ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5586/2024

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și a solicitat daune morale și materiale în cuantum de 30.000 RON, pentru suferința creată în urma transferului dar și a faptului că fiind prea departe de domiciliu nu a putut discuta cu mătușa sa B. pentru a putea face succesiunea, urmare a decesului tatălui său. Pentru nerespectarea Legii nr. 254/2013 art. 11 alin. (5) și încălcarea art. 3 din CEDO reclamantul a solicitat suma de 30.000 RON.

Reclamantul precizează că acțiunea este una în contencios administrativ întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) și alin. (2), art. 7 alin. (1) și (3) și art. 8 alin. (1) raportat la art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 și a art. 3 din CEDO.

Prin sentința civilă nr. 1595 din data de 3 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect "pretenții" și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5000 RON, cu titlu de daune morale, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Administrația Națională a Penitenciarelor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului formulat de ANP - aparat central, casarea hotărârii recurate și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv săvârșirea unei fapte cu caracter ilicit, existența prejudiciului, vinovăția autorului, precum și legătura de cauzalitate între vinovăție și prejudiciu.

Susține recurenta că instanța de fond a reținut în mod eronat că Administrația Națională a Penitenciarelor nu a ținut cont de situația medicală, socială sau familială a deținutului transferat și a făcut abstracție de cadrul normativ existent, mai exact de Ordinul ministrului justiției nr. 4858/0/3363/2022 din 24 octombrie 2022 publicat în Monitorul Oficial nr. 1133 din 24 noiembrie 2022 privind activitatea de acordare a asistentei medicale, a tratamentului și îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În acest ordin se specifică expres faptul că anterior plecării în transfer situația medicală a deținuților este analizată pentru a se stabili aptitudinea/capacitatea lor de a face fată acelui transport.

În ceea ce privește viața socială și familială, conform datelor comunicate de Primăria orașului Buhuși (nr. 3598/18.04.2023) părinții săi au divorțat pe fondul unei stări conflictuale, tatăl său a decedat, mama sa ar locui în județul Neamț. Prin urmare nu se putea susține afectarea unei situații care deja putea fi considerată ca problematică a deținutului în relația cu familia care nu a menținut relații cu cel în cauză.

Deși instanța de fond a reținut că la nivelul ANP, nu au fost analizate cumulativ toate criteriile prevăzute de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 în realitatea acestea au fost făcute și tocmai analiza acestor criterii coroborat cu indicele de supraaglomerare au generat transferul la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

Evoluția indicelui de supraaglomerare a fost evident în defavoarea transferării în Penitenciarul București Jilava, acesta fiind motivul respingerii cererii de transfer.

Susține recurenta că practica CEDO, invocată în analiza fondului problematic dedus judecății (îndeosebi cauza Vitman c Ucrainei, Khodorovskiy și Lebedev împotriva Rusiei), nu sunt nici măcar similare cu contextul problematic ce a făcut obiectul analizei instanței. Distanta între Drobeta Turnu Severin și București este de aproximativ 300 km, (nu 700 km sau mii de km ca în cauzele CEDO precitate) și reclamantul a fost transferat o perioadă de 2 luni (nefiind vorba despre imposibilitatea vizitării pe o perioadă de 10 ani ca în cazul Vintman c. Ucrainei).

La data de 11.05.2023, când a fost transferat de la Penitenciarul Jilava spre Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, persoana privată de libertate se afla în evidență cu următoarele afecțiuni cronice: "Cevicoalgie algoparestezică bilaterală asociată cu parestezii la nivelul membrelor superioare bilateral"; "lnfarct miocardic acut (septembrie 2021) cu angioplastie coronariană (2 stenturi)"; ('Hipertensiune arterială esențială grad l"; Insuficiență cardiacă clasa NYHA II".

