ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5913/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.01.2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea deciziei nr. 18211 din 17.11.2015, comunicată la data de 23.11.2015, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva raportului de control nr. x/27.08.2015, precum și a raportului de control nr x/27.08.2015 privind contractul de finanțare nr. x/30.12.2013.

In subsidiar s-a solicitat modificarea acestora în sensul înlăturării corecției de 2% aplicată din valoarea eligibilă a Contractului x/27.06.2014 încheiat cu B. S.R.L.; nr. 80/07.07.2014 încheiat cu C. S.R.L., nr. 81/18.07.2015 încheiat cu D. S.R.L. și nr. 82/18.07.2014 încheiat cu D. S.R.L., toate încheiate în urma procedurii de achiziție, respectiv diminuării procentului de reducere cu 25% din valoarea finanțării nerambursabile pentru neîndeplinirea indicatorului de realizare "nr. de produse/servicii proiectate pe calculator".

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 s-a solicitat și suspendarea efectelor actelor în litigiu până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni.

Prin sentința civilă nr. 3894 din data de 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Pentru Societatea Informațională, ca neîntemeiată.

Recurenta-reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3894 din 07.12.2016, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar, admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea integrală a actelor contestate, iar în subsidiar modificarea acestora în sensul înlăturării corecției de 2%, aplicată din valoarea eligibilă a contractelor nr. x/27.06.2014 încheiat cu B. S.R.L., nr. 80/07.07.2014 încheiat cu C. S.R.L., nr. 81/18.07.2015 încheiat cu D. S.R.L. și nr. 82/18.07.2014 încheiat cu D. S.R.L., toate încheiate în urma procedurii de achiziție, respectiv diminuării procentului de reducere de 25% din valoarea finanțării nerambursabile pentru neîndeplinirea indicatorului de realizare "nr. de produse/servicii proiectate pe calculator".

În opinia recurentei-reclamante, hotărârea pronunțată de instanța de fond este o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea art. 22 alin. (2) C. proc. civ., dar și cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

A susținut recurenta-reclamantă că instanța de fond a încălcat principiul rolului activ al judecătorului și, în special dispozițiile alin. (2) al articolului 22 C. proc. civ., având în vedere faptul că aceasta a respins, prin încheierea de ședință din 09.11.2016, solicitarea de încuviințare a efectuării în cauză a unei probe tehnice de specialitate, respectiv expertiză tehnică judiciară specialitatea IT și computere cu obiectivul: verificarea aplicației și stabilirea dacă pot fi identificate un număr de 5 produse/servicii proiectate pe calculator.

Acest indicator nu putea fi dovedit prin alte mijloace de probă, în special prin proba cu înscrisuri, dat fiind faptul că el presupune analiza componentelor ce formează aplicația achiziționată de societatea recurentă prin finanțarea contractată și a funcționalității acestora, iar prin respingerea probei cu expertiza instanța a încălcat obligația ce îi revenea potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., de a stărui prin toate mijloacele în aflarea adevărului, stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii.

În privința respingerii pe fond a cererii reclamantei de anulare a actelor administrative în partea referitoare la cea de-a doua corecție criticată, arată recurenta că aceste servicii și produse proiectate pe calculator puteau să fie reprezentate de interconectarea modulelor ce compuneau aplicația, iar instanța de fond a încălcat și principiul egalității părților în procesul civil.

A pretins recurenta-reclamantă că este nelegală hotărârea instanței de fond și pentru faptul că a solicitat, în subsidiar, diminuarea corecțiilor aplicate, solicitare cu privire la care sentința pronunțată apare ca și nemotivată, ceea ce încalcă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța limitându-se a arăta că în ceea ce privește corecția există o proporționalizare corectă și judicioasă.

În privința motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a susținut recurenta-reclamantă că soluția instanței de fond este dată cu o greșită aplicare și interpretare a normelor de drept, întrucât, respingând acțiunea în ceea ce privește corecția de 2% aplicată prin actele administrativ fiscale contestate instanța, în mod incorect și nejustificat, a reținut că pentru considerarea unei fapte ca și abatere nu este necesar a se produce efectiv un prejudiciu asupra fondurilor europene sau naționale, fiind suficientă doar posibilitatea apariției unui astfel de prejudiciu.

