ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2021

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 06.10.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, anularea următoarelor acte administrative:

- Raportul de control nr. x din data de 21 martie 2016 privind contractul de finanțare nr. x/20.02.2015 încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Management Operațional - SMIS 57009 - emis de către Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, Direcția Management Financiar și Control, Compartimentul Control și Nereguli din cadrul M.C.S.I., prin care a fost aplicată o corecție financiară de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x/09.09.2015(încheiat între Ministerul Afacerilor Interne și S.C. A. S.R.L., valoarea creanței bugetare fiind de 287.007,70 RON, precum și desființarea debitului stabilit în temeiul acestuia,

- Raportul de soluționare a contestației nr. 3552 din data de 21 iunie 2017 privind soluționarea Contestației formulată de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Raportului de control nr. x/2016 prin care s-a propus o corecție financiară de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x/2015 încheiat cu A. S.R.L., înregistrat la nivelul instituției noastre cu nr. 94.412/29.06.2017.

În subsidiar, în situația respingerii capătului principal de cerere, privind anularea celor două acte administrative, reclamantul a solicitat instanței de judecată reducerea corecției financiare aplicate la cuantumul de 5% din valoarea contractului, potrivit pct. 9 partea IA din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 519/2017 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1874 pronunțată în data de 18 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată în apărare, respingând, deopotrivă și acțiunea formulată de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE, tot ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1874 din data de 18 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Ca un prim motiv de recurs recurentul Ministerul Afacerilor Interne a susținut, în esență, că hotărârea criticată nu cuprinde motivarea proprie a instanței, situație de fapt care se circumscrie motivului de casare cuprins la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

In speta dată, motivarea primei instante, cuprinsă la paginile nr. 4 - 5 ale hotărârii, conține o reiterare a argumentelor prezentate în Raportul de soluționare a contestatiei nr. 3552/21.06.2017 și în Raportul de control nr. x/21.03.2016, fără a fi expuse motivele de fapt și de drept avute în vedere de instanță.

Lecturând sentința pronunțată, se constată că instanța s-a limitat la a prelua, cuvând cu cuvânt, motivarea pârâtei din cuprinsul raportului de soluționare a contestatiei, dând o aparență de motivare a hotărârii astfel pronunțate.

Astfel, cele două pagini din cuprinsul sentinței civile, deși, aparent, constituie motivarea primei instanțe, în fapt, sunt reluări ale motivelor de respingere a contestației formulate de către reclamantă, fiecare paragraf din hotărâre având un corespondent în Raportul de soluționare a constestației nr. 3552/21.06.2017 (pagina nr. 4 paragraful 3 din hotărârea instanței - pagina nr. 5, Cap. IV, par. I din raportul nr. x/2017, pagina nr. 4, par. 4 și 5 din hotărârea instanței - pagina nr. 5, par. 2 3 din raportul nr. x/2017).

Chiar și concluziile instanței, care se presupune că trebuie să constituie rezultatul raționamentului expus în cuprinsul hotărârii, reprezintă, în fapt, preluări ale motivării intimatei, cuprinse în actele contestate (Cap. VI, pct. 6 din raportul nr. x/2017, respectiv pagina nr. 18 din Raportul de control nr. x/21.03.2016).

Apreciază recurenta - reclamantă că, deși prima instanță și-a însușit întru totul apărările intimatei, aceasta trebuia să indice, pentru respectarea cerințelor prevăzute de art. 425 alin. (1) Cod procedurä civilă, propriile motivele de fapt de drept pe care se întemeiază solutia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, în spetă ale reclamantului Ministerul Afacerilor Interne. Or, argumentele pentru care s-au respins susținerile prezentate de către reclamantă nu au fost arătate, motivele invocate nefiind deloc analizate.

Chiar dacă a arătat instanței că stabilirea drept restrictivă a cerinței privind prezentarea de către ofertanti a certificatului CISSP nu a făcut obiectul constatărilor echipei de control ce a întocmit Raportul de control nr. x/2016, însă a fost reținut și susținut în cuprinsul Raportului de soluționare a contestației nr. 3552/21.06.2017, instanța a preluat această eroare a comisiei de soluționare a contestatiei.