Susține recurenta că reclamantul se folosește de o patologie pre-existentă pentru a realiza un demers de captatio benevolentiae a instanței, în contextul în care starea sa de sănătate era una stabilă și a făcut obiectul unor examinări medicale, așa cum s-a menționat anterior, chiar anterior transferului (sens în care atașază extras din registru de transfer 11.05.2023 în care sunt consemnate diagnosticele și mențiunea FIJVC - fără urme de violențe corporale). Nu a existat niciun impediment din punct de vedere al stării de sănătate a reclamantului de natură a afecta transferul, aspect confirmat de examinarea medicală în cauză, anterior acestui moment.

În ceea ce privește evoluția situației sale sociale, dată fiind concluzia instanței că reclamantul a fost în imposibilitate de a păstra legăturile cu familia extinsă arată că, în fapt, situația se prezintă cu totul altfel decât ce a reținut prima instanță.

În perioada 06.02.2008 - 18.12.2023, (pe un interval de 15 ani) deținutul a fost vizitat doar de 3 ori de către persoane civile, după cum urmează: 27.01.2009, 08.06.2009, 29.12.2015- anterior datei de 11.05.2023 când a fost transferat în cadrul Penitenciarului Drobeta Turnu Severin. Ulterior datei de 29.12.2015, persoana privată de libertate nu a mai fost vizitată.

Totodată, verificările efectuate au rezultat faptul că reclamantul nu a beneficiat de comunicări on-line (de tip skype), astfel că nu se poate aprecia că transferul timp de două luni la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin ar fi fost de natură să afecteze contactul reclamantului cu mediul de suport.

Arată recurenta că tocmai analiza criteriilor prevăzute de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 coroborat cu indicele de supraaglomerare au generat transferul la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin. Supraaglomerarea este unul din elementelor care afectează nivelul de siguranță a unui penitenciar (supra-aglomerarea generează imposibilitatea unei supravegheri eficace, este un factor care antrenează riscul unor evenimente negative introducerea unor obiecte interzise, trafic de substanțe etc.).

Penitenciarele supraaglomerate reprezintă riscuri atât pentru deținuți cât și pentru angajați. Or, este evident că în urma analizei per ansamblu a situației (care a avut în vedere inclusiv starea medicală, nivelul legăturilor cu mediul de suport etc) s-a luat decizia ca pe fondul supraaglomerării existente în Penitenciarul București Jilava să se transfere reclamantul la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin. Ulterior s-a ajuns la creșterea cifrelor de deținuți și în acest penitenciar.

De asemenea, având în vedere art. 108 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2016 "Transferarea deținuților la un alt penitenciar se face conform profilării penitenciarelor, stabilite prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prevăzută la ah. 45 alin. (1) din Lege, și va tine cont, de regulă, ca penitenciarul să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a acestora."

Art. 3. alin. (5) din Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 360/2020 privind profilarea locurilor de deținere prevede că:

"În vederea echilibrării efectivelor de persoane private de libertate, pentru reducerea gradului de aglomerare din unele unități penitenciare, dar și din alte motive întemeiate, conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor poate dispune transferul persoanelor private de libertate în alte locuri de deținere profilate pe custodiarea aceleiași categorii și a persoanelor private de libertate cu domiciliile în alte județe."

Recurenta susține posibilitatea dispunerii acestei măsuri de transfer avându-se în vedere strict criteriul supra-aglomerării, potrivit prevederilor art. 45 alin. (2) și art. art. 48 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prevede faptul că "În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depășită, directorul acestuia are obligația de a informa directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor stabilește dacă transferul se impune, cu precizarea penitenciarelor în care se transferă persoanele condamnate".

Întrucât în decursul lunii aprilie, Penitenciarul București-Jilava avea capacitatea de cazare depășită, în temeiul art. 48 alim (8) din Legea nr. x, coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de aprobare a Legii nr. 245/2013 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, în data de 26.04.2023, administrația penitenciarului a solicitat Administrației Naționale a Penitenciarelor transferarea pentru mai multe persoane private de libertate, printre care și a numitului A., în vederea reducerii gradului de aglomerare la regimul semideschis.

