ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5498/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu Agenția de Plăți și Inspecție Socială Municipiului București, în calitate de intervenient, anularea Hotărârii nr. 783 din 06.11.2019 emise de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 786 din 20 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de terții Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București și Agenția Națională De Plăți Și Inspecție Socială.

A respins acțiunea privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu participarea terților introduși din oficiu Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București și Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile au formulat recurs reclamanții B. și A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului au susținut următoarele:

Instanța a interpretat și aplicat incorect dispozițiile art. 5 pct. 11 din Legea 448/2006, art. 2 și 9 din Convenția ONU ratificată prin Legea 221/2010 și art. 2 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 137/2000.

Recurenții susțin că analiza nu s-a făcut pe criteriile reale: handicap, dizabilitate și dependență de cărucior rulant electric nepliabil.

CNCD și instanța nu au analizat obiectul real al petițiilor privind inaccesibilitatea sediilor din str. x (Secția 19 Poliție), str. x (APISMB) și B-dul x nr. 7 (ANPIS).

Aceștia au mai susținut că nu s-a verificat accesibilitatea efectivă (rampe, lifturi, toalete, parcări adaptate, mobilier).

Recurenții susțin că APISMB a sancționat greșit Poliția, deși responsabilitatea revenea Primarului Sectorului 5, conform Legii 448/2006.

Inspectorii sociali nu și-au îndeplinit atribuțiile de control, monitorizare și sancționare.

Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 au fost conexate deși nu aveau aceleași părți și nici același obiect. Recurenții susțin că această conexare nu a fost pusă în discuția părților și nici comunicată reclamanților.

Totodată mai susțin recurenții că instanța și CNCD au considerat eronat că platformele elevatoare sau "transportul pe brațe" pot substitui rampele și lifturile prevăzute de lege.

Nu s-a ținut cont că dispozitivul reclamantului este un cărucior rulant special, electric, nepliabil, care nu poate fi ridicat sau folosit pe elevatoare improprii.

Reclamantului nu i-au fost comunicate toate documentele administrative, fiind astfel îngrădit în dreptul de a-și exercita apărarea și de a beneficia de asistență juridică adecvată.

Instanța nu a asigurat tratament adaptat situației speciale (inclusiv avocat din oficiu și acces fizic la sala de judecată) ignorând astfel principiile constituționale și internaționale art. 50 din Constituție (protecția persoanelor cu dizabilități) coroborat cu art. 138 alin. (5) privind alocarea bugetară și Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități - obligația statului de a asigura accesibilitatea deplină și de a elimina barierele.

Față de aceste critici recurenții solicită casarea sentinței și constatarea discriminării, obligarea APISMB și ANPIS să își facă sediile accesibile în condiții reale (rampe cu autorizație, lifturi, parcări adaptate, toalete accesibile, mobilier adaptat), precum și corectarea erorilor de procedură și de fond făcute de CNCD și de instanța de apel.

Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind neîntemeiată

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 26 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Înalta Curte apreciază că recurenții-reclamanți au invocat critici nefondate împotriva hotărârii instanței de fond, care a efectuat o analiză corectă a situația de fapt și a aplicat în mod judicios dispozițiile legale incidente.

Într-o primă critică, recurenții-reclamanți au susținut că dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale CNCD au fost conexate în mod nelegal.

În dezacord cu această critică, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect aplicabilitatea art. 12 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 și art. 66 din Ordinul CNCD nr. 144/2008, care permit conexarea atunci când, obiectul cauzei și părțile prezintă strânsă legătură.

În cauză, ambele petiții vizau o problemă de accesibilitate în sediul secției 19 a Poliție și a sediilor APISMB și ANPIS, aspecte ce țin de aceeași sferă factuală și juridică. Conexarea a fost, așadar, conformă normelor procedurale indicate anterior și justificată de necesitatea unei soluționări unitare, astfel că această critică nu poate fi primită.