Așadar, susține recurenta -reclamantă, instanta a preluat întru-totul motivarea comisiei de solutionare a contestatiei, reținând că "autoritatea contractantă a solicitat, în documentația de atribuire, la capitolul "Capacitatea tehnică", ca cel puțin unul din cei doi ingineri de sistem să dețină certificare pentru dezvoltare/configurare aplicații pe platforma B. sau echivalent, iar prin introducerea acestei cerinte se poate concluziona că autoritatea a îngrădit accesul participării la procedură a operatorilor economici care aveau în portofoliu implementări de soluții/sisteme informatice similare, dar nu dețineau această certificare, aceasta în condițiile în care certificatul Certified Information Systems Security Profesional (CISSP) impus de autoritatea contractantă nu are statut de calificare oficială, nu este emis de o autoritate publică competentă nici de vreun organism de drept public. (...) Prin impunerea certificării CISSP (...) autoritatea contractantă a încălcat dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 177 alin. (2), art. 187 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 179 din H.G. nr. 925/2006, ale Ordinului ANRMAP m. 509/201 1."

Insă, susține recurenta - reclamantă că, astfel cum a arătat prin cererea de chemare îm judecată, potrivit documentației de atribuire, prezentarea de către ofertanți a unei certificări pentru dezvoltarea/configurarea de aplicații pe platforma B. sau echivalent, precum prezentarea certificării CISSP (Certified Information Systems Security Profesional) reprezentau două cerințe distincte, solicitate pentru a demonstra capacitatea tehnicä a operatorilor economici.

Cerința privind prezentarea de către ofertanți a certificatului CISSP era prevăzută pentru "inginerul de sistem - specialist în securitatea informatică", pe când certificarea pentru dezvoltarea - configurarea aplicației pe platforma B. sau echivalent era solicitată pentru cel puțin unul din cei doi "ingineri de sistem - dezvoltatori software".

Stabilirea drept restrictivă a cerinței privind prezentarea de către ofertanți a certificatului CISSP nu a făcut obiectul constatărilor echipei de control ce a întocmit Raportul de control nr. x/2016, ci, acest aspect a fost susținut în cuprinsul Raportului de soluționare a contestației nr. 3552/21.06.2017, pentru a motiva respingerea contestației Ministerului Afacerilor Interne formulată împotriva Raportului de control nr. x/2016.

In context, deși a învederat instanței aceste aspecte, respectiv faptul că prin raportul de soluționare a contestației, comisia a adăugat o neregulă la procedura de achiziție, în plus față de cea constatată initial, pe care a analizat-o, deși nu a făcut obiectul controlului, instanța a preluat ca atare argumentele din raportul de soluționare a contestației, fără a arăta motivele pentru care critica sa este neîntemeiată.

Apreciază astfel recurentul - reclamant că hotărârea pronunțată nu a răspuns criticilor formulate de autoritate, la pct. I II din cererea de chemare în judecată, care vizau motive de nelegalitate ale actelor contestate.

Admite recurenta că, în situatia în care raționamentul judiciar l-a condus pe judecător la concluzia că punctul de vedere exprimat de una din părti este corect, se justifică preluarea în considerentele hotărârii a unora din argumentele acesteia, însă, aceasta "preluare" nu trebuie să se realizeze automat, ci să fie rezultatul propriului demers de interpretare și aplicare a legii la situația de fapt, prin prisma susținerilor părților.

Astfel, atât timp cât hotărârea primei instanțe nu conține argumentele judecătorului, ci simple preluări ale apărărilor intimatei, apreciază recurenta -reclamantă că hotărârea judecătorescă nu îndeplinește cerința obligatorie de a fi motivată, sens în care devine incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cât privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciază recurenta că, în mod greșit a reținut instanța de fond că " proiectul analizat este un proiect de sine stătător ce nu depinde din punct de vedere tehnic sau financiar de realizarea altor proiecte de investiții", în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată a arătat faptul că C. a fost implementat având la bază platforma B., iar de la operationalizare, aceasta a devenit un sistem critic, de o importanță deosebită la nivelul tuturor structurilor MAI, prin intermediul platformei respective realizându-se comunicarea inter intrainstituționalä, în domeniul situatiei operative, 24/2411.

Consideră că instanța de judecată a realizat o interpretare greșită a dispozițiilor art. 179, art. 178 alin. (2), art. 187 alin. (3) art. 188 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice a contractelor de concesiune de servicii, precum și a art. 8 și art. 7 din Hotärârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare Ia atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice a contractelor de concesiune de servicii, acte normative aplicabile procedurii de achizitie publică desfășurată în cursul anului 2015.

