ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5342/2024

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub dos nr. x/2020, reclamanții A. și B. au solicitat in contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Muncii si Justiției Sociale, C. (ministrul MMJS), D. (președintele Comisiei de Disciplină a MMJS), E. (membru al Comisiei de Disciplină a Comisiei de Disciplină a MMJS), F. (membru al Comisiei de Disciplină a Comisiei de Disciplină a MMJS), G. (secretar al Comisiei de Disciplină a MMJS), Agenția Națională pentru Plați și Inspecție Socială, H., Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, I. (director executiv) anularea Hotărârii CNCD nr. 646/16.09.2020 și înlocuirea hotărârii cu sentința ce va fi pronunțată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1442 din 14 octombrie 2021, a admis excepțiile lipsei calitătii procesuale pasive a pârâților D., E., F., G., C. și Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâții D., E., F., G., Municipiul Botoșani și Ministerul Muncii și Protectiei Sociale, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea formulată de reclamantii A. și B. în contradictoriu cu pârâții Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, H., Agenția Națională pentru Plați și Inspecție Socială (A.N.P.I.S), Agenția Națională Pentru Plați și Inspecție Socială a Municipiului București și I., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva acestei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București au promovat recurs de recurenții-reclamanți B. și A., invocând criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. .

Prin cererea formulată, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, susținând că sentința recurată este nelegală și netemeinică, cuprinde motive străine de adevăr și ocolește drepturile fundamentale prevăzute de art. 16 și 50 din Constituția României, atât sub aspect procedural, cât și pe fondul cauzei.

În continuare, au fost învederate chestiuni de fapt, în sensul că recurentul A. se consideră discriminat întrucât nu beneficiază de transport accesibil și gratuit, deși este imobilizat în scaun rulant în comparație cu partea reclamată care beneficiază de mașina de serviciu transport gratuit, deplasări în străinătate și alte facilități.

De asemenea, s-a arătat că nu poate lucra ca șofer de taxi și nici în alte domenii, are acces limitat la diferite facilități. Petenta B., mama petentul A., a arătat că toate instituțiile reclamate nu au analizat corect aceste aspecte.

Apreciază recurenții că, procedura de citare în fata pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost viciată, in sensul că nu au fost citați ambii reclamanți, iar citația nu a ajuns la domiciliul acestora.

De asemenea, se susține că, soluția pronunțată în cauză este nelegală în ceea ce privește admiterea excepției lispsei calității procesuale pasive a pârâților D., E., F., G., Municipiul Botoșani și Ministerul Muncii și Protectiei Sociale, având vedere practica în materie a Înaltei Curți.

Tot greșită este și soluția de respingere a acțiunii în condițiile în care statul nu asigură transport public accesibil și gratuit și nici transport la locul de muncă, discriminându-l direct, în timp ce partea reclamată beneficiază atât de transportul public, cât și de serviciu, accesibil și gratuit și la locul de muncă, dar și în alte scopuri.

Instanța de fond, într-o apreciere a dispozițiilor legale îndepărtată de spiritul și litera legii, a ajuns la concluzia greșită că hotărârea CNCD ar fi legală. Recurenta -reclamanta, mama petentului, a susținut că este supusă unui efort disproporționat și de aici rezultă, în opinia acesteia, discriminarea indirectă pentru că îl transportă pe brațe. Aceasta se consideră discriminată indirect deoarece se refuză asigurarea egalității în drepturi la acces și transport accesibil și gratuit. Profesia pentru care a optat petentul este de șofer taxi.

Se mai arată că nu există taxi adaptat pentru cărucior rulant electric nepliabil din culpa părților reclamate care au confiscat resursele financiare în disprețul sentinței din dosarul x/2015 ICCJ care obliga și la plata accesibilizării transportului în comun și/sau individual până la înlăturarea stării de discriminare a pe Centului.

Colegiul Director al CNCD a stabilit în urma analizei sale, că obiectul petiției nu intră sub incidența art. 2 alin. (1) al O.G. nr. 137/2000 republicată.

Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanții solicită anularea Hotărârii CNCD nr. 646/16.09.2020, prin faptul că li se pare nedemn să se bucure ca angajat fără handicap de transport, mobilitate mașina și șofer, în timp ce persoana cu handicap locomotor nu poate nici să viseze la transport mașină și șofer și implicit nici la muncă, loc de muncă salariu hrană pe simplu motiv că are handicap.

1.4. Apărările formulate în recurs

Părțile adverse au depus întâmpinare în cauză, prin care au înțeles, în primul rând, să invoce excepția nulității recursului, având în vedere că, prin criticile prezentate recurenții-reclamanți nu au arătat, în concret, în ce constă nelegalitatea sentinței pronunțate de către instanța de fond, ceea ce nu permite încadrarea în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care solicită admiterea excepției și, pe cale de consecință, constatarea nulității recursului.

1.5. Procedura de soluționare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 12 iunie 2024, respectiv 20 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

În ședința publică din 20 noiembrie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată de intimați pe care o va admite pentru următoarele considerente.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate și prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. De asemenea, simpla indicare de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic speței deduse judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Asupra nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, prin raportare la motivele de casare ce sunt prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Din această perspectivă, motivarea căii de atac a recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată prin sentința civilă recurată, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor de casare prevăzute de lege.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurenții nu formulează nicio critică care să privească soluția recurată și/sau raționamentul logico-juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia.

Astfel, prin sentința civilă recurată, printre altele, a fost respinsă, acțiunea formulată de reclamant, reținându-se, în esență, că prin hotărârea nr. 646/16.09.2020 pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a admis excepția necompetenței sale materiale, astfel că raportul juridic dedus judecății vizează doar petenții care sunt reclamanți în prezenta cauză și pârâtul consiliu, iar restul pârâților, persoane fizice și instituții publice, nu justifică calitate procesuală pasivă raportat la soluția reținută de CNCD. Astfel, în baza art. 36 C. proc. civ. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D., E., F., G., C. și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, sens in care cererea reclamanților formulată in contradictoriu cu acești pârâți să fie respinsă ca fiind introdusa împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A mai reținut instanța fondului că, în acord cu pârâtul CNCD autoritatea nu poate analiza o comparabilitate între drepturile pe care peroanele cu dizabilității le au, în baza prevederilor legale, cu drepturile pe care un angajat le are în cadrul unei instituții sau companii, iar faptele sesizate vizează aspecte ce țin de modul în care își îndeplinesc atribuțiile de serviciu inspectorii de muncă, modalitatea în care se decontează cheltuielile de transport, modul în care comisia de disciplină a analizat cele semnalate, astfel că obiectul petiției nu este de natură să cadă sub incidența prevederilor O.G. nr. 137/2000, astfel că în mod legal prin hotărârea nr. 646/16.09.2020 CNCD a admis excepția necompetenței materiale a consiliului în raport cu obiectul petiției.

Pentru o motivare corespunzătoare a recursului, recurenții aveau obligația să indice explicit și clar care sunt normele juridice interpretate sau aplicate greșit și să demonstreze concret în ce mod a fost încălcată sau aplicată eronat respectiva dispoziție legală.

Simpla neacceptare a raționamentului instanței de fond nu echivalează cu încălcarea legii, atât timp cât aceasta a analizat și a motivat de ce a respins acțiunea reclamantului, raportându-le explicit la circumstanțele concrete ale speței.

O atare atitudine procesuală a recurenților ignoră faptul că, prin intermediul căii de atac a recursului, nu pot fi invocate orice nemulțumiri, ci doar acelea care privesc soluția și considerentele deciziei atacate cu recurs.

În absența unor argumente care să reflecte critici privind sentința recurată, Înalta Curte nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care recurenții urmăresc a le invoca și nici dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., context în care intervine sancțiunea nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul, urmare a admiterii excepției nulității recursului invocată prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.

Constată nul recursul formulat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva sentinței civile nr. 1442 din 14 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi, 20 noiembrie 2024 prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.