ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5292/2025

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 la data de 23.10.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Ministrul Educației C., Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB), Inspectorul Școlar General prof. D., Școala Gimnazială nr. 59 și Directorul Scolii Gimnaziale nr. 59, obligarea tuturor pârâților, potrivit competențelor, la soluționarea efectivă, integrală și punctuală a plângerilor prealabile înregistrate de către ME sub nr. x/25.09.2023, de ISMB sub nr. x/20.09.2023 și nr. y/25.09.2023 și de Școala Gimnazială nr. 59 București, sub nr. x/19.09.2023, cu consecința demarării procedurii de cercetare disciplinară (și implicit de sancționare sau demitere de pe funcție, după caz) a profesorului E. (disciplina educație fizică/sport), precum și obligarea pârâților la publicarea hotărârii judecătorești în 5 (cinci) ziare de circulație națională și pe site-ul instituțiilor. Cum pârâții în cauză au refuzat să soluționeze plângerile prealabile adresate, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 1.000.000 RON (în solidar) de la pârâți și plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

2.1. Prin sentința civilă nr. 782/2023 pronunțată la 23 mai 2023 în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, acțiunea are ca obiect contestarea refuzului Școlii Gimnaziale nr. 59 București de a soluționa cererea privind răspunderea disciplinară a unui profesor, acuzat că ar fi obligat elevi minori să semneze documente oficiale, cu încălcarea normelor privind autoritatea părintească și capacitatea de exercițiu.

Reclamanții au formulat plângeri prealabile către Inspectoratul Școlar și Ministerul Educației, însă instanța a reținut că actul administrativ principal este adresa emisă de școală, iar actele ulterioare nu schimbă natura litigiului.

Curtea de apel a subliniat că verificarea legalității acestui act revine instanței competente, iar implicarea Ministerului Educației nu modifică competența materială, întrucât nu a emis acte juridice. Cererea de despăgubiri nu influențează competența, fiind sub pragul legal.

În final, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.06.2024 sub nr. x/2023.

La data de 26.03.2025 au fost înregistrate în dosar note scrise depuse de reclamanți, prin care aceștia au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, precum și excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 198/2023, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu această excepție.

Referitor la excepția necompetenței materiale, reclamanții au arătat că este vorba de structuri centrale față de care au formulat plângeri prealabile.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3033/2025 pronunțată la 27 martie 2025, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pârâții Ministerul Educatiei, Ministrul Educatiei C., Inspectoratul Școlar Al Municipiului București, Inspectorul Școlar General Prof. D., Scoala Gimnazială Nr. 59, Directorul Scolii Gimnaziale Nr. 59 și pe intervenient Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Tribunalul București a constatat că pretenția formulată în contradictoriu și cu Ministrul Educației atrage competența instanței de grad superior, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat, la rândul său, competența în favoarea Curții de Apel București.

Astfel, s-a creat un conflict negativ de competență între cele două instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul principal al prezentului demers judiciar îl reprezintă solicitarea reclamanților A. și B., în contradictoriu cu pârâții pârâții Ministerul Educației, Ministrul Educației C., Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB), Inspectorul Școlar General prof. D., Școala Gimnazială nr. 59 și Directorul Scolii Gimnaziale nr. 59, de obligare a tuturor pârâților, potrivit competențelor, la soluționarea efectivă, integrală și punctuală a plângerilor prealabile înregistrate de către ME sub nr. x/25.09.2023, de ISMB sub nr. x/20.09.2023 și nr. y/25.09.2023 și de Școala Gimnazială nr. 59 București, sub nr. x/19.09.2023, la publicarea hotărârii judecătorești în 5 (cinci) ziare de circulație națională și pe site-ul instituțiilor și la acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 1.000.000 RON (în solidar) de la pârâți și plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

Totodată, art. 10 din aceeași lege prevede că "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează: criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală; criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost sesizată cu privire la un act administrativ atipic în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, sub forma refuzului nejustificat de soluționare a cererii, al Ministerului Educației, organ de specialitate al administrației publice centrale, căruia reclamanții i-au solicitat la 25.09.2023 cercetarea și sancționarea disciplinară a unui profesor, printr-o cerere de chemare în judecată întemeiată pe Legea nr. 554/2004, obiectul judiciar al acțiunii de față circumscriindu-se prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În concluzie, în raport de dispozițiile legale antereferite, Înalta Curte reține că, în cazul de față, competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel, și, având în vedere prevederile alin. (3) teza I al art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport de domiciliul/sediul reclamanților care este în București, revine Curții de Apel București competența de soluționare a prezentei cauzei, în fond.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., A., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Educației C., Directorul Școlii Gimnaziale nr. 59, Ministerul Educației, Inspectorul Școlar General Prof. D., Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Școala Gimnazială nr. 59 și intervenientul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea CURȚII DE APEL BUCUREȘTI, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 noiembrie 2025.