ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6664/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat anularea Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultat din aplicarea dobânzii datorate încheiat în data de 23.03.2018, având nr. 34799/26.03.2018, înregistrat la Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, sub nr. x/02.04.2018 din care reiese valoarea creanței bugetare rezultate din calculul dobânzii datorate în cuantum de 1.824,86 RON aplicat la nota de constatare nr. x/2016 și a deciziei nr. 38/24.04.2018 emise de către MDRAP, precum și suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea cauzei.

Prin sentința nr. 127 din 23 octombrie 2018, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, a respins acțiunea formulată de către reclamantul Municipiul Vaslui prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice având ca obiect anularea procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2018 și a deciziei nr. 38/2018 precum și suspendarea executării acestor două acte administrative.

Împotriva sentinței nr. 127 din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Municipiul Vaslui.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul Municipiul Vaslui a arătat că, în mod eronat instanța de fond a reținut că suspendarea invocată la termenul din data de 25.09.2018 viza acțiunea în ansamblul său.

În opinia recurentului, acesta avea interes în soluționarea capătului de cerere care viza suspendarea executării, întrucât intimatul MDRAP insista în executarea titlului executoriu emis, respectiv procesului-verbal nr. x/2018.

În continuare recurentul precizează că motivele invocate de către Municipiul Vaslui au fost obiective având în vedere consecințele care s-ar produce prin punerea în executare a titlului executoriu - procesul-verbal de stabilire a dobânzilor nr. x/2018, de aceea a solicitat suspendarea procesului-verbal nr. x/2018 și a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acesteia în ceea ce privește urgența, vremelnicia și prevenirea unei pagube iminente.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Excepția nulității recursului exercitat de reclamant este apreciată de instanța de control judiciar ca neîntemeiată.

Criticile formulate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, este nesusținută critica intimatului referitoare la viciile căii de atac exercitate referitoare la împrejurarea că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, actele administrative contestate în prezenta cauză - Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.03..2018 și Decizia nr. 38/24.04.2018 sunt emise ca urmare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CNS - 61742/2016 și a Deciziei nr. 268/19.10.2016, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de recurentul-reclamant.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/4.07.2016, intimatul-pârât a constatat că recurentul-reclamant a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului x/12.03.2014, prin impunerea în documentația de atribuirea unor criterii de selecție ilegale și discriminatorii, anume: responsabilul tehnic cu execuția trebuie să prezinte certificat de atestare tehnico profesională însoțit de legitimația valabilă la data limită de depunere a ofertelor; topometristul să fie autorizat ANCPI/OCPI sau echivalent, în conformitate cu Regulamentul 29.03.2010 emis de ANCPI, coordonatorul de sănătate și securitate în muncă cu studii de formare specifică de coordonator în materie de sănătate și securitate actualizată la fiecare 3 ani în conformitate cu art. 59 din H.G. nr. 300/2006, operatorii să prezinte declarație privind asigurarea cu personalul responsabil direct de îndeplinirea contractului de lucrări, iar pentru fiecare persoană se va prezenta funcția și se va prezenta CV, copii ale diplomelor, autorizațiilor etc. valabile la data limită de depunere a ofertelor.

S-a constatat încălcarea art. 177 alin. (1) și (2), 178 alin. (2), (17)9 alin. (2), (18)8 alin. (3) lit. c), 192 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 și s-a propus o corecție de 5%.

S-a mai constatat că asupra proiectului a mai existat o verificare în 2014, finalizată cu Nota nr. x/14.11.2014 de neconfirmare a suspiciunilor de neregulă și că în temeiul art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, s-a reluat verificarea în baza suspiciunii de neregulă semnalată ca urmare a misiunii de audit a Comisiei Europene și în baza aspectelor convenite între AMPOR și auditorii DG Regio pentru reverificarea contractelor de lucrări a căror valoare este peste pragul de publicare în JOUE și lansate în SEAP după 2011, din perspectiva identificării cerințelor de calificare de tip RTE și a aplicării corecțiilor în conformitate cu nivelurile agreate.

Prin Decizia 268/1.09.2016, a fost respinsă contestația administrativă a reclamantei, menținându-se cele constatate în Nota x/4.07.2016.

Prin sentința civilă nr. 40/2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei UAT Municipiul Vaslui și a menținut valabilitatea actelor contestate Împotriva acestei sentințe civile MDRAP a formulat recurs.

Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, MDRAP a emis Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.03.2018, contestat pe cale administrativă de către recurentul-reclamant.

Prin Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea amenzii datorate nr. x/26.03.2018, s-a calculat dobânda datorată pentru neachitarea la termen a obligațiilor stabilite prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/04.07.2016 (titlul de creanță), valoarea creanței bugetare rezultate din calculul dobânzii datorate către MDRAP fiind de 1.824,86 RON.

Intimatul-pârât a precizat că dobânda datorată a fost calculată conform prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 42 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011: "Debitorul datorează pentru neachitarea la termen a obligațiilor stabilite prin titlul de creanță, o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanței bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de stabilit în conformitate cu prevederile alin. (1), până la data stingerii acesteia, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd altfel. În vederea încasării de la debitor a dobânzii prevăzute la alin. (2), autoritățile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligația de a calcula cuantumul acesteia și de a emite un proces-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constitute titlu de creanța și care se comunică debitorului".

În acest context, având în vedere dispoziițiile legale anterior menționate și în acord cu argumentele aduse de judecătorul fondului, intimatul-pârât și-a îndeplinit obligația de a calcula dobânda prin aplicarea ratei dobânzii la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanței bugetare din prima zi după expirarea termenului de plată până la data stingerii acesteia și a emis procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate pe care l-a comunicat recurentului-reclamant.

În cauza de față, trebuie subliniat faptul că titlul de creanță este reprezentat de Nota de constatare nr. x/04.07.2016. Instanța de control judiciar observă că nu a fost anulat de instanțele de judecată și nu a fost dispusă suspendarea acestuia ca urmare a unei hotărâri judecătorești, sens în care intimatul-pârât a procedat în mod corect la calcularea dobânzilor aferente creanței stabilite prin actul administrativ anterior menționat.

În ceea ce privește criticile referitoare la suspendarea punerii în executare a titlui de creanță, instanța reține că, în acord cu dispozițiile legale prevăzute de art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, existența creanței nu depinde de existența faptei penale, controlul efectuat de intimatul-pârât și emiterea titlului de creanță fiind anterioare începerii urmării penale.

De asemenea și criticile referitoare la suspendarea executării Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.03.2018 sunt neîntemeiate.

Una din condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea cauzei o reprezintă necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Paguba iminentă este definită de art. 2 lit. ș) din lege ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În prezenta cauză, față de valoarea creanței stabilite de 1824,86 RON nu se poate reține îndeplinirea condiției pagubei iminente.

Înalta Curte, reține că cele două condiții legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se dovedește, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.

Prin urmare, condiția cazului bine justificat și, implicit, motivele de recurs invocate sub acest aspect, nu se mai impun a fi analizate, având în vedere neîndeplinirea condiției pagubei iminente, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în materia suspendării executării actului administrativ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Municipiul Vaslui împotriva sentinței nr. 127 din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.