A solicitat recurenta să se observe că însăși echipa de control reține nu că a fost prejudiciat bugetul Uniunii sau cel național, ci că prin fapta de prelungire a termenului inițial a existat posibilitatea unei "prejudicieri formale, morale" a celor ce au depus ofertele în termenul inițial, persoane juridice de drept privat și care nu au înțeles să conteste procedura de achiziție, deși aveau această posibilitate.

Apreciază recurenta că nu poate fi vorba despre o abatere în sensul arătat de către organele de control, atât timp cât două dintre contracte, respectiv contractul cu nr. x/17.07.2014 și cel cu nr. y/18.07.2014, pentru care a fost dispusă corecția, au fost încheiate cu societățile ce au depus oferte în termenul inițial anunțat, iar pentru celelalte două loturi în termenul inițial nu au fost depuse oferte.

A criticat recurenta-reclamantă interpretarea instanței de fond și în ceea ce privește capitolul VII etapa 2 lit. b) din cuprinsul Procedurii simplificate aprobate prin Ordinul MFE nr. 1120/2013, în care se arată că, în situația în care "se primește o singură ofertă, beneficiarul poate să o analizeze și să procedeze la atribuirea contractului de achiziție, dacă oferta respectă specificațiile tehnice elaborate conform etapei 1.", în sensul că această dispoziție impune obligația beneficiarului la încheierea contractului în baza singurei oferte primite. Or, această interpretare nu este susținută de folosirea verbului "a putea", ce trimite, în accepțiunea uzuală a înțelesului său, la o posibilitate, nu la o obligație.

În opinia recurentei A. este nelegală hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește cea de a doua corecție, cea de 25% din valoarea totală eligibilă pentru neîndeplinirea indicatorului de realizare "nr. servicii/produse proiectate de calculator: 5".

Sub acest aspect, susține recurenta că instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat toate susținerile sale cu privire la faptul că acest indicator a fost realizat prin servicii si programe ce permit interconectarea modulelor achiziționate, obținerea rapoartelor necesare și care astfel contribuie la atingerea scopului finanțării, respectiv creșterea eficienței companiei și îmbunătățirea deciziilor manageriale. În lipsa interconectării, modulele achiziționate ar fi putut fi utilizate doar separat, ca și programe distincte, fără a contribui la creșterea eficienței și scurtarea timpului de lucru.

Faptul că modulele achiziționate sunt interconectate și emit documente și rapoarte necesare în activitatea societății a fost reținut chiar și de către membri echipei de control, astfel încât apreciază recurenta-reclamantă că prin adăugare la normativele aplicabile instanța și organele de control au reținut că acest indicator trebuia realizat prin 5 servicii/produse proiectate pe calculator distincte, condiție ce nu se regăsește în ghidul solicitantului sau în alte acte emise de intimată cu privire la acest program de finanțare.

Legal citat, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat în cauză, ca nefondat.

A arătat intimatul-pârât că, din documentele puse la dispoziția echipei de control, s-a constatat că până la data de 25.04.2014, au fost depuse trei oferte, iar prin prelungirea termenului de depunere a ofertelor, acești cei trei ofertanți au fost discriminați, întrucât după scurgerea termenului de depunere, ofertele prezentate de aceștia nu au fost deschise la data și ora menționate în documentația de atribuire, adică la data de 25.04.2014 ora 12:00, ci la o dată ulterioară.

Prin urmare, echipa de control a constatat că beneficiarul nu a respectat prevederile legale în domeniu, sens în care a propus o corecție financiară în procent de 2%, aplicată la nivelul contractelor atribuite în urma procedurii de achiziție demarată prin publicarea, în data de 08.04.2014, a anunțului pe site-ul www.x.ro. în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (32) din O.U.G. nr. 66/2011 unde se prevede în mod expres că: "Pentru alte abateri care nu sunt definite în anexă autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene aplică reduceri procentuale în concordanță cu principiul proporționalității sau, acolo unde este posibil, prin analogie cu abaterile identificate în anexă".