In privința cerințelor stabilite prin documentația de atribuire a contractului având ca obiect achiziționarea serviciilor de implementare a proiectului " Extinderea capabilităților sistemelor informative ale MAI prin realizarea interoperabilității cu sistemul informatic D. al STS, cod SMIS", în acord cu prevederile art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 2 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizițe publică din Ordonanca de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice a contractelor de concesiune de servicii, autoritatea contractantä a emis Nota justificativä nr. x/16.06.2015, aprobată de conducerea M.A.I., prin care au fost motivate criteriile minime de calificare selecție prevăzute în documentația de atribuire.

In privința criteriului tehnic în discuție, în Notă se menționează faptul că această cerintă este necesară, având în vedere că, la nivelul Sistemului Informatic de Management Integrat al Evenimentelor de Ordine Publică - C., aflat în exploatare la nivelul MAI, se impune a se efectua modificări la nivelul procesului de înregistrare a evenimentelor prin introducerea unei noi surse, respectiv D., pentru înregistrarea datelor de inițializare a fișei de eveniment.

Prin aceasta se dovedește legătura indisolubilă dintre cele două programe, respectiv C. Platforma B., astfel cum a arătat prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit legii, cerințele de calificare au ca scop tocmai demonstrarea potențialului tehnic, financiar organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedură, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul de a rezolva eventualele dificultăti legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câștigătoare.

Astfel, potrivit Notei justificative, cerința criticată va facilita realizarea, cu ușurință și în timp scurt, a modificărilor ce sunt necesare a se efectua la nivelul aplicației pentru interoperabilitatea cu aplicația SNUAU 112, în caz contrar există riscul ca prin modificările efectuate să se producă disfuncfionalități în funcționarea C., ceea ce poate conduce la întreruperea fluxului informational la nivel național, cu impact major în desfășurarea activitătilor MAI, nu în ultimul rând, cu impact asupra termenului de finalizare a proiectului, având în vedere timpul avut la dispoziție pentru implementarea soluției de interoperabilitate, condiție obligatorie potrivit contractului de finanțare, care nu poate fi modificată.

Or, potrivit legii, cerințele de calificare au ca scop tocmai demonstrarea potențialului tehnic, financiar organizatoric al fiecărui operator economic participant Ia procedură, care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia în a îndeplini contractul de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câștigătoare.

Pentru a nu îngrădi accesul la această procedură a oricărui operator economic care are în portofoliu implementări de soluții/sisteme informatice similare, în documentația de atribuire autoritatea contractantă a introdus în conținutul cerintei, în acord cu prevederile art. 38 alin. (2) di O.u.G. nr. 34/2006 sintagma "sau echivalent', de unde rezultă că instituirea acestei cerințe nu a limitat accesul la procedură a operatorilor economici care aveau în portofoliu implementări de soluții/sisteme informatice similare.

Astfel, apreciază recurenta - reclamantă că, prin cerintele prevăzute în anunțul de participare/documentatia de atribuire, autoritatea contractantă și-a luat toate măsurile legale pentru a atinge scopul final urmărit într-o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică, anume acela de a se asigura că fondurile alocate sunt cheltuite cu maximă eficiență, prin aplicarea corectă a regulilor, inclusiv a respectării principiilor care guvernează achizitiile publice.

De asemenea, o altă critică adusă hotărârii instanței de fond constă în aceea că, prima instanță nu a analizat solicitarea sa de reducere a cuantumului corectiei aplicate.

Invocă în acest sens dispozițiile art. 27 alin. (3) din O.u.G. nr. 66/2011, conform cărora pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, care nu au niciun impact financiar, nu se aplică corecții financiare.

Solicită astfel admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat și casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă, a formulat întâmpinare Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, în calitate de intimat, solicitând respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței de fond, ca fiind temeinică și legală.

Susține intimatul-pârât că, în ceea ce privește cererea de anulare, instanța de fond a făcut o analiză atentă a întregului material probator aflat la dosarul cauzei, dispunând în mod temeinic și legal respingerea acesteia.