Astfel, în vederea asigurării spațiului de cazare și a drepturilor conform regimului de executare, Penitenciarul București- Jilava a înaintat în data de 26.04.2023, 14 propuneri de transfer, printre care și a deținutului A., căruia i s-a aprobat transferul de la Penitenciarul București-Jilava la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, în vederea executării pedepsei, conform dispoziției A.N.P nr. 51628 din data de 05.05.2023.

Potrivit situației privind capacitatea de cazare a unităților și a efectivelor acestora pe regimuri din data de 05.05.2023, Penitenciarul București-Jilava avea un indice de ocupare la regimul semideschis - bărbați de 145,16%, Penitenciarul Ploiești de 166,32%, Penitenciarul Mioveni de 141,42%, Penitenciarul Craiova - Pelendava de 129,67%, Penitenciarul Târgu-Jiu de 130,48 %, comparativ cu Penitenciarul Drobeta Turnu Severin care avea un indice de ocupare de 101, 83%.

Așadar, din locurile de deținere profilate pe custodiarea regimului semideschis, aflate cel mai aproape de domiciliul deținutului A., Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin a avut, la momentul transferului, cel mai mic indice de ocupare.

Având în vedere situația privind capacitatea de cazare a unităților și a efectivelor acestora pe regimuri la data de 07.06.2023 s-a aprobat cererea de transfer la Penitenciarul București-Jilava, în vederea executării pedepsei, conform dispoziției Administrației Naționale a Penitenciarelor înregistrată cu nr. x din data de 09.06.2023.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, consideră că instanța de fond le-a acordat fără să fie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. În cauză reclamantul invocă o traumă pe care nu o probează, și nici legătura de cauzalitate dintre prejudiciul moral invocat și împrejurarea că a fost transferat la altă unitate decât cea aflată în proximitatea localității de domiciliu.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimatul-reclamant a susținut, în esență, că recurenta a aplicat măsura transferului de la Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, fără să fie consultat sau avertizat, motivul real al acestui transfer nefiind supraaglomerarea ci faptul că a câștigat două procese împotriva recurentei-pârâte pentru nerespectarea drepturilor deținuților.

Susține intimatul-reclamant că la momentul transferului său la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, în camera E 6.27 unde era cazat, mai era un loc liber, camera având 4m

2

.

Arată că recurenta-pârâtă nu a respectat art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 și art. 3 din CEDO.

La întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare Administrația Națională a Penitenciarelor.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține că este fondat, pentru următoarele considerente:

Invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii, în mod greșit, curtea de apel reținând că Administrația Națională a Penitenciarelor nu a ținut cont de situația medicală, socială sau familială a deținutului transferat și a făcut abstracție de cadrul normativ existent, mai exact de Ordinul ministrului justiției nr. 4858/0/3363/2022 din 24 octombrie 2022 publicat în Monitorul Oficial nr. 1133 din 24 noiembrie 2022 privind activitatea de acordare a asistentei medicale, a tratamentului și îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Înalta Curte reține că instanță de fond a apreciat pretențiile reclamantului ca derivând dintr-un refuz nejustificat al pârâtei pentru a-l transfera pe reclamant de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin la Penitenciarul București Jilava, de unde fusese transferat fără acordul său.

Instanță de fond a reținut reaua credință a pârâtei din faptul că nu au fost analizate cumulative toate cerințele prevăzute de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013.

Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal: "Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabilește de Administrația Națională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ținându-se seama și de regimul de executare, măsurile de siguranță ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex și vârstă".

Repartizarea deținuților în unitățile penitenciare este un proces care implică analiza mai multor elemente, nu doar domiciliul persoanei condamnate.

Potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate în cursul procesului penal: "Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor."

