ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2711/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16.02.2024, sub dosar nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naționale, a solicitat anularea actului administrativ nr. x din 09.01.2024; suspendarea efectelor actului administrativ nr. x din 09.01.2024, până la soluționarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciile create de măsura dispusă.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 144/CA din data de 18 martie 2024, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și dispozițiile art. 1 alin. (1) din Regulamentul MAI din 18.12.2014.

Prin sentința nr. 93/2024 din data de 10 aprilie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale, în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că stabilirea competenței pentru acțiunea principală consolidează în mod definitiv și capătul de cerere privind suspendarea actului.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Prin cererea formlată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naționale, a solicitat anularea actului administrativ nr. x din 9.1.2024 și suspendarea efectelor aceluiași act administrativ, până la soluționarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru prejudiciile create de măsura dispusă.

Tribunalul Sibiu, la termenul de judecată din 18.03.2024, a dispus disjungerea petitelor privitoare la anularea actelor și acordarea de despăgubiri, respectiv formarea unui nou dosar în vederea judecării acestora, iar cu privire la cererea de suspendare a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu, rămânând în pronunțare asupra acestui aspect.

Ulterior disjungerii capătului de cerere privind anularea actelor și a celui referitor la plata de despăgubiri, Tribunalul Sibiu a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare formulate de reclamantă, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

În prezenta cauză au fost acordate două termene de judecată de către prima instanță învestită, respectiv Tribunalul Sibiu: primul termen a fost la data de 04.03.2024 - dosar Tribunalul Sibiu (la acest termen de judecată cauza a fost amânată pentru refacerea procedurii de citare cu pârâtul, reclamanta depunând la dosar și "o precizare a obiectului acțiunii în contencios administrativ"); al doilea termen a fost la data de 18.03.2024 - dosar Tribunalul Sibiu - când în cauză instanța a pus în discuție problema disjungerii cererii de anulare și acordare despăgubiri, de cererea subsidiară privind suspendarea actului și a fost lăsată cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a instanței, sub aspectul capătului acțiunii referitor la suspendare.

Față de conduita instanței de judecată, respectiv Tribunalul Sibiu care a dispus măsuri cu privire la judecarea cauzei, chiar nu a procedat în mod efectiv la verificarea competența în temeiul dispozițiilor art. 131 C. proc. civ. (a procedat la verificarea incidenței dispozițiilor art. 204 C. proc. civ. în privința cererii modificatoare, acordând un termen în acest sens), prin măsurile dispuse instanța și-a consolidat competența chiar fără invocarea excepției de necompetență.

Concluzionând competența materială de soluționare a cererii în integralitatea ei s-a consolidat în mod definitiv în favoarea Tribunalului Sibiu, față de împrejurarea că acțiunea în anulare nu a fost declinată ci disjunsă, înregistrată sub dosar separat nr. x/2024 cu termen de judecată stabilit la 13.05.20204 și față de aspectul că instanța a procedat la administrarea unor acte procesuale/acte de procedură la cele două termene de judecată din 04.03.2024 și 18.03.2024, care nu era posibilă decât în condițiile de asumare a competenței de soluționare a cauzei.

Totodată, între cererea de suspendare și cererea de anulare a acelorași acte administrative există un raport de dependență procesuală, respectiv instanța competentă cu soluționarea acțiunii în anularea actului este competentă și în soluționarea acțiunii privitoare la suspendarea actului, indiferent dacă cererea de suspendare este formulată ca și capăt distinct al aceleiași cereri sau ca și cerere separată, formulată pe cale principală.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naționale, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.