În continuare, intimatul a reluat în integralitate susținerile din întâmpinarea depusă în dosarul de fond, la momentul primei judecăți, inclusiv cele referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, raportat la cererea de anulare a Raportului de control nr. x/21.03.2016.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant Ministerul Afacerilor Interne a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât, în cadrul căruia susține că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care intimata nu a înțeles să declare recurs împotriva sentinței de fond, sau cel puțin recurs incident, în conformitate cu dispozițiile art. 494, coroborat cu art. 477 alin. (1) C. proc. civ., soluția dată de instanța de fond cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii este definitivă, repunerea în discuție a excepției soluționate de prima instanță, prin reiterarea ei în cadrul întâmpinării fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește celelalte apărări ale intimatului -pârât, recurenta - reclamantă susține că acestea sunt simple reiterări ale apărărilor invocate în fața primei instanțe, fără ca acesta să răspundă motivelor de recurs.

Alte aspecte procesuale

La data de 24.12.2020 s-a depus la dosar, din partea Autorității pentru Digitalizarea României, cerere de introducere în cauză, în calitate de succesor în drepturile și obligațiile Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale și ale Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, conform art. 1 din O.U.G. nr. 90/2019, anexând și înscrisuri justificative ale activității preluate de la cele două ministere.

Înalta Curte, în ședința publică de la acest termen de judecată, anterior deschiderii dezbaterilor pe fondul recursului, a luat act de cererea formulată de Autoritatea pentru Digitalizarea României, de introducere în cauză, în calitate de succesor în drepturile și obligațiile Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale și ale Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, conform art. 1 din O.U.G. nr. 90/2019, dispunând rectificarea citativului în sensul scoaterii din cauză a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii (anterior Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, respectiv Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale), reținând calitatea de intimată -pârâtă a Autorității pentru Digitalizarea României.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 07.01.2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne este fondat, motiv pentru care se impune a fi admis, în considerarea următoarelor argumente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la cererea de anulare a Raportului de control nr. x/21.03.2016, excepție reiterată de intimatul -pârât, prin întâmpinarea formulată și în această etapă procesuală, în condițiile în care această autoritate nu a formulat recurs principal sau, cel puțin, recurs incident împotriva soluției de respingere, ca nefondată, a acestei excepții, pronunțată de instanța de fond prin aceeași hotărâre, în conformitate cu dispozițiile art. 494 coroborat cu art. 477 alin. (1) C. proc. civ., constată că soluția dată de prima instanță cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii are caracter definitiv.

Instanța de control judiciar constată că nu mai este posibilă repunerea în discuție a unei excepții soluționate de instanța de fond, prin reiterarea sa în cuprinsul întâmpinării la recursul promovat de către partea adversă, intimatul având posibilitatea legală de a declara recurs împotriva soluției de respingere, ca nefondată, a excepției inadmisibilității acțiunii, însă nu a uzat de acest drept.

Cum Înalta Curte este învestită doar cu recursul promovat de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, ce nu a formulat critici pe acest aspect, soluția cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, fiindu-i, de altfel, favorabilă, această excepție nu va fi analizată din nou și de instanța de control judiciar, pe considerentul că soluția de respingere, ca nefondată, a acestei excepții, a intrat în puterea de lucru judecat, rămânând definitivă prin nerecurare.

Trecând la analizarea criticilor încadrate de recurent în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Astfel, Înalta Curte reține că, dispozițiile Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevăd următoarele:

"(1) Hotărârea va cuprinde: … b) …motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Aceasta dispoziție are caracter imperativ, aspect care rezultă din folosirea, de către legiuitor, a expresiei "va cuprinde", stabilind o obligație în sarcina instanțelor de judecată, a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

Confirmând și întărind acest caracter imperativ, precum și sancțiunea nulității, legiuitorul a înțeles să reglementeze un motiv de nelegalitate distinct al hotărârii judecătorești, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și anume:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii."

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată un aspect al garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Aceste considerente au fost reluate și în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reamintește în primul rând principiile stabilite prin jurisprudența sa în ceea ce privește participarea efectivă a părților la procedură și obligația instanțelor de a "audia" argumentele acestora și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 și 32, 28 aprilie 2005 și Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar.

Sub aspectul calității motivării, orice hotărâre judecătorească trebuie să fie inteligibilă, redactată într-un limbaj clar și simplu, condiție esențială pentru a fi înțeleasă de părți și de public. Această inteligibilitate necesită o structură coerentă a hotărârii și enumerarea argumentației într-un stil clar și accesibil tuturor.

Motivarea trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la aceasta, de natură a susține și justifica soluția adoptată.