Obiectivul general al proiectului îl constituie creșterea productivității Societății A. S.R.L. cu o medie de cca. 50% anual până în 2015 prin reorganizarea tuturor proceselor interne pe baza unui sistem informatic de tip TIC care să permită administrarea eficientă a activității și îmbunătățirea deciziilor manageriale, iar obiectivul specific este implementarea unui sistem informatic de tip ERP (Enterprise Resource Planning - Planificarea Resurselor întreprinderii).

Prin Contractul de finanțare, beneficiarul și-a asumat îndeplinirea a doi indicatori de realizare distincți, respectiv nr. de module funcționale ale sistemului informatic: 17 și nr. de produse/servicii proiectate pe calculator: 5.

Având în vedere imposibilitatea identificării celor 5 produse/servicii proiectate pe calculator chiar și după comunicarea lămuririlor beneficiarului, echipa de control a propus reducerea finanțării nerambursabile cu 25% pentru neîndeplinirea indicatorului de realizare nr. de produse/servicii proiectate pe calculator, din cei patru asumați de beneficiar în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din Contractul de finanțare nr. x/31.12.2013, raportat la art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

A învederat intimatul MCSI faptul că atât legislația națională, prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cât și legislația comunitară, prin art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 2988/95 și art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 (aplicabil în cauză), dau abaterii/neregulii/neregularității semnificația de încălcare a unei dispoziții care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic "care a prejudiciat sau poate prejudicia" bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

Constatarea unei abateri/nereguli nu este condiționată de constatarea unui prejudiciu efectiv, actele normative având în vedere și potențialitatea ca actul sau omisiunea beneficiarului ori autorității cu competențe în domeniu să producă un prejudiciu.

A susținut intimatul-pârât că solicitarea recurentei-reclamante privind anularea raportului de control nr. x/27.08.2015, precum și a deciziei nr. 18211/17.11.2015, este inadmisibilă.

Astfel, raportul de control nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât nu este producător de efecte juridice prin el însuși, acesta urmând a fi avut în vedere la emiterea altor acte (măsuri asigurătorii, procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare/nota de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare).

De asemenea, inadmisibilitatea derivă și din perspectiva legislației speciale, respectiv prevederile O.U.G. nr. 66/2011, în cuprinsul cărora nu este stipulată posibilitatea contestării raportului de control, ci numai a titlului de creanță.

4.2 Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI PENTRU SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ, prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatului cu privire la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, iar pe fond, înlăturând apărările intimatului-pârât, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Arată recurenta că, prin întâmpinarea depusă, în finalul acesteia, intimatul-pârât precizează că își menține susținerile privind inadmisibilitatea cererii in anulare a raportului de control nr. 13555.27.08.2015, precum și a deciziei nr. 18211/17.11.2015, motivat de faptul că aceste acte nu au caracterul unor acte administrative fiscale și, ca atare, nu pot fi atacate în baza Legii nr. 554/2004.

În această privință, solicită recurenta A. S.R.L. să se rețină că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI PENTRU SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ a înțeles să ridice excepția inadmisibilității cu aceeași motivare ca cea prezentată în întâmpinarea depusă în recurs, iar prin încheierea de ședință de la termenul din 09.11.2016 judecătorul fondului a respins această excepție, însă intimatul-pârât nu a înțeles să declare recurs cu privire la soluția primei instanțe, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., sub acest aspect hotărârea instanței de fond a devenit definitivă, iar aceste susțineri urmează a fi respinse.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 31 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul declarat în cauză în raport de criticile formulate și probele administrate, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

II.1 Argumente de fapt și de drept relevante

O chestiune prealabilă, constând în invocarea, de către intimatul-pârât MCSI, a excepției inadmisibilității acțiunii, se impune a fi clarificată.

