ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5091/2025

Ședința publică din data de 31 octombrie 2025

Asupra conflictului de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, la data de 10.07.2025, sub dosar nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenorialului și Turismului, a solicitat suspendarea efectelor deciziei de recuperare a ajutorului de minimis nr. 390592 din data de 15.10.2024, până la finalizarea procesului în cadrul dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 187 din 16 iulie 2025 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu, în ce privește necompetența materială a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de sentința nr. 184/2025 a aceleiași instanțe.

A declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI, DIGITALIZĂRII, ANTREPRENORIATULUI ȘI TURISMULUI, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, a reținut că sentința nr. 184 din 8 iulie 2025 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2025 prin care a fost tranșată chestiunea necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cererii de suspendare a efectelor deciziei de recuperare a ajutorului de minimis nr. 390592 din data de 15.10.2024 formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI, DIGITALIZĂRII, ANTREPRENORIATULUI ȘI TURSIMULUI, până la finalizarea procesului în cadrul dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, are autoritate de lucru judecat cu privire chestiunea tranșată, aceasta impunându-se și în prezenta cauză, dată fiind identitatea de părți, obiect și cauză dintre cele două cereri, respectiv cea din dosarul nr. x/2025 și cea din prezentul dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 6510 din 22.10.2024, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenorialului și Turismului, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, a avut în vedere că cererea nu vizează un act administrativ care să aibă ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci, așa cum rezultă din cuprinsul O.G. nr. 27/2022 finanțarea provine din fonduri de la bugetul de stat. Prin urmare, regula de competență instituită de art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ este exclusă.

Analizând prezentul conflict de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Pentru a stabili norma legală care determină competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că prin contractul de finanțare încheiat în temeiul Regulamentului UE nr. 1407/2013 al Comisiei din 18.1.20213 privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, precum și a O.G. nr. 27/2022 privind reglementarea unor măsuri financiare prin instituirea schemei de ajutor de minimis în vederea tranziției către economia circulară, s-a stabilit că acordarea ajutoarelor de minimis în vederea tranziției către economia circulară în cadrul schemei se face cu respectarea prevederilor privind ajutorul de minimis prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x, nr. 352 din data de 24 decembrie 2013, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulament.

Potrivit art. 30, dispoziție legală în baza căreia pârâtul a calculat dobânda aferentă sumei de restituit, ajutorul plătit care trebuie recuperat include și dobânda aferentă, datorată de la data plății și până la data recuperării. Rata dobânzii aplicabile este cea stabilită potrivit prevederilor Regulamentului (UE) 2015/1.589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ale Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/1.589 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu modificările ulterioare.

De asemenea, potrivit art. 108 din Tratatul de funcționare, Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcționarea pieței interne.

În cazul în care, după ce părților în cauză li s-a solicitat să-și prezinte observațiile, Comisia constată că ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu articolul 107 sau că acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta hotărăște desființarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie.

În cazul în care statul în cauză nu se conformează deciziei în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat interesat poate sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele 258 și 259.

Așadar, coroborând legislația națională cu cea comunitară care reglementează regimul juridic al ajutorului de minimis ce face obiectul deciziei contestate, se constată că actele administrative care au ca obiect acordarea/recuperarea acestui ajutor de stat se încadrează în noțiunea de "finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene", astfel că sunt aplicabile în speță prevederile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 54/2004, "cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității conform prevederilor alin. (1)".

În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că actul care face obiectul cererii este evaluabil în bani, valoarea lui fiind dată de cuantumul sumelor ce se impun a fi recuperate (suma 127.500 RON - decontată prin cererea de rambursare nr. x și dobânda în cuantum de 5.030,19 RON) astfel că cererea de suspendare se circumscrie dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

teza I din Legea nr. 554/2004, făcând parte din categoria cererilor privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, care se soluționează potrivit criteriului valoric.

Așa fiind, în raport de cuantumul ajutorului de minimis care s-a stabilit a fi recuperat, litigiul este de competența secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Mai mult, Înalta Curte subliniază că și în situația în care s-ar aplica dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cuantumul creanței contestate se situează sub plafonul de 3.000.000 RON care ar putea atrage competența materială a curții de apel, astfel că și din această perspectivă litigiul este de competența secției de contencios administrativ a tribunalului.

De asemenea, va reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, să dispună suspendarea executării acestuia, de unde rezultă că în cazul cererii de suspendare, instanța competentă din punct de vedere material și teritorial se determină potrivit normelor de competență prevăzute de art. 10, pentru judecarea acțiunii în anularea actului.

În privința competenței teritoriale, instanța reține că, în conformitate cu art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care prevede că " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său", competența teritorială revine tribunalului în circumscripția căruia se situează sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Sibiu.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.