Or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă, în esență, o reproducere a motivelor de respingere a contestației administrative formulată de reclamant, judecătorul fondului preluând pasaje din motivarea comisiei de soluționare a contestației, ce se regăsește în Raportul de soluționare a contestației nr. 3552/21.06.2017 (filele x din Volumul I al dosarului de fond), paragrafele 4 și 5 aflate la fila x a hotărârii instanței de fond, regăsindu-se la Capitolul IV, paragrafele 2,3 și 4 din raportul de soluționare a contestației (dosar de fond).

Însușindu-și motivarea Comisiei de soluționare a contestației, în mod greșit instanța de fond, a reținut și că " prin impunerea certificării CISSP (Certified Information Systems Security Profesional) sau echivalent, autoritatea contractantă a încălcat dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 177 alin. (2), art. 187 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 179 din H.G. nr. 925/2006, ale Ordinului ANRMAP nr. 509/2001", în condițiile în care cerința privind prezentarea de către ofertanți a certificatului CISSP sau echivalent, era prevăzută pentru " inginerul de sistem - specialist în securitatea informatică", iar certificarea pentru " dezvoltarea/configurarea de aplicații pe platforma B. and Response sau echilavent", era solicitată pentru cel puțin unul din cei doi " Ingineri de sistem - dezvoltatori software".

Acestea sunt 2 cerințe distincte impuse de autoritatea contractantă la Capitolul III.2.3 - "Capacitatea tehnică" din documentația de atribuire, pentru

"Inginer sistem - Specialist în securitate informatică 1 (post) " și pentru " Inginer sistem - dezvoltator software 2 (posturi)" și, în condițiile în care, prin Raportul de control, doar cerința privind prezentarea de către ofertanți a certificării pentru dezvoltarea/configurarea de aplicații pe platforma B. and Response sau echilavent, a fost considerată restrictivă, aceasta fiind solicitată doar pentru inginerul de sistem - dezvoltator software, în mod greșit Comisia de soluționare a contestațiilor a reținut la punctul VI -" Concluziile comisiei de soluționare a contestațiilor" (fila x Volumul I dosar fond), din Raportul de Soluționare a contestației nr. 3552/21.06.2017 că, " Prin impunerea certificării CISSP (Certified Information Systems Security Profesional), autoritatea contractantă a încălcat dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 177 alin. (2), art. 187 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 179 din H.G. nr. 925/2006, ale Ordinului ANRMAP nr. 509/2001", această eroare a comisiei de soluționare a contestației fiind preluată întocmai și de instanța de fond, care și-a însușit-o, inserând-o în considerentele hotărârii, fără să realizeze o analiză proprie a criticilor formulate de reclamant, prin raportare la actele contestate.

Deși, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut la Punctul II (dosar fond), ca și motiv de nelegalitate al Raportului de soluționare a contestației nr. 3552/21.06.2017, faptul că cerința de prezentare de către ofertanți a certificatului CISSP nu a făcut obiectul constatărilor echipei de control ce a întocmit Raportul de control, susținând că acest aspect este străin față de cele reținute în acest raport, instanța de fond a preluat întocmai argumentele comisiei de soluționare a contestației, fără a arăta motivele pentru care această critică a reclamantei este neîntemeiată.

De altfel, constată Înalta Curte că, în considerentele hotărârii, prima instanță nu a făcut vizibile rațiunile și argumentele pentru care motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în cadrul cererii de chemare în judecată au fost înlăturate sau nu au format convingerea judecătorului fondului.

Deopotrivă, analizând hotărârea recurată, prin raportare la cererea de chemare în judecată, reține instanța de control judiciar că, deși, prin petitul acțiunii, reclamantul nu a încadrat expres cererea de anulare a Raportului de control nr. x/21 martie 2016 și a Raportului de soluționare a contestației nr. 3552 din data de 21 iunie 2017, într-un capăt principal, sintagma " în subsidiar" folosită în petitul acțiunii, dovedește că, aceasta are și un capăt " subsidiar", în cadrul căruia s-a solicitat instanței de judecată " în situația respingerii capătului principal de cerere privind anularea celor două acte administrative...reducerea corecției financiare aplicate la cuantumul de 5 % din valoarea contractului, potrivit punctului 9 partea 1A din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 519/2017 privind stabilirea . . . . . . . . . .", ce impunea ca acest capăt de cerere să fie analizat " în situația respingerii capătului principal de cerere".

