ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 752/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.03.2018, reclamantul Județul Iași prin Consiliul Județean Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, anularae Deciziei nr. 5946/20.11.2017 emise de pârât, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.09.2016 privind proiectul "Sistem informatic destinat gestiunii Registrului Agricol în format electronic SIGRA-IS 3, județul Iași", cod SMIS 48439, exonerarea sa de la plata corecției financiare stabilite prin nota de constatare și restituirea sumelor nelegal reținute în contul corecției.

Reclamantul a formulat, la data de 10.10.2018, precizări la acțiune, prin care a arătat că solicitarea exonerării sale de la plata corecției financiare în sumă totală de 1.561.969,05 RON este urmare sancționarii sale de pârâtă: la data transmiterii cererii de rambursare (finală) CR nr. 4/08.12.2015 cu 25% din valoarea contractului nr. x/07.10.2014 reprezentând 642.290,92 RON și diferența TVA în sumă de 2.537,03 RON (suma respinsă la plată); la data transmiterii Notei de constatare nr. x/14.09.2016 cu 25% din valoarea totală eligibilă a contractului nr. x/07.10.2014, reprezentând suma de 917.141,10 RON (achitată de reclamantă în termenul stabilit la pct. 15 din Nota de constatare cu OP nr. x, 216, 217/21.10.2016).

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 13 din 13 februarie 2019, Curtea a admis în parte acțiunea precizată de reclamant, a anulat Decizia nr. 5946/20.11.2017 emisă de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.09.2016 încheiată de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională-Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale.

A exonerat reclamantul de plata corecției financiare stabilite prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.09.2016 încheiată de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională-Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale.

A obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 917.141,10 RON.

A respins, în rest, acțiunea precizată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României (în calitate de continuatoare, conf. H.G. nr. 89/2020, a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale în ceea ce privește drepturile și obligațiile acestuia aferente domeniului tehnologiei informației, societății informaționale și interoperabilității) a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate, iar, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, în condițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că recurenta-pârâtă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

3.1. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Înalta Curte constată că sentința de fond a fost comunicată pârâtei la data de 04.06.2020, conform dovezii de înmânare aflate la fila x volumul III al dosarului de fond.

3.2. Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit la data de 22.06.2020.

Or, cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 26.06.2020 (după cum rezultă din viza de primire aplicată pe cerere, aflată la dosar de recurs), recurenta-pârâtă nerespectând termenul stabilit de lege în exercitarea căii de atac.

Mai înainte de termenul stabilit, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs a fost înaintată prin plic, care, însă, nu avea aplicată nicio ștampilă a poștei sau a altui serviciu de curierat, a solicitat recurentei să depună o copie a recipisei de predare a cererii de recurs la poștă sau o copie a borderoului sau a registrului de intrări-ieșiri corespondență din care să reiasă data transmiterii căii de atac.

Recurenta-pârâtă nu a răspuns adresei instanței și nu a depus niciun înscris din care să rezulte o altă dată la care să fi fost înaintat/depus recursul.

3.3. De asemenea, se reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică ce pot fi ridicate din oficiu de către instanță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinței nr. 13 din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.