În ceea ce privește atribuțiile de control, monitorizare și sancționare, recurenții-reclamanți au afirmat că autoritățile de inspecție socială nu și-au îndeplinit atribuțiile.

Din actele dosarului rezultă că APISMB a efectuat controlul de monitorizare la secția 19 Poliție, constatând nerespectarea măsurilor dispuse și aplicând sancțiunea contravențională de 5000 RON. Ulterior, DGPMB a achiziționat un elevator pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități. Aceste demersuri, consemnate în hotărârea CNCD și reținute de instanța de fond, probează faptul că autoritățile au acționat în cadrul legal și și-au exercitat atribuțiile conform competențelor prevăzute de lege, astfel că și această critică apare ca fiind nefondată.

Față de aspectul privitor la platformelor elevatoare care ar fi fost inadecvate, în ideea că aceste reprezintă o măsură compensatorie, recurenții-reclamanți au susținut că această măsură nu este legală, și au susținut că doar rampele fixe puteau fi amplasate potrivit legii. Cu privire la această situație, instanța de fond a explicat, prin raportare la Normativul NP 051-2012, că atunci când construcția unei rampe conforme nu este posibilă, se pot adopta măsuri compensatorii, precum platformele elevatoare. Acestea sunt conforme cu principiul adaptării rezonabile prevăzut de legislație.

În mod corect s-a reținut că faptul că dispozitivul reclamantului nu corespunde dimensiunilor standard prevăzute în normativ nu poate fi imputat autorităților, care au adoptat soluții cu respectarea cadrului legal.

Recurenții susțin că sediile ANPIS și APISMB nu sunt accesibile, iar instanța de fond nu și-a aplecat atenția asupta acestui aspect. Cu privire la această situație, în mod corect instanța de fond a reținut că în urma investigațiilor efectuate, CNCD a constatat existența rampelor mobile, a locurilor de parcare special amenajate (în cazul ANPIS Magheru), a toaletelor adaptate și a mobilierului corespunzător. De asemenea, audiențele se desfășoară la parter, în spații accesibile. Din perspectiva acestor constatări în mod corect a reținut instanța de fond că aspectele sesizate de reclamanți nu se se confirmă.

În ceea ce privește invocarea art. 2 și 9 din Convenția ONU și art. 50 din Constituție privind drepturile persoanelor cu dizabilități, prin care recurenții critică că instanța și CNCD nu au aplicat corespunzător prevederile convenționale și constituționale, aceeastă critică este nefondată.

Instanța de fond a arătat că textele invocate consacră principii generale și definiții, fără a crea obligații directe și suplimentare pentru autoritățile pârâte, dincolo de ceea ce este prevăzut deja în legislația internă, precum Legea nr. 448/2006 și normativele incidente. Așadar, lipsa unei identificări clare a omisiunilor imputate CNCD, în acord cu opinia instanței de fond, în cauză nu poate fi vorba despre vreo încălcarea a drepturilor persoanelor cu dizabilități astfel că această critică apare ca fiind nefondată.

Cât privește pretinsa încălcare a dreptului la apărare, față de care recurenții-reclamanți invocă lipsa de comunicare a documentelor și imposibilitatea de a-și exercita apărarea, instanța de recurs apreciază că ceastă critică este neîntemeiată.

Din înscrisurile la dosar și din analiza evoluție procesuale a cauzei se confirmă faptul că reclamanții au avut cunoștință de actele întocmite, au primit informări oficiale și au formulat puncte de vedere. Totodată instanța de fond a asigurat exercitarea deplină a dreptului la apărare, nefiind incidente dispozițiile care ar putea atrage nulitatea procedurii, fapt care determină ca această critică să aibă doar un caracter formal neprobat.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a efectuat o analiză completă, cu respectarea legislației în materie, neexistând indicii care să conducă la reformarea hotărârii în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva sentinței civile nr. 786 din 20 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva sentinței civile nr. 786 din 20 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.