ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2024

Ședința publică din data de 13 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.06.2023 pe rolul Tribunalului Bucuresti, secția a II- a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., prin Sindicatul Național Pro Lex, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ALBA și MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% din salariu, obligarea pârâților la plata unor despăgubiri/bănești reprezentând diferența între sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică acordat și cel a care era îndreptățiți, respectiv de 25% din salariul de bază lunar, pentru o perioadă cuprinsă între data aferentă celor 3 am anteriori datei introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a sporului în procentul de 25%, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație calculată până la achitarea efectivă; obligarea pârâților la plata dobânzii legale de la data scadentei la data plații efective; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 164 de la data de 30 ianuarie 2024, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, formulată de reclamanții mai sus indicați, prin Sindicatul Național Pro Lex, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ALBA și MINISTERUL AFACERILOR INTERNE în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, tribunalul a reținut, în temeiul dispozițiilor art. 129, art. 130 alin. (2), art. 132 din C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004 că revine Tribunalului Alba competența de soluționare a cauzei, având în vedere locul situării domiciliilor reclamanților, respectiv în județul Alba, neavând relevanță sediul Sindicatului deoarece persoanele fizice sunt cele care au calitatea de reclamanți în această cauză și nu sindicatul, care este doar reprezentantul acestora.

2.2. Hotărârea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la data de 28 mai 2024, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat soluționarea cererii formulate de reclamanți prin Sindicatul Național Pro Lex, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ALBA și MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

A constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul București, a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere faptul că cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi de natură salarială ale funcționarilor publici cu statut special, membri ai Sindicatului reclamant, în contradictoriu cu autoritatea publică la care funcționarii își desfășoară activitatea.

A apreciat că raportul între autoritate și funcționar este un raport de drept administrativ, care are un regim juridic aparte reglementat de O.U.G. nr. 57/2019 și care, fiind similar unui raport de muncă, implică recurgerea, complementară, la aplicarea normele de dreptul muncii.

A învederat cele reținute prin Decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii purtând nr. 1/2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Tribunalul București a apreciat că principiile reținute de către Înalta Curte în motivarea Deciziei de recurs în interesul legii nr. 1/2013 (consacrarea legitimității procesuale active a sindicatelor și facilitarea desfășurării activității acestora) sunt aplicabile și în această cauză, în care diferența este că membrii de sindicat au calitatea de funcționari publici și nu angajați în baza unui contract individual de muncă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Față de obiectul și motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamanții sunt persoane fizice care au calitatea de funcționari publici, iar litigiul își are izvorul în raportul de serviciu al acestora, fiind vorba de drepturi salariale, ceea ce atrage incidența normei de competență prevăzute de art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, care prevede:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Totodată, Înalta Curte reține și că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național Pro Lex în numele membrilor de sindicat, în calitate de reprezentant al acestora.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, având în vedere că O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu conține norme în acest sens, urmează a fi aplicate dispozițiile referitoare la competența teritorială prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca drept comun în materie.

Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Prin urmare, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, iar în speță domiciliul reclamanților din cererea de chemare în judecată este în județul Alba, potrivit mențiunilor din tabelul atașat cererii.

Fiind vorba despre o competență teritorială exclusivă, stabilită în raport cu domiciliul persoanei fizice, și nu în raport cu sediul sindicatului, reclamanții trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul acestora, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Înalta Curte apreciază că Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

În acest sens, reținând că prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, iar dispozițiile speciale ale art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilesc competența materială în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, având în vedere că domiciliul reclamanților se află pe raza județului Alba, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. prin Sindicatul Național Pro Lex și pe pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Alba și Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 13 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.