ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4981/2025

Cererea de chemare în judecată. Hotărârea instanței de fond 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17.01.2025, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2025, reclamantele A. și B. sprijinul C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, D., E., F. și G.: a) suspendarea provizorie a Actului administrativ - Autorizație pentru utilizarea în situație de urgență a produselor de protecție a plantelor H. pentru tratarea semințelor de porumb și floarea-soarelui nr. 16895/05.12.2024; b) suspendarea provizorie a Actului administrativ - Autorizație pentru utilizarea în situație de urgență a produselor de protecție a plantelor NUPRID x pentru tratarea semințelor de porumb și floarea-soarelui nr. 16896/05.12.2024; c) suspendarea provizorie a Actului administrativ - Autorizație pentru utilizarea în situație de urgență a produselor de protecție a plantelor PICUS 600 FS pentru tratarea semințelor de porumb și floarea-soarelui nr. 16897/05.12.2024. La data de 12.02.2025, s-au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de către D., E., F. și G., prin care au solicitat admiterea acestora și respingerea cererii de suspendare formulată de reclamante ca neîntemeiată. Reclamantele au formulat completare la acțiune prin care au reiterat petitele din acțiunea inițială și motivele invocate în justificarea acesteia și au adus completări în ceea ce privește faptul că actele administrative a căror suspendare se solicită sunt acte administrative cu caracter normativ. Curtea a dispus la termenul din data de 14 februarie 2025 necesitatea introducerii în cauză a beneficiarilor actelor atacate, în temeiul art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta înțelegând să extindă cadrul procesual în acest sens la termenul următor din 28 februarie 2025. Astfel, în ceea ce privește cererile de intervenție formulate de F., E., Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV, G., instanța a dispus introducerea în cauză a acestor persoane în calitate de pârâți, în raport de calitatea acestora de beneficiari direcți ai actelor administrative atacate. La data de 27.02.2025, s-a formulat cerere de intervenție de către I. S.A., prin care a susținut că interesul său derivă din faptul că produsul NUPRID AL 600FS pentru care a fost eliberată autorizația provizorie nr. 16896/05.12.2024 este produs de societate, astfel că o eventuală suspendare provizorie a actelor emise de pârât ar avea efecte substanțiale pentru activitatea societății. La data de 13.03.2025, s-a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului MADR de către J. S.R.L., prin care a susținut că interesul său este justificat de faptul că este distribuitorul autorizat al produsului Nuprid AL600FS. La data de aceeași dată, s-a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului MADR și de către K. și L.. 1.

Prin încheierea de ședință din 14 martie 2025, Curtea a constatat că s-au depus, la 13.03.2025, cererile de intervenție de către J. S.R.L. și de către FAPPR însă, nefiind comunicate părților, nu a mai procedat la punerea în discuție a admisibilității în principiu a acestora, apreciind că simpla formulare a acestor cereri nu poate fi de natură să tergiverseze cauza dacă aceasta se află în stare de judecată. Prin sentința civilă nr. 131 din 18 martie 2025, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția tardivității depunerii înscrisurilor invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al avocaților reclamantelor invocată de pârâții F., E., Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV și G.. A respins, ca neîntemeiată, excepția nulității cererii pentru lipsa semnăturii invocată de pârâții F., E., Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV și G.. A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei dovezii calității de mandatar acordat de B. președintelui asociației invocată de pârâții F., E., Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV și G.. A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, F., E., Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV și G.. A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, F., E., Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV și G.. A respins, ca inadmisibile în principiu, cererile de intervenție formulate de F., E., Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV și G. și I. S.A.. A admis în parte cererea de chemare în judecată și, în consecință, a suspendat executarea autorizației nr. x/05.12.2024, autorizației nr. x/05.12.2024 și autorizației nr. x/05.12.2024, acte emise în temeiul art. 53 al Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale până la pronunțarea instanței de fond. A redus onorariul avocațial solicitat de reclamante de la 18.670,42 RON la 8.000 RON și a obligat în solidar pârâții la plata sumei de 12.009 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. 2. Cererile de recurs Împotriva încheierii de ședință din 14 martie 2025 și împotriva sentinței nr. 131 din 18 martie 2025, au formulat recurs pârâtele D., E., G. și F., Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și petentele cu cerere de intervenție I. S.A., J. S.R.L. și K. și L.. 2.1. Pârâtele D., E., G. și F. și-au întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii și a încheierii cu trimiterea cauzei spre rejudecare începând cu momentul comunicării cererilor de intervenție accesorie formulate de J. S.R.L. și de K. și L.. În subsidiar, au solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, - admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant convențional a Societății de avocați M. și a domnului avocat N. care au formulat și semnat cererea de suspendare în numele celor două reclamante, cu consecința anulării cererii de suspendare, - admiterea excepției lipsei de interes și excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor și respingerea cererii ca fiind formulată de persoane care nu justifică un interes și nu au calitate procesuală activă, - respingerea cererii de suspendare pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, - acordarea cheltuielilor de judecată. După ce au prezentat situația de fapt și procedura derulată în fața primei instanțe, recurentele-pârâte au susținut, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 63 și art. 64 alin. (1) și (2) C. proc. civ., întrucât nu a comunicat părților cererile de intervenție accesorie formulate la data de 13.03.2025 de către J. S.R.L. și de K. și L. și nu le-a pus în discuția părților. Instanța a reținut prin încheierea recurată că intervenientul va prelua procedura în starea în care se află și a procedat la judecarea cauzei, cu încălcarea art. 65 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale. În sentința recurată instanța a apreciat că cererile de intervenție au fost depuse pentru termenul de judecată și, nefiind comunicate părților, nu a mai procedat la punerea în discuție a admisibilității în principiu a acestora. Astfel, avându-se în vedere dispozițiile art. 65 alin. (1) și art. 67 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței este lovită de nulitate întrucât a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură privind judecarea cererilor de intervenție accesorie. În continuarea cererii de recurs, recurentele-pârâte, subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8, au criticat greșita respingere a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant convențional a societății de avocatură și a avocatului care au formulat și semnat cererea de chemare în judecată, a excepției lipsei de interes și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor în formularea acțiunii, au apreciat că instanța a aplicat greșit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, și au mai susținut că hotărârea recurată conține considerente contradictorii. 2.2. Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârilor recurate și, rejudecând cauza, admiterea excepțiilor iar, pe fond, respingerea acțiunii introductive. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut recurentul-pârât că hotărârea a preluat unele texte din regulamente europene și decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, ceea ce indică viciul de nemotivare și lipsa unei analize proprii a instanței. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., a apreciat recurentul că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității prin neanalizarea, necomunicarea și nepronunțarea instanței asupra cererilor de intervenție formulate de J. S.R.L. și de K. și L.. În continuarea argumentelor sale, recurentul-pârât a criticat respingerea excepțiilor invocate de pârâți în fața instanței de fond, respectiv a excepției lipsei calității de reprezentant al reclamantelor, a excepției lipsei de interes a reclamantelor și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor și, subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a apreciat că instanța nu a motivat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actelor administrative și că a interpretat eronat, în favoarea reclamantelor, Regulamentele Europene din cuprinsul cărora a citat în sentința recurată și normele de drept material aplicabile. 2.