Excepția respectivă a fost soluționată în cursul judecății la prima instanță prin respingerea acesteia, ca neîntemeiată, prin încheierea de ședință din 9.11.2016, iar împotriva acestei soluții, în situația în care titularul excepției era nemulțumit de felul în care s-a pronunțat judecătorul fondului, se putea exercita calea de atac a recursului. Reiterarea excepției în cadrul întâmpinării nu produce nicio consecință juridică în cauză, în sensul obligativității instanței de control judiciar de a se pronunța asupra ei, cât timp această instanță nu a fost legal sesizată, printr-un recurs regulat formulat, în care să se solicite reformarea soluției date asupra excepției respective. Așadar, Înalta Curte nu va proceda la examinarea argumentelor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât MCSI, vizând chestiunea inadmisibilității prezentei acțiuni în anulare.

Recurenta-reclamantă nu a indicat temeiul de drept al motivelor de casare ce au fost dezvoltate în calea de atac declarată, acestea fiind încadrate, de către Înalta Curte, în prevederile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

A criticat recurenta-reclamantă soluția atacată pentru încălcarea, de către prima instanță, a principiului rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 22 C. proc. civ., încălcare manifestată prin respingerea încuviințării probei cu expertiză tehnică de specialitate, prin care se urmărea a se proba verificarea aplicației realizate în cadrul proiectului finanțat și identificarea celor 5 produse/servicii proiectate pe calculator.

Aceste critici sunt circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care se referă la neregularități procedurale în soluționarea unei cauze. Pretinsa încălcare a principiului rolului activ al judecătorului, prin respingerea încuviințării probei cu expertiza tehnică, având drept consecință încălcarea dreptului la apărare, a fost invocată în calea recursului de către Societatea A. S.R.L., fără însă a fi întemeiate criticile grefate pe acest motiv de casare

Se reține că, prin proiectul propus spre implementare cu fonduri europene, s-a angajat recurenta-reclamantă să realizeze doi indicatori distincți, respectiv:

"număr de module funcționale ale sistemului informatic:17" și "număr de produse/servicii proiectate pe calculator:5". Acest ultim indicator nu a putut fi prezentat echipei de verificare din cadrul MCSI, beneficiarul nereușind să le indice și să probeze realizarea numărului real de servicii/produse proiectate pe calculator.

Solicitarea Societății A., de încuviințare a probei cu expertiza tehnică de specialitate, s-a întemeiat pe teza probatorie a verificării aplicației utilizate de beneficiarul finanțării și stabilirea dacă pot fi identificate cele 5 produse/servicii proiectate pe calculator. În raport de înscrisurile depuse la dosarul de fond, ce fac parte din documentația avută în vedere de autoritatea de management a proiectului la stabilirea corecțiilor financiare în cauză, a reținut corect prima instanță că nu era necesară administrarea acestei probe, cât timp însuși beneficiarul finanțării, la solicitarea de clarificări ce i-a fost adresată, a răspuns că "cele 5 produse/servicii proiectate pe calculator pot fi identificate la nivelul fiecăruia dintre cele 17 module ale aplicației sau distinct. Unele dintre serviciile proiectate pe calculator sunt componente ale unor module, iar altele rezultă din utilizarea unor fluxuri între două sau mai multe module" (adresa de răspuns nr. x/07.07.2015-dosar de fond).

Faptul că nici măcar beneficiarul finanțării, care ar fi trebuit să realizeze aceste indicator, nu a putut identifica, în mod distinct, serviciile/produsele proiectate pe calculator, ci a răspuns că acestea sunt regăsite doar în varianta de interconectivitate cu cele 17 module ale aplicației, determină confirmarea concluziei la care a ajuns atât autoritatea de management care a efectuat raportul de control nr. x/27.08.2015, cât și judecătorul fondului, în analiza legalității actelor administrative contestate. Irelevanța expertizei tehnice, în acest context factual, este clară, față de faptul că, în discuție, nu s-a pus chestiunea identificării eventualelor servicii/produse proiectate pe calculator, aflate în interdependență cu ale componente ale aplicației utilizate de beneficiar, ci de a fi arătate cele distincte, în realizarea indicatorului privind prestarea unor servicii/produse prin proiectarea pe calculator, fiecare dintre cei doi indicatori urmând a fi realizați de către A. S.R.L. în cadrul proiectului pe care s-a obligat să-l implementeze cu sprijinul finanțării nerambursabile obținute în acest sens.

