ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1645/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, anularea deciziei nr. 323/28.09.2016 înregistrată la Consiliul județean Vaslui sub nr. x/03.10.2016 prin care a fost respinsă contestația formulată de UAT Județul Vaslui împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.07.2016 emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul MDRAP, proiect SMIS 11623, cu titlul "Reabilitarea, modernizarea și echiparea spitalului județean de urgență Vaslui"; anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.07.2016 emisă de către Direcția Constatare și stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul M.D.R.A.P, proiect SMIS 11623, cu titlul "Reabilitarea, modernizarea și echiparea spitalului județean de urgență Vaslui", cu consecința anulării tuturor sumelor si măsurilor dispuse si exonerarea de la plata corecțiilor financiare stabilite prin aceasta respectiv: anularea corecției de 5% în cuantum de 18.290 RON (14.750+3.540 RON TVA) aplicabilă la valoarea efectiv plătită a contractului verificat în valoare de 295.000 RON; obligarea pârâtului la restituirea sumei de 17.994,80 RON (14454 .84 RON +3.539.96 RON TVA) reprezentând creanța bugetară stabilită prin Nota de constatare a cărei anulare o solicită și pe care a achitat-o integral.

Prin sentința civilă nr. 111 din 14 iulie 2017, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 111 din 14 iulie 2017 a Curții de Apel Iași – secția – contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială- Județul Vaslui, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta – reclamantă a arătat că analiza situației juridice dedusă judecății s-a făcut cu o apreciere eronată de către instanța de fond deoarece nu s-a analizat în concret situația expusă la cadrul legal incident.

O primă neregulă reținută de autoritatea pârâtă cu privire la punctul 9 din Anunțul de participare și documentația de atribuire se referă la stabilirea cerinței privind "îndeplinirea și finalizarea în ultimii trei ani, a cel puțin unul sau maxim două contracte de servicii similare cu cel supus procedurii de achiziție(servicii de supraveghere a execuției lucrărilor pentru un obiectiv de investiție care a presupus lucrări de construire/reabilitare/modernizare/extindere clădiri cu structura de rezistență din beton armat, care să fi inclus și lucrări de consolidare și instalații aferente) cu o valoarea cumulată egală sau mai mare de 210.000 RON".

Recurenta – reclamantă apreciază că instanța de fond a analizat cerința impusă doar sub aspectul condiției ca operatorii să facă dovada îndeplinirii și finalizării a cel puțin unui contract sau maxim două cu o valoare cumulată egală cu 210.000 RON și nu a alternativei de a avea o valoare mai mare de 210.000 RON.

Analizată sub acest aspect, respectiv al valorii cumulate mai mari de 210.000 RON se poate reține că nu a fost o cerință restrictivă, la achiziție putând participa destui operatori existenți pe piață care să facă dovada îndeplinirii a două contracte a căror valoare să fie mai mare de 210.000 RON.

Cea de-a două neregulă reținută de autoritatea pârâtă cu privire la punctul 9 din Anunțul de participare și documentația de atribuire se referă la solicitarea din Fișa de date a achiziției pentru persoanele propuse ca experți cheie de a se face dovada "experienței relevante în domeniu, corespunzătoare poziției propuse în echipa de diriginți(supervizarea a cel puțin o lucrare finalizată în ultimii trei ani)".

Recurenta – reclamantă a apreciat că instanța de fond a analizat și această presupusă neregulă prin prisma unei erori de raționament fără a se raporta la legislația aplicabilă în speță.

Din argumentele instanței nu rezultă care prevederi legale au fost încălcate la stabilirea cerințelor.

Recurenta – reclamantă a arătat că cerințele ca ofertanții să facă dovada îndeplinirii și finalizării unui contract sau a maxim două a căror valoare cumulată să fie egală sau mai mare de 210.000 RON respectiv ca experții cheie să facă dovada supervizării a cel puțin unei lucrări finalizate în ultimii trei ani, nu au fost stabilite prin încălcarea prevederile legale și nici nu au avut drept consecință restricționarea participării operatorilor la procedura de atribuire.

Din analiza prevederilor art. 178,179,187 și 188 din O.U.G. nr. 34/2006, reiese că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita anumite informații pe care le consideră relevante pentru îndeplinirea contractului, solicitând operatorilor economici o listă a principalelor servicii prestate în ultimii trei ani care să conțină valori, perioade de prestare, beneficiari.

Doar în contextul în care ar fi fost impuse anumite praguri, valori și nu le-ar fi respectat s-ar putea reține încălcarea legislației.

Din economia art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data procedurii de atribuire a contractului, nu reiese că legiuitorul a impus autorității contractante să prezinte o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii cerințelor de calificare și nici nu se înțelege că trebuie prezentate riscurile de neîndeplinire a contractului, așa cum reiese din interpretarea dată de instanță.