Transferul unui deținut de la un penitenciar la altul nu reprezintă un drept pentru acesta ci o posibilitate, și se dispune de către conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor aparat central și comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate constituită la nivelul unității penitenciare conform art. 32 din Legea nr. 254/2013, în urma analizării tuturor criteriilor prevăzute de lege. Astfel, simpla cerere depusă de o persoană privată de libertate nu este de natură a conferi acesteia dreptul de a fi transferat la altă unitate penitenciară. Nu există, practic, o obligație legiferată în sarcina sistemului penitenciar de a soluționa favorabil o cerere de transfer.

Criteriul apropierii de domiciliu a unității penitenciare nu este singurul legiferat. Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 sunt enumerate următoarele criterii care trebuie analizate cumulativ.

De asemenea, art. 71 din OMJ nr. 2188/2022 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind evidența nominală și statistică a persoanelor private de libertate determinată de primirea, punerea în executare a pedepselor și măsurilor privative de libertate, stabilirea și schimbarea regimului de executare, punerea în libertate și comunicarea actelor de procedură, prevede faptul că, la analizarea propunerilor transmise Administrației Naționale a Penitenciarelor de către comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate constituită la nivelul unității penitenciare se are în vedere următoarele:

a) decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor privind profilarea locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor;

b) capacitatea de cazare a locurilor de deținere;

c) sexul, vârsta, situația juridică, regimul de executare, domiciliul persoanelor private de libertate;

d) echilibrarea efectivelor de persoane private de libertate;

e) motivele transferurilor anterioare;

f) alte date relevante.

Se poate observa astfel că, domiciliul persoanei condamnate, contrar celor reținute de către instanța de fond, nu reprezintă un criteriu proritar, ci este analizat împreună cu toate celelalte criterii prevăzute de dispozițiile legale.

Regulile europene recomandă repartizarea deținuților, pe cât posibil, în penitenciare din apropierea domiciliilor lor, însă nu impun o obligație în acest sens statelor membre.

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane ori Degradante (CPT) a recomandat autorităților române să se asigure că toate persoanele aflate în penitenciare sunt deținute în condiții decente și că acelea care locuiesc în celule cu ocupare multiplă li se oferă un spațiu de locuit de minim 4 m2 fiecare.

Înalta Curte reține că Administrația Națională a Penitenciarelor a luat măsuri de transferare a persoanelor private de libertate între unitățile subordonate, în funcție de capacitatea de cazare. Această măsură a fost necesară întrucât existau diferente mari ale indicelui de ocupare între unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind întâmpinate dificultăți cu privire la asigurarea drepturilor conform regimului de executare.

Potrivit art. 3 alin. (5) din Decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 360/2020 privind profilarea locurilor de deținere: "în vederea echilibrării efectivelor de persoane private de libertate, pentru reducerea gradului de aglomerare din unele unități penitenciare, dar și din alte motive întemeiate, conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor poate dispune transferul persoanelor private de libertate în alte locuri de deținere profilate pe custodierea aceleiași categorii și a persoanelor private de libertate cu domiciliile în alte județe."

Dispoziția de transferare a reclamantului la Penitenciarul Drobeta-Tumu Severin a fost fundamentată de motive obiective, respectiv supra-aglomerarea Penitenciarului Jilava.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte nu poate reține existența culpei recurentei - pârâte, dat fiind că măsura transferului a fost luată pe o perioadă scurtă de timp, respectiv de 2 luni, ce-a de-a doua cerere a reclamantului de a fi transferat înapoi la Penitenciarul Jilava fiind aprobată.

De asemenea, dat fiind situația familială a reclamantului și a faptului că acesta, în decurs de 15 ani a prinit 3 vizite, 4 pachete și de 6 ori depuneri de bani, nu se poate reține că, în cele 2 luni de transfer la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin i-a fost îngradit dreptul de a avea contac cu familia extinsă.

Având în vedere cele arătate, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind incidente dispozițiile art. 1349 și urm. C. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 1595 din 3 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 1595 din 3 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința și, rejudecând, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 noiembrie 2024.