Prin urmare, fără a reprezenta o încălcare a principiului rolului activ al judecătorului, în mod corect s-a reținut că documentația aflată la dosar este utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, impunându-se, așadar, respingerea probei cu expertiză tehnică de specialitatea informatică.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., regăsit în criticile privind faptul că, în opinia recurentei-reclamante, prima instanță a omis a motiva cererea acesteia de diminuare a corecțiilor financiare aplicate, limitându-se doar la a arăta că există o proporționalizare corectă și judicioasă a acestor corecții, stabilite în sarcina sa, reține Înalta Curte că hotărârea recurată întrunește toate exigențele unei motivări adecvate, cu respectarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ.

S-a arătat care a fost raționamentul primei instanțe ce a condus la această concluzie, respectiv faptul că unul dintre cei 4 indicatori asumați prin proiect nu a fost deloc îndeplinit, astfel că a rezultat procentul de corecție financiară aplicabilă pentru beneficiarul finanțării, fiind suficientă această motivare pentru a se permite exercitarea controlului judiciar. Totodată, motivarea sentinței recurate este aptă a respecta garanțiile dreptului la apărare și înlăturării arbitrariului judecătoresc, fiind respectate prevederile art. 6 din Convenția EDO și cele ale art. 21 din Constituția României.

Critici substanțiale ale hotărârii recurate au fost formulate în temeiul prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocându-se, de către recurenta-reclamantă, greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material.

În legătură cu aplicarea corecției de 2%, a susținut Societatea recurentă că în mod incorect și nejustificat s-a reținut că, pentru considerarea unei fapte ca neregulă, nu este necesar a se produce efectiv un prejudiciu asupra fondurilor europene sau naționale, fiind suficientă doar posibilitatea apariției unui astfel de prejudiciu.

Soluția primei instanțe este una corectă, arătându-se, în jurisprudența CJUE (hotărârile în cauzele C-465/10 și C-199/03) că și abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii, iar statele membre sunt în măsură să solicite beneficiarilor în cauză rambursarea finanțării. Potențialitatea prejudiciului este prevăzută atât prin normele naționale, cât și prin reglementările europene, cadrul normativ indicat în cuprinsul sentinței recurate nefiind combătut prin invocarea unor texte legale care să susțină criticile recurentei-reclamante, acestea fiind formale.

Corecția financiară de 2% a fost aplicată recurentei-reclamante pentru faptul că a prelungit termenul inițial de depunere a ofertelor, din data de 25.04.2014 ora 10:00, până la 12.05.2014, ora 12:00, împrejurare de natură a crea o situație discriminatorie față de operatorii economici care au depus ofertele lor în termenul anunțat la declanșarea procedurii de achiziție publică.

Această măsură, menținută de către prima instanță, a fost criticată sub două aspecte. Primul a vizat faptul că două dintre contractele încheiate, respectiv contractul nr. x/17.07.2014 și contractul nr. x/18.07.2014, au fost semnate cu ofertanții inițiali, situație în care nu poate fi reținută abaterea provocată prin prelungirea termenului de depunere a ofertelor. În această chestiune reține Înalta Curte că neregula a vizat încălcarea, de către autoritatea contractantă, a condițiilor stabilite prin documentația de atribuire-capitolul VI.8-posibilitatea retragerii sau modificării ofertei, în care s-a stabilit că "(N)u se permite modificarea ofertelor. Ofertele sunt declarate întârziate și nu sunt luate în considerare dacă sosesc după data și ora limită stabilită pentru depunerea ofertelor." Nu prezintă relevanță faptul că au fost încheiate contracte cu ofertanții inițiali, ci se impune aplicarea corecției financiare pentru nerespectarea condițiilor de realizare a procedurii de achiziție publică, întrucât, indiferent de rezultatul concret, a fost cauzată o potențială discriminare între operatorii economici care au fost interesați de această achiziție și au respectat termenul prevăzut inițial ori care nu au putut respecta acest termen și, astfel, au ales să nu-și prezinte ofertele, o astfel de schimbare nejustificată a termenului, dispusă de către autoritatea contractantă, fiind de natură a modifica anumite comportamente voliționale ale persoanelor interesate să participe la procedură.

