ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 ianuarie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, prin Consiliul Județean Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, a solicitat: - anularea Adresei de respingere nr. x/18.08.2016, prin care s-a respins contestația administrativă și, implicit, anularea Notificării nr. x/30.03.2016, prin care s-a propus aplicarea unei corecții în procent de 25% din valoarea contractului nr. x/2015; - anularea Adresei de respingere nr. x/04.10.2016, prin care s-a respins contestația administrativă și, implicit, anularea în parte a Notei justificative nr. x/19.07.2016, în ceea ce privește reținerea asiguratorie de 25% din valoarea contractului nr. x/2015; - rambursarea sumei de 527.314,50 RON, reprezentând contravaloare sumă asiguratorie în procent de 25%; - în subsidiar, obligarea pârâtului să emită procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare aferente Contractul de finanțare nr. x/06.12.2013, cod SMIS 48360, cu titlul "Sistem Informatic pentru un A. Județul Călărași".

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2775 din 30 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, prin Consiliul Județean Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2775 din 30 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, prin Consiliul Județean Călărași, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu a arătat motivele pentru care a înlăturat motivele de nelegalitate formulate cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 9 și art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 și argumentele referitoare la circumstanțele existente în derularea proiectului, detaliate în paragrafele 09 - 16 din răspunsul la întâmpinare. Așadar, sentința civilă recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil. A susținut recurenta că, în ceea ce privește modul de aplicare a dispozițiilor art. 9 și art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, din examinarea sentinței recurate rezultă că judecătorul fondului a citat prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, fără să explice în mod concret cum sunt aplicabile aceste dispoziții prin raportare la elementele concrete ale dosarului și fără a arăta motivul înlăturării de la aplicare a prevederilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011. Simpla citare a unor norme legale incidente nu poate valora motivare, o asemenea abordare încălcând dreptul la apărare consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la argumentul nedefinirii prin O.U.G. nr. 66/2011 a noțiunii de "sumă asigurătorie" și a nelegalei rețineri a acestei sume printr-o notificare și nu a arătat motivul înlăturării apărărilor referitoare la modul de derulare a proiectului și la efectuarea a două controale succesive, finalizate prin Rapoartele de control nr. x/28.10.2015 și nr. y/11.11.2015, care s-au pronunțat deja asupra legalității, regularității și conformității tuturor elementelor incidente în derularea proiectului. Prin criticile circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 176, art. 179 alin. (2) și art. 187 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 7, art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011, art. 9 și art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011. Autoritatea contractantă avea dreptul de a stabili criterii de calificare și selecție în scopul demonstrării potențialului tehnic, financiar și organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedură, iar prin raportare la obiectul contractului, cerințele stipulate nu sunt excesive, având un caracter minimal. Referitor la cerința existenței în dotare a 4 autovehicule, a arătat reclamanta că aceasta era eminamente necesară pentru realizarea instruirii personalului, fapt demonstrat prin Nota justificativă nr. x/08.05.2014. Recurenta- reclamantă nu a impus o anumită marcă/tip de autovehicul, capacitate cilindrică sau o anumită valoare economică a autovehiculelor, astfel încât deținerea sau achiziționarea acestora nu presupunea un efort financiar semnificativ din partea ofertanților. În ceea ce privește condiția experienței similare, recurenta a susținut că nu s-a solicitat o experiență identică, respectiv dovada realizării în ultimii trei ani a unor contracte în valoare, fiecare, de 5.059.000 RON fără TVA, cu același obiect stipulat în cadrul contractului nr. x/2015, ci s-a solicitat o valoare cumulată de cel puțin 5.059.000 RON, la nivelul maxim a 3 contracte, precum și o serie de criterii destul de generice referitoare la dezvoltarea și implementarea unui sistem informatic. Prin urmare, recurenta nu a restricționat participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, cerințele de calificare menționate având un caracter relevant și proporțional în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma să se încheie, în conformitate cu prevederile art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Examinând în paralel prevederile art. III.2.3.a) din solicitare (referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională) cu prevederile art. 4 din contract, se observă ca solicitările reclamantei au fost generice, contractul încheiat fiind cu mult mai complex decât cerințele minimale solicitate. Recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că, din cuprinsul notei justificative, nu rezultă cum a stabilit autoritatea contractantă necesarul de utilaje, instalații și echipamente tehnice. Nota justificativă nr. x/08.05.2014 prevede detaliat toate aceste criterii, iar proiectul nu se derulează doar la nivelul unității administrativ teritoriale reclamante, ci în parteneriat cu alte 15 UAT-uri, aflate la distanță unele de altele, ceea ce făcea necesară existența utilajelor, instalațiilor și echipamentelor tehnice solicitate. În contextul aplicării eronate a prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 și a nedefinirii noțiunii de "sumă asiguratorie", reclamanta a mai susținut că modalitatea de reținere a sumelor anterior precizate trebuia concretizată printr-un titlu executoriu, sub forma unei note/proces-verbal de constatare a neregulilor.

