ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 947/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială A Municipiului București, au solicitat să fie încadrate în Decretul-Lege 118/1990 prin acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice.

Prin sentința civilă nr. 8109/05.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul București, secția a II-a - contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale și respinsă cererea în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; prin aceeași sentință civilă, a fost respinsă cererea în cauza privind pe reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 976 din 28 octombrie 2019, a respins excepția nulității recursului ca nefondată, a admis recursul promovat de recurentele-reclamante A. și B. împotriva sentinței civile nr. 8109/05.12.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, a casat în parte sentința civilă recurată și, rejudecând, a admis în parte acțiunea, a anulat deciziile nr. 2749/20.04.2018 și nr. 2750/20.04.2018 și a obligat pârâta la soluționarea motivată a cererilor reclamantelor de acordare a beneficiilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990, menținând în rest sentința civilă recurată.

Împotriva hotărârii instanței de fond recurentele-reclamante A. și B. au declarat recurs.

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din același cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurente nu este prevăzută de lege.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

În cauză, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, ci sunt pronunțate de o instanță de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. și pct. (5) din C. proc. civ. au caracter definitiv.

Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeași cale de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante A. și B. împotriva sentinței nr. 46 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.