În concret, se pune problema interpretării sintagmei "Să fie în măsură să motiveze" folosită de legiuitor. Recurenta a apreciat că, dacă în Nota justificativă, nu a motivat detaliat impunerea cerințelor și nu a prezentat riscurile, dar a prezentat la modul general motivele pentru care a impus cerințele, nu a încălcat prevederile legale și pe cale de consecință nu poate fi reținută o neregulă.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul – pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea atacată este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a),b) și d), art. 178 alin. (2), art. 179 și art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și a prevederilor art. 8 și 9 din H.G. nr. 925/2006, dar și temeinică, întrucât a fost reținută corect situația de fapt din probatoriu administrat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta – reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vaslui a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiunea în anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.07.2016 emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul de Constatare și Stabilire Neregului - POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin care i s-a aplicat corecția financiară de 5% la valoarea contractului verificat (contractul de servicii dirigenție de șantier nr. 4401/08.06.2011 încheiat cu A. SRL), prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014, Partea I, lit. A), pct. 9 - Prin anunțul de participare sau prin documentația de atribuire sunt stabilite criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Referitor la cerința de calificare vizând experiența similară prin îndeplinirea și finalizarea în ultimii trei ani, a cel puțin unui sau maxim două contracte de servicii similare cu cel supus procedurii de achiziție, cu o valoare cumulată egală sau mai mare de 210000 RON, criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate.

Împrejurarea că prima instanță a împărtășit punctul de vedere exprimat de pârât în conținutul actelor administrative contestate, nu reprezintă o necercetare în fond a cauzei și nu poate conduce la casarea sentinței recurate, în condițiile în care argumentele proprii judecătorului pot fi decelate din lecturarea sentinței.

Recurenta – reclamantă susține că instanța de fond nu a analizat cerința impusă decât sub aspectul condiției ca operatorii să facă dovada finalizării a cel puțin unui contract sau maxim două cu o valoare cumulată egală cu 210.000 RON, însă nu și a alternativei de a avea o valoare mai mare de 210.000 RON.

Critica este nefondată.

Din cuprinsul sentinței recurate rezultă că instanța de fond a reținut că se impunea justificarea acestei cerințe din perspectiva riscului de neîndeplinire a contratului, prin prezentarea motivelor pentru care s-a considerat că pentru îndeplinirea în bune condiții a contractului era relevantă experiența similară rezultată din maxim două contracte, cu o valoare cumulată egală sau mai mare decât valoarea de 210.000 RON, și nu s-a acceptat dovedirea acesteia din însumarea a mai mult de două contracte de valori mai mici.

Prin urmare, recurenta se află în eroare când afirmă că analizată din perspectiva unei valori cumulate mai mari de 210.000 RON nu se mai poate reține caracterul restrictiv al cerinței întrucât, așa cum rezultă din cele arătate anterior, nu pragul valoric de 210.000 RON a fost avut în vedere atât de organul de control, cât și de instanța de fond, ci limitarea numărului de contracte la maxim două.

Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că din argumentele primei instanțe nu rezultă care prevederi legale au fost încălcate la stabilirea cerințelor considerate ca fiind restrictive întrucât din considerentele sentinței recurate rezultă că instanța de fond a analizat legalitatea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.07.2016 prin raportare la dispozițiile art. 178 alin. (1), art. 187, art. 179 și art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 din H.G. nr. 925/2006. Încălcarea acestor prevederi a fost reținută și de organul de control prin nota de constatare anterior menționată.

Recurenta – reclamantă a arătat că s-ar fi putut reține încălcarea dispozițiilor art. 178,179,187 și 188 din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la persoanele propuse ca experți cheie doar în situația în care ar fost impuse anumite praguri, valori, pe care nu le-ar fi respectat.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect și caracterul restrictiv al cerinței impuse pentru persoanele propuse ca experți cheie, echipa de diriginți, respectiv supervizarea a cel puțin o lucrare finalizată în ultimii 3 ani. Astfel, se impunea justificarea de către autoritatea contractantă a cerinței, în condițiile în care restricționa accesul la procedura de atribuire a operatorilor economici cu experiență în supravegherea unor lucrări similare, demarate în ultimii trei ani, dar care nu erau încă finalizate, neputându-se doar presupune că aceștia prin dirigintele de șantier nu ar putea asigura verificarea execuției optime a lucrărilor din contractul ce se urmărea a fi atribuit.

Potrivit art. 8 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă are obligația, atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și profesională conform art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, de a motiva aceste cerințe în cuprinsul unei note justificative.

În cauză, ceea ce i s-a imputat recurentei – reclamante a fost faptul că nu a motivat concret și explicit necesitatea impunerii cerințelor minime de calificare, prin relevarea precisă a elementelor avute în vedere a reprezenta riscul de neîndeplinire al contractului, respectiv faptul că în nota justificativă atașată la dosarul achiziției nu au fost prezentate, într-o manieră lipsită de echivoc, motivele ce au determinat impunerea respectivelor cerințe minime de calificare, ci s-au făcut referiri în mod generic la complexitatea, amploarea și diversitatea lucrărilor de construcții și instalații.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurentei – reclamante potrivit cărora din prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 nu reiese că legiuitorul a impus autorității contractante să prezinte o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii cerințelor de calificare și nici nu se înțelege că trebuie prezentate riscurile de neîndeplinire a contractului, așa cum reiese din interpretarea dată de instanță.

Instanța de control judiciar reține că sintagma "să fie în măsură să motiveze" se referă la prezentarea motivele pentru care au fost impuse cerințele, la prezentarea relevanței acestora în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție ce urmează a fi atribuit, la precizarea în concret a legăturii acestor cerințe cu obiectul contractului și la justificarea de ce aceste cerințe sunt strict necesare pentru a se îndeplini în condiții optime contractul.

În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, recurenta – reclamantă nu a respectat cerințele impuse de art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

Față de cele arătate anterior, Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, iar recurenta - reclamantă nu a invocat motive apte să determine reformarea soluției dispuse.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vaslui împotriva sentinței civile nr. 111 din 14 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași– secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială- Județul Vaslui împotriva sentinței civile nr. 111 din 14 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași– secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.