Apărările formulate în cauză Prin concluziile scrise depuse în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A susținut intimatul că, potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, atunci când se impun cerințe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională, autoritatea contractantă trebuie să le motiveze printr-o notă justificativă. În speță, din Nota justificativă nr. x/08.05.2014, nu rezultă modul în care s-a stabilit necesarul de utilaje, instalații și echipamente tehnice, ci confirmă numărul arbitrar al acestora, solicitat ofertanților.

Alte aspecte procesuale Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 90/2019, Autoritatea pentru Digitalizarea României a preluat de la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale atribuțiile, posturile și personalul Organismului Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, sens în care instanța de recurs a constatat transmiterea calității procesuale de intimat-pârât către această autoritate. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, prin Consiliul Județean Călărași este fondat, pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurenta-reclamantă, deși întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., se circumscriu motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași a sesizat instanța de contencios administrativ cu acțiune în anularea Adresei de respingere nr. x/18.07.2016, a Notificării nr. x/30.03.2016, a Adresei de respingere nr. x/04.10.2016 și a Notei justificative nr. x/19.07.2016, emise de pârât, invocând următoarele aspecte de nelegalitate ale actelor administrative atacate: a) greșita reținere a caracterului restrictiv al cerințelor minime de calificare și selecție, din perspectiva dispozițiilor art. 2 alin. (2), art. 176, art. 179 alin. (2) și art. 187 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 7 și 8 din H.G. nr. 925/2006 și art. 1 alin. (2) din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011; b) existența unor controale anterioare succesive, vizând Contractul de finanțare nr. x/2013, finalizate cu încheierea Rapoartelor de control nr. x/28.10.2015 și nr. y/11.11.2015, prin care s-a reținut inexistența unor abateri sau nereguli care să conducă la aplicarea de corecții financiare, concluzii contrare celor din actele administrative atacate; c) greșita reținere a sumei de 527.314,50 RON, reprezentând 25% din valoarea contractului nr. x/2015, cu titlu de "sumă asiguratorie", deși prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu definesc această sintagmă; d) inexistența unui titlu executoriu, respectiv neemiterea de către pârât a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare sau a unui proces-verbal de constatare a neregulilor, potrivit art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011; e) inaplicabilitatea prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, greșit invocate de pârâtă pentru a justifica emiterea actelor administrative contestate în cauză. Soluționând cererea de chemare în judecată, instanța de fond a analizat doar motivul de nelegalitate referitor la greșita reținere a caracterului restrictiv al cerințelor minime de calificare și selecție, omițând a examina celelalte critici de nelegalitate expuse de reclamantă, indicate anterior la lit. b) - e). Înalta Curte reține că judecătorul are obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele învestirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, instanța trebuie să examineze fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul. Or, în cauza de față, sentința recurată nu respectă exigențele procedurale stabilite sub sancțiunea nulității, cauza nefiind examinată sub toate aspectele, fiind astfel încălcate norme de procedură care reglementează principii procesuale fundamentale. În raport cu pretențiile expuse prin cererea de chemare în judecată și cu apărările corelative ale pârâtului, Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, concluzionând asupra legalității actelor administrative atacate, considerentele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor și motivelor expuse de părți, nefiind întrunite cerințele asigurării unui proces echitabil și nefiind respectate rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României. Înalta Curte apreciază că neregula de ordin procedural expusă anterior nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii de fond și, pentru a asigura părților dreptul la soluționarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicție, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea examinării cererii de chemare în judecată sub toate aspectele de nelegalitate invocate cu privire la Adresa de respingere nr. x/18.07.2016, Notificarea nr. x/30.03.2016, Adresa de respingere nr. x/04.10.2016 și Nota justificativă nr. x/19.07.2016. În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare și cu motivul care a determinat-o, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecarea cauzei. Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,