ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3917/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/2023, reclamantul A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului -Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Timișoara, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 226/28.03.2023 de recuperare parțială/integrală a ajutorului de stat nr. 28346/24.11.2020 emis de Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Timișoara și, pe cale de consecință, constatarea faptului că suma de 10.724,30 RON imputată nu este datorată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004.

2.1. Prin sentința civilă nr. 304 din 2 aprilie 2024, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului -Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Timișoara, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Timiș a avut în vedere următoarele aspecte:

Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 226/28.03.2023 emisă de Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Timișoara, iar în motivarea cererii reclamanta solicită instanței să constate nelegalitatea dispozițiilor din Ordinul comun al Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului De Afaceri nr. 1060/2857/2020 care stau la baza emiterii Deciziei nr. 226/28.03.2023, dispoziții identificate ca fiind cele de punctul nr. 6.19 din Schema De Ajutor De Stat din 8 septembrie 2020.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Constatând că emitenții Ordinului nr. 1060/2857/2020 intră în categoria autorităților publice centrare, iar analiza legalității acestui act se poate face în condițiile art. 4 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că ambele petite trebuie calificate ca fiind capete de cerere principale, întrucât analiza actului administrativ depinde de analiza prealabilă a normativului.

Prin urmare, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și, în baza art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

2.2. Prin sentința civilă nr. 436 din 30 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004, curtea de apel a reținut că esențială în determinarea competenței materiale de soluționare este natura raportului juridic dedus judecății, respectiv rangul autorității emitente a actului administrativ contestat, în speță această autoritate fiind reprezentată de Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Timișoara, așadar o autoritate de rang local.

Nici dacă s-ar aprecia în speță că ar fi aplicabil criteriul valoric, iar ajutorul de stat imputat prin Decizia nr. 226/28.03.2023 de recuperare parțială/integrală a acestuia ar fi asimilat noțiunii de taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii, la care fac referire dispozițiile art. 10 teza a doua din Legea 554/2004, competența de soluționare stabilită în raport de acest criteriu nu ar reveni Curții de Apel, deoarece suma de 10.724,30 RON imputată nu depășește pragul legal de 3.000.000 RON.

Totodată, curtea a constatat că reclamanta nu a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere în anulare expresă, care să se regăsească în petitul acțiunii, prin care solicită instanței să constate nelegalitatea dispozițiilor din Ordinul comun al Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului De Afaceri nr. 1060/2857/2020, dispoziții în temeiul cărora a fost emisă Decizia nr. 226/28.03.2023, astfel încât să se poată reține competența Curții; simpla referire la legalitatea acestui act normativ în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu poate determina o atare concluzie, față de principiul disponibilității, conform căruia instanța este datoare să soluționeze cererea în limitele învestirii.

În consecință, constatând că actul administrativ decizional contestat în cauză nu a fost emis de o autoritate publică centrală, pentru a se reține competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel, fiind irelevantă sub acest aspect mențiunea inserată în motivarea acțiunii privind nelegalitatea unor prevederi dintr-un act administrativ, coroborat cu faptul că sediul reclamantei este situat în Timișoara, curtea de apel a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată existența în cauză a unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie competența materială de soluționare a cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu prevederile legale incidente în materie.

Litigiul are ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 226/28.03.2023 de recuperare parțială/integrală a ajutorului de stat nr. 28346/24.11.2020 emisă de Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Timișoara și, pe cale de consecință, constatarea faptului că suma de 10.724,30 RON imputată nu este datorată.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (1) și (1)

1

din Legea nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe ți impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)."

Reclamanta A. S.A. a introdus cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea Deciziei nr. 226/28.03.2023 la Tribunalul Timiș care a declinat soluționarea în favoarea Curții de Apel Timișoara, motivând că în cuprinsul cererii reclamanta a solicitat constatarea nelegalității dispozițiilor din Ordinul comun al Ministerului Fondurilor Europene și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nr. 1060/2857/2020 (pct. 6.19 din Ordin) care stau la baza emiterii deciziei atacate.

Înalta Curte nu împărtășește soluția Tribunalului Timiș, reținând că reclamanta nu a învestit instanța cu un capăt de cerere explicit care să se regăsească în petitul acțiunii, astfel încât, față de natura raportului juridic dedus judecății, cât și din perspectiva criteriului valoric (10.724,3 RON), Tribunalul Timiș este instanța competentă.

În petitul cererii, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 226/28.03.2023 care nu a fost emisă de o autoritate publică centrală, constatarea nelegalității Ordinului nr. 1060/2857/2020 fiind invocată în conținutul cererii. De altfel, reprezentantul reclamantei nu a susținut o eventuală modificare în acest sens a obiectului cererii de chemare în judecată nici în fața Curții de Apel Timișoara, solicitând admiterea excepției necompetenței materiale a acestei instanțe.

Pe de altă parte, decizia a fost emisă în cadrul cererii de finanțare din Măsura Microgranturi acordate din fonduri externe nerambursabile

În consecință, analizând cererea de chemare în judecată prin raportare la înscrisurile care o însoțesc și la normele de drept anterior citate care reglementează criteriul valoric în temeiul căruia competența de soluționare acțiunii revine tribunalului sau curții de apel, Înalta Curte reține că, în mod real, obiectul dosarului de față are o valoare mai mică de 3.000.000 RON așa cum în mod corect a constatat și Curtea de Apel Timișoara.

Astfel, valoarea sumei imputate pentru care reclamanta a solicitat să se constate că nu o datorează este de 10.724,30 RON, motiv pentru care competența materială de soluționare a unei cereri care are ca obiect anularea actului de imputare a acestei sume revine tribunalului, potrivit aceluiași criteriu valoric anterior enunțat.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului - Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.