Un al doilea aspect pe care recurenta-reclamantă l-a supus atenției instanței de control judiciar a fost cel legat de interpretarea și aplicarea, de către prima instanță, a prevederilor Ordinului MFE nr. 1120/2013, care menționează, la capitolul VII Procedura simplificată, etapa 2-Prospectarea pieței, punctul b) Analiza ofertelor, următoarele:

"(B)eneficiarul privat compară ofertele primite. Dacă se primește o singură ofertă, beneficiarul poate să o analizeze și să procedeze la atribuirea contractului de achiziție, dacă oferta respectă specificațiile tehnice elaborate conform etapei 1."

A pretins recurenta-reclamantă că înțelesul corect al normei legale sus menționate este acela că i se conferă posibilitatea de a încheia un contract de achiziție publică în baza unei singure oferte, nicidecum o obligație a sa în acest sens. Contrar susținerilor recurentei A. S.R.L., reține Înalta Curte că prin Ordinul MFE nr. 1120/2013 s-a abrogat Ordinul nr. 1050/2012, care prevedea obligativitatea depunerii unui număr de minim 3 oferte acceptabile, pentru a se putea finaliza procedura de achiziție publică, în caz contrar aceasta relansându-se. O astfel de obligație nu a mai fost menținută prin noul act normativ, beneficiarul care a publicat solicitarea de achiziție publică fiind ținut să încheie contractul urmărit prin documentația de atribuire și în situația în care există o singură ofertă conformă depusă în cauză, fără a mai fi ținut de un număr minim de oferte din care să selecteze câștigătorul licitației. Astfel stând lucrurile, sensul verbului "a putea" din norma legală analizată are, într-adevăr, sensul unei obligații de a finaliza procedura de achiziție publică, în ipoteza depunerii unei singure oferte care îndeplinește cerințele solicitate, nu sensul unei facultăți a autorității contractante de a încheia sau nu respectivul contract.

În privința corecției de 25 % din valoarea finanțării nerambursabile, aplicată pentru neîndeplinirea indicatorului "număr de servicii/produse proiectate pe calculator:5", a susținut constant recurenta-reclamantă că acest indicator trebuia evaluat prin faptul că există servicii și programe ce permit interconectarea modulelor achiziționate, obținerea rapoartelor necesare și care contribuie, astfel, la atingerea scopului finanțării. A mai susținut recurenta, în același context, că nu s-a prevăzut în Ghidul solicitantului ori în alte acte emise de intimatul-pârât, cerința de a fi distincte aceste servicii/produse.

În raportul de control nr. x/27.08.2015 s-a reținut că, deși beneficiarul finanțării s-a obligat prin încheierea contractului de finanțare nr. x/30.12.2013 să îndeplinească doi indicatori, cel referitor la "numărul de servicii/produse proiectate pe calculator:5" nu a fost realizat.

Se observă că, în cuprinsul contractului de finanțare nr. x/30.12.2013, la art. 7 alin. (17), s-a stipulat că "(Î)n situația în care beneficiarul nu realizează integral indicatorii de realizare asumați prin contract, dar obiectivul proiectului este atins, finanțarea nerambursabilă acordată va fi redusă proporțional."

Tabelul 4 prezentat în cuprinsul contractului de finanțare arată care sunt indicatorii de realizare a căror îndeplinire trebuie dovedită în cauză, iar descrierea proiectului aprobat spre finanțare nu face vorbire despre posibilitatea realizării acestora prin interconectare între cele două tipuri de indicatori. Prin urmare, se relevă din modalitatea în care au fost formulate obiectivele proiectului, că acești indicatori au fost prevăzuți spre a fi îndepliniți în mod distinct, nu așa cum a înțeles recurenta-reclamantă, prin interconectivitate între modulele aplicației și între serviciile/produsele realizate".

În consecință, corecția pentru această încălcare a obligațiilor asumate prin contract a fost corect aplicată, iar cuantumul său este proporțional determinat în raport de numărul de indicatori propuși spre realizare și cei efectiv îndepliniți.

II.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3894 din data de 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentință ce va fi menținută, fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3894 din data de 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.