Petenta cu cerere de intervenție I. S.A. prin recursul formulat a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii și a sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare de la momentul în care trebuia pusă în discuție cererea sa de intervenție. A susținut petenta-recurentă că instanța a reținut eronat că cererea de intervenție a fost formulată în interesul pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru că, după cum a arătat în cerere, aceasta a fost o cerere de intervenție în interes propriu și doar în subsidiar în interesul pârâtului. Prin sentința recurată instanța a respins cererea de intervenție, apreciind că interesul justificat nu ar fi suficient "caracterizat", din motivare rezultând că instanța a calificat cererea de intervenție ca fiind formulată exclusiv în interesul MADR. Astfel, omițând a se pronunța asupra cererii de intervenție în interes propriu este nelegală hotărârea. De asemenea, instanța a dat dovadă de inconsecvență și în ceea ce privește cererea sa de introducere în cauză în calitate de pârâtă. La termenul din 14.02.2025, instanța a pus în discuție oportunitatea introducerii în cauză în calitate de pârâte a petenților cu cerere de intervenție, ca și I., iar, la termenul din 28.02.2025, a introdus în cauză cele 4 asociații (E., F., UNCSV și AFF), cererea I. fiind respinsă sub pretextul că nu are calitate în cauză cererea sa de intervenție nefiind pusă în discuție, deși nici cererile celor 4 asociații nu fuseseră puse în discuție. Astfel, instanța a pronunțat încheierea și sentința recurate cu încălcarea regulilor de procedură, cu aplicarea greșită a normelor de drept material și fără să se pronunțe motivat asupra admisibilității în principiu a cererii I. de intervenție în interes propriu. 2.

Petenta cu cerere de intervenție J. S.R.L. prin cererea de recurs a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând desființarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. A arătat recurenta-petentă că este lipsită de orice temei legal mențiunea pe care instanța a făcut-o prin hotărârea recurată cu privire la aceste cereri de intervenție, respectiv că, "neprocedându-se la comunicarea acestora părților, nu s-a procedat la punerea în discuție a admisibilității în principiu a acestor cereri". Pentru a se aplica prevederile art. 65 alin. (2) C. proc. civ., ar fi trebuit să aibă calitate de intervenient, adică ar fi trebuit discutată și admisă în principiu cererea de intervenție și abia apoi ar fi preluat procedura în starea în care se afla. Însă, instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 63 alin. (2) și art. 64 alin. (1) și (2) C. proc. civ., pronunțând încheierea și hotărârea recurată cu încălcarea regulilor de procedură și cu aplicarea greșită a normelor de drept material și fără să se pronunțe asupra admisibilității în principiu a cererii sale de intervenție. 2.