Or, deși acțiunea reclamantului a fost respinsă în totalitate de către instanță, în considerentele hotărârii nu se regăsesc argumentele pentru care judecătorul fondului a apreciat implicit că nu se impune reducerea corecției financiare la cuantumul de 5 % din valoarea contractului, astfel cum s-a solicitat în subsidiar de către reclamant, nefiind combătută în nici un fel critica reclamantului referitoare la faptul că nu a fost respectat principiul proporționalității statuat de O.U.G. nr. 66/2011.

Respingând în integralitate acțiunea, ca nefondată, era necesar ca judecătorul fondului să analizeze și capătul " subsidiar" al cererii de chemare în judecată și să arate motivele pentru care argumentele reclamantului în susținerea acestuia nu au putut fi reținute, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., conform cărora "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, "pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză".

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului certitudinea că susținerile formulate în cadrul cererii de chemare în judecată și probele administrare au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei, din considerentele hotărârii nerezultând că prima instanța s-ar fi pronunțat asupra tuturor aspectelor deduse judecății.

Art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., face trimitere la nevoia expunerii în considerentele hotărârii a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, ceea ce conduce la concluzia că motivarea trebuie sa cuprindă argumentele proprii judecătorului, simpla reluare a argumentelor uneia dintre părți nefiind suficientă. O astfel de motivare nu face dovada analizării efective a argumentelor părților și nu respectă rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României garantează dreptul la un proces echitabil, garanție ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a prelua în considerente argumentele părților, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluția judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunțată în favoarea uneia din părțile cauzei, prin raportare la motivele de fapt și de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanța de judecată de justețea pretențiilor părții, dar instanța de judecată nu poate ignora obligația de motivare a hotărârii.

Față de aspectele anterior menționate, însușindu-și întru-totul motivarea Comisiei de soluționare a contestației, inclusiv eroarea acesteia cu privire la certificarea CISSP (Certified Information System Security Profesional), reținută de aceasta în Raportul de soluționare a contestației și preluată întocmai de instanță, în condițiile în care, în Raportul de control a fost reținută ca fiind restrictivă doar cerința referitoare la o altă certificare, respectiv "certificarea pentru dezvoltare/configurare aplicații pe platforma B." solicitată strict pentru inginerii de sistem "dezvoltator software" și hotărând fără a clarifica toate aspectele învederate, în raport de întregul context al cauzei, și fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt, constată Înalta Curte că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Prin urmare, se apreciază că judecătorul fondului nu a soluționat, în concret, cererea reclamantului, acesta însușindu-și practic susținerile pârâtului, fără a expune propriul raționament juridic pentru care a înlăturat argumentele reclamantului și probele, pe baza cărora și-a fundamentat soluția, desi, instanței de judecată, pe lângă obligația asigurării dreptului la apărare al părților în procesul civil, îi revine și obligația aflării adevărului.

În condițiile în care soluția de respingere (implicită) și a capătului subsidiar de cerere, privind reducerea corecției financiare, nu a fost deloc motivată, se constată că hotărârea instanței de fond nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective și complete a cauzei și a argumentelor părților.

Prin urmare, întrucât în cauza de față considerentele hotărârii de fond nu cuprind motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a format convingerea și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea în parte a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, care se va pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, analizând argumentele și susținerile ambelor părți în ceea ce privește legalitatea/nelegalitatea celor două actele administrative ce fac obiectul judecății.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, fiind, totodată, impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Găsind fondate motivele de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurentului-reclamant, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fie avute în vedere la rejudecarea în fond a cauzei.

În fond după casare, instanța de fond va judeca din nou litigiul, urmând să examineze toate aspectele de fapt și de drept invocate de părți și cererile ce fac obiectul judecății (cererea principală și cererea subsidiară, raportat la soluția ce se va pronunța), să administreze toate probele necesare pentru o completă cercetare a fondului cauzei și pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică.

Dat fiind faptul că soluția de respingere, ca nefondată, a excepției inadmisibilității acțiunii, pronunțată prin aceeași hotărâre, nu a fost recurată, ea căpătând caracter definitiv, urmează a fi menținută, acesta fiind motivul pentru care sentința recurată va fi casată doar în parte.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În consecință, reținând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., urmează a admite recursul formulat de reclamant, a casa în parte sentința recurată și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, menținând soluția cu privire la excepția inadmisibilității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței civile nr. 1874 din 18.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține soluția cu privire la excepția inadmisibilității.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.