ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. prin reprezentant B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse și Asistență Educațională și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a MunicipiuluiBucurești, să se constate refuzul nejustificat de a se soluționa petiția înregistrată sub nr. x/21.01.2017 modificată în 3418/23.06.2017 care formează obiectul dosarului nr. x/2017 și să fie sancționată discriminarea ce rezultă din omisiunea constatării Agenției pentru plăti si Inspecție Sociala a Municipiului București privind încălcarea prevederilor art. 15 și urm. și 62 din Legea nr. 448/2018 de către Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională care împiedică accesul și refuză astfel să facă orientarea școlară adaptată, prejudiciul rezultând din rămânerea fără profesie.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3840 din 28 septembrie 2018, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse și Asistență Educațională și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.

Totodată, a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea formulată de reclamant împotriva celorlalți pârâți pentru lipsă de interes.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. prin reprezentant B., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, se arată că în mod greșit a fost admisă atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse și Asistență Educațională, pentru că acesta a fost chemat și în fața Consiliului, cât și excepția lipsei de interes pentru că interesul nu s-a prescris astfel că în mod greșit a fost respinsă acțiunea pentru lipsă de interes.

Totodată, s-a reluat situația de fapt cu privire la fapta de discriminare reclamată, arătându-se că intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a refuzat să soluționeze cererea în termenul legal, refuz care formează obiectul cauzei, însă între timp, până la finalizarea dosarului, Consiliul a emis o hotărâre care a fost contestată într-un dosar separat, situație în care a transmis cererea de renunțare la prezenta cauză dar a fost respinsă, or, judecătorul fondului trebuia să constate că autoritatea pârâtă a refuzat să soluționeze cerere în termenul legal, altfel este încurajată să nu răspundă în termenul de 90 de zile.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinările formulate, intimații-pârâți Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală, Agenția invocând și excepția nulității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivitcărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, susținerile recurentului-reclamant, prin reprezentant, nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe, apreciind că în mod greșit au fost admise cele două excepții cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Centrului și lipsa de interes, respingându-se acțiunea deși, în opinia părții, există interes, reluând, totodată, situația de fapt.

Referitor la nemulțumirea părții, în sensul că prima instanță nu a lut act de declarația de renunțare la judecată, de asemenea, se observă că au fost reproduse susținerile formulate în fața primei instanțe, fără referire la considerntele avute în vedere de judecătorul fondului, respectiv că semnătura de pe declarația de renunțare aparține mandatarului reclamantului, iar renunțarea la judecată este un act procesual de dispoziție pentru care este necesar un mandat special din partea reclamantului în sensul renunțării la judecată.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. prin reprezentant B. împotriva sentinței nr. 3840 din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.