Petenta cu cerere de intervenție K. și L. a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii și sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în fond, cu cheltuieli de judecată. Referitor la calitatea sa procesuală de a declara recurs, a precizat că, deși instanța a luat act de formularea cererii sale de intervenție accesorie, a refuzat să o soluționeze și să pună în discuție admisibilitatea în principiu, astfel că nu i se poate paraliza liberul acces la justiție. A susținut recurenta, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că hotărârile recurate au fost pronunțate cu încălcarea art. 6 din CEDO, art. 21 din Constituția României și a prevederilor art. 5, 6, 7, 61, 63 și 65 C. proc. civ., întrucât instanța a refuzat să soluționeze cererea de intervenție cu care fusese învestită, încălcându-i, astfel, accesul la justiție. În cauză, a formulat, cu respectarea art. 61 și 63 C. proc. civ., cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar, la termenul din 14.03.2025, luând act de formularea acesteia, instanța a refuzat să pună în discuție admisibilitatea în principiu a cererii. Argumentul urgenței, reținut de instanță, nu poate justifica niciodată încălcarea accesului la instanță, încălcarea îndatoririi judecătorului de a soluționa cererile cu care este învestit și/sau încălcarea principiului legalității procesului civil. Astfel, hotărârile recurate au fost pronunțate în condiții de vădită nelegalitate, cauzându-i un prejudiciu ce nu poate fi reparat decât prin desființarea acestora. În continuarea cererii de recurs, a criticat greșita respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a autorului recursului reclamantelor, a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor și, pe fond, greșita admitere a cererii de suspendare, cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. 3. Apărările formulate Intimatele-reclamante A. și B. sprijinul C. au formulat întâmpinare față de recursurile formulate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de petenta cu cerere de intervenție K. și L. solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Înalta Curte, analizând sentința recurată, actele și lucrările dosarului, susținerile recurenților și apărările intimatelor-reclamante, în raport cu dispozițiile legale incidente, apreciază că recursurile sunt fondate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva procedurii derulate în ceea ce privește cererile de intervenție formulate de S.C. J. S.R.L. și de K. și L., restul alegațiilor recurenților nemaimpunându-se a fi analizate. 1. Aspecte de fapt și de drept relevante În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. include neregularități de ordin procedural, iar nepunerea în discuție și nesoluționarea de către instanță a unei cereri de intervenție constituie o încălcare a normelor de procedură instituite la art. 61 și următoarele C. proc. civ. privind intervenția voluntară. Art. 61 C. proc. civ. prevede că oricine are interes poate interveni într-un proces, art. 62 și 63 din C. proc. civ. definesc felul cererilor de intervenție iar art. 64 reglementează procedura de judecată a cererii de intervenție. Astfel, potrivit ultimului articol menționat, "Art. 64. - (1) Instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc. (2) După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată. (3) încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul. (4) În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, hotărârea pronunțată este desființată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanța în fața căreia s-a formulat cererea de intervenție de la momentul discutării admisibilității în principiu a acesteia." Dispozițiile precitate prevăd care este procedura de judecată a cererii de intervenție și căile de atac, din modalitatea de formulare reieșind că această procedură este imperativă, indiferent de obiectul acțiunii și de celeritatea cu care trebuie soluționată cauza, nefiind lăsată la latitudinea judecătorului ("instanța va comunica cererea", "se va pronunța asupra admisibilității în principiu" și, de asemenea, în cazul admiterii căii de atac împotriva respingerii cererii de intervenție, "cauza se va rejudeca de la momentul discutării admisibilității în principiu a acesteia"). Plecând de la aceste coordonate teoretice, Înalta Curte constată a fi fondate criticile recurenților în sensul că instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Sub acest aspect, este de observat, din practicaua încheierii recurate și din considerentele sentinței atacate, că instanța de fond a luat act de formularea cererilor de intervenție de către J. S.R.L. și de către K. și L., însă a apreciat că nu se impune comunicarea acestora către părți și nici discutarea lor, acordând cuvântul asupra fondului cauzei. Or, nepunerea în discuție și nesoluționarea de către instanța de fond a unei cereri de intervenție constituie un viciu de procedură care atrage nulitatea hotărârii pronunțate în astfel de condiții, pentru că reprezintă o încălcare a principiului dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare (art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), deoarece părții (petentului cu cerere de intervenție) i s-a negat posibilitatea de a-și susține cererea sau apărarea în fața instanței de fond, cerere ce a rămas nesoluționată. De asemenea, reprezintă o încălcare și a principiului contradictorialității, de vreme ce nu a fost pusă în discuție, iar părțile principale nu au avut ocazia de a formula apărări sau obiecții. Prin urmare, se impune admiterea recursurilor din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare de la momentul la care s-au formulat cererile de intervenție care nu au fost discutate, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție. În fond după casare, instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte critici de care s-au prevalat recurenții-pârâți și recurenții-petenți cu cerere de intervenție prin calea de atac exercitată, critici a căror examinare, în raport de soluția dispusă prin prezenta decizie, devine inutilă. Instanța de control judiciar, reținând că soluția care s-a impus a fost aceea de casare cu trimitere spre rejudecare, apreciază că, la acest moment procesual, nu poate dispune asupra cererilor recurenților de acordare a cheltuielilor de judecată, nefiind stabilită în mod definitiv culpa procesuală în litigiul dedus judecății, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.