ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Județean Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, anularea deciziei nr. 6486/22.12.2017, înregistrate la Consiliul Județean Vaslui sub nr. x/29.12.2017, emise de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/7.11.2017, înregistrat la Consiliul Județean Vaslui sub nr. x/13.11.2017, emis de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, cu consecința exonerării de la plata corecției financiare aplicate și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 175.314 RON reprezentând creanța bugetară stabilită în procesul-verbal, împreună cu dobânda legală aferentă de la data achitării acesteia și până la restituirea integrală a sumei și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Sentința instanței de fond Prin sentința nr. 122 din data de 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Județean Vaslui, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței nr. 122 din data de 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Județean Vaslui și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii așa cum a fost formulată. Criticile aduse de recurentul-reclamant sentinței atacate vizează, în esență, următoarele aspecte: În Procesul-verbal, echipa de verificare consideră că, în aplicarea procentului de 50%, s-a făcut cu aplicarea principiului proporționalității și este justificat deoarece "ponderea datelor aferente municipiului Bârlad (date ce trebuiau migrate în cadrul acestei U.A.T. este mult mai mare decât a oricăror alte U.A.T.-uri) astfel nu este just argumentul beneficiarului, potrivit căruia acestui partener îi revine o sumă proporțională cu 1/15 din valoarea afectată de neregulă". A arătat recurenta-reclamantă că nu poate fi de acord cu argumentele care au stat la baza stabilirii corecției de 50% din valoarea facturii, deoarece ponderea datelor ce urmau a fi migrate UAT-urilor participante la acordul de parteneriat, nu are relevanță, cât timp activitatea de migrare a fost aceeași la fiecare U.A.T. (și nu în funcție cu ponderea datelor aferente fiecărei UAT) iar "migrarea datelor" nu a fost bugetată distinct. De asemenea, mai arătat că analiza situației juridice dedusă judecății s-a făcut cu o apreciere eronată de către instanța de fond, deoarece nu s-a analizat în concret situația expusă prin raportare la cadrul legal incident. Instanța de fond a reținut că suma stabilită cu titlu de creanță bugetară a fost calculată în acord cu prevederile art. 2 alin. n) din O.U.G. nr. 66/2011: "principiul proporționalității-orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv". A mai reținut instanța că "circumstanțele de fapt din prezenta cauză avute în vedere de autoritatea pârâtă reprezintă o justificare suficientă pentru stabilirea creanței bugetare constate de reclamantă. Exercitând dreptul său de apreciere în limitele impuse de principiul proporționalității, autoritatea competentă a justificat și rezonabil să stabilească o creanță bugetară în valoare totală de 174624,24 RON pentru neregula constată". În acest context, a învederat recurentul-reclamant că stabilirea corecției financiare s-a făcut prin aplicarea prevederilor art. 6 alin. (3 2 ) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora "Tipurile de abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție prevăzute în anexă sunt cele care au fost constatate cel mai frecvent ca urmare a activității de verificare/audit. Pentru alte abateri care nu sunt definite în anexă autoritatea cu componente în gestionarea fondurilor europene aplică reduceri procentuale în concordanță cu principiul proporționalității sau, acolo unde este posibil, prin analogie cu abaterile identificate în anexă". Conchide recurentul că, în condițiile în care legiuitorul lasă la latitudinea autorității competente stabilirea cuantumului corecției financiare, contrar argumentelor instanței de fond, a apreciat recurentul-reclamant că, în cauză, nu a fost respectat principiul proporționalității.

Apărările formulate Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Alte aspecte procesuale La data de 24 ianuarie 2020 Autoritatea pentru Digitalizarea României a depus la dosar note prin care a solicitat introducerea sa în cauză în calitate de succesor în drepturile și obligațiile Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale și ale Ministerului Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor, motivat de faptul că în temeiul art. 1 din O.U.G. nr. 90/2019și art. 12 din O.U.G. nr. 68/2019, la data de 14.02.2020, s-a încheiat între Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor - Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și Autoritatea pentru Digitalizarea României protocolul de predare-primire înregistrat sub nr. x/26.02.2020, MTIC 8935/28.02.2020 și ADR CP2/14.02.2020, unde la art. 5 s-a menționat faptul că fost predate dosarele de instanță aferente atribuțiilor exercitate de către OIPSI, iar dosarul nr. x/2018 se regăsește la poziția 86 anexa 3 protocol de predare - preluare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat, prisma ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în cele ce urmează. Înalta Curte constată că argumentele de nelegalitate invocate prin cererii de recurs se circumscriu, în esență, greșitei individualizări a corecției aplicate și corelativ, încălcării principiului proporționalității atât de către organul de control, cât și de instanța de fond, care a validat actul administrativ contestat. În ceea ce privește susținerile recurentului cu privire la aplicarea procentului de 50% din valoarea facturii, cu argumentul că ponderea datelor ce urmau a fi migrate UAT-urilor participante la acordul de parteneriat nu are relevanță, cât timp activitatea de migrare a fost aceeași la fiecare UAT (și nu în funcție de ponderea datelor aferente fiecărei UAT) iar "migrarea datelor" nu a fost bugetată distinct, Înalta Curte constată că aceste alegații nu au fundament legal. Astfel, activitatea privind migrarea datelor trebuia finalizată în perioada de implementare care a fost, conform Contractului de finanțare nr. x/16.12.2013, până la data de 31.12.2015. Finalizarea parțială a activității de migrare a datelor (pentru UAT Bârlad nefiind migrat niciun modul) reprezintă o atingere incompletă a obiectivelor asumate prin contract, și, drept urmare, nu se mai poate vorbi de o eficientizare completă a serviciilor publice în sprijinul cetățenilor și mediului de afaceri, așa cum este enunțat chiar prin titlul Proiectului. Din actele dosarului rezultă că prin bugetul aferent Contractului de finanțare, migrarea datelor nu a fost bugetată distinct, iar potrivit Procesului-verbal de acceptanță servicii, înregistrat la A. cu nr. x/23.09.2015 și la CJ Vaslui cu nr. x/24.09.2015, activitatea de implementare conține 4 activități, dintre care 2 fiind aferente activității de migrare a datelor. De asemenea, cele două activități menționate în Procesul-verbal nr. x/23.09.2015 reprezintă o proporție de 50% din valoarea aferentă acestei linii și au fost rambursate conform facturii nr. x/19.09.2015, prin x/25.11.2015 către beneficiar, iar plata a fost efectuată către A. prin OP nr. x/10.11.2015. Astfel, în acord cu raționamentul juridic al instanței de fond, Înalta Curte constată că, întrucât obiectul activității de migrare a datelor a fost incomplet finalizat, cuantumul creanței bugetare stabilit prin titlul de creanță în cuantum de 174.624,24 RON din care: - contribuție din fonduri UE: FEDR= 144.414,25 RON - 82,70%, contribuție publică națională (bugetul de stat): 30.209,99 RON - 17,30%. A fost corect apreciat de echipa de control, fiind respectate prevederile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.