuprindă anumite documente, precum caietul de sarcini și instrucțiuni privind modul de elaborare și de prezentare a propunerii tehnice și financiare.

Prin actele administrative a căror anulare s-a solicitat, s-a reținut încălcarea legislației privind achizițiile publice, prin diminuarea valorii contractului ca urmare a renunțării la anumite lucrări, iar prin această reducere a fost modificat substanțial obiectul contractului, în raport cu documentația de atribuire.

I s-a imputat intimatei-reclamante, faptul că datorită renunțării la anumite lucrări, condițiile stabilite inițial nu sunt proporționale, a fost impus artificial un nivel superior al experienței similare, al garanției de participare și al cifrei de afaceri, raportat la valoarea estimată a lucrărilor, iar selecția candidaților a fost restricționată.

Recurentul-pârât invocă aplicarea greșită a anumitor prevederi din O.U.G. nr. 34/2006 ce privesc tratamentul egal și nediscriminarea, însă acesta se arată nemulțumit de modul în care prima instanță a interpretat probele administrate, inclusiv concluziile expertizei tehnice.

Recurentul-pârât consideră că asumarea realizării proiectului într-o unitate sanitară în funcțiune s-a făcut în cunoștință de cauză, astfel că lucrările suplimentare nu pot fi încadrate în categoria unor circumstanțe imprevizibile.

Recurentul-pârât reiterează argumente expuse în fața instanței de fond care au fost infirmate de probele administrate în dosar, fără să aducă, în calea de atac a recursului, nicio critică suplimentară, iar modul de interpretare a probelor de către judecătorului fondului nu se încadrează la motivele de nelegalitate prev.de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește aplicarea greșită a disp. art. 1271 C. civ. și neînțelegerea de către instanța de fond a naturii neregulii definite de disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că judecătorul a analizat abaterea în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, iar referirea la prevederile C. civ. reprezintă un argument în plus care nu poate conduce la casarea soluției pronunțate, sub acest aspect.

De asemenea, considerentele ce privesc eventuala recuperare a prejudiciului printr-o acțiune de drept comun nu conduce la întrunirea motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece neregula și abaterea imputate au fost analizate în corelație cu prevederile încălcate ale O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 34/2006.

Cu privire la eroarea în care s-a aflat instanța de fond, când a obligat pârâtul la plata sumei în cuantum de 1.083.708,04 RON, în loc de 1.082.708,04 RON, aceasta poate fi îndreptată urmându-se calea prevăzută de disp. art. 442 C. proc. civ.

Față de acestea în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 106 din 31 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.