ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4392/2025

Ședința publică din data de 8 octombrie 2025

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,a solicitat anularea dispozițiilor art. 101-104 din Ordinul MADR nr. 106/19.03.2024, privind modalitatea de implementare, îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, a condițiilor și altor cerințe specifice, inclusiv tipurile de documente justificative pentru intervențiile aferente sectoarelor vegetal și zootehnic prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) și b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.571/2022 privind stabilirea cadrului general de implementare a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic din cadrul Planului strategic PAC 2023-2027, finanțate din Fondul european de garantare agricolă și de la bugetul de stat, începând cu anul 2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 241 din 21 martie 2024.

Prin sentința nr. 338 din 19 decembrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal:

- a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, invocate de pârât prin întâmpinare;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond, admiterea cererii de anulare a dispozițiilor art. 101-104 din Ordinul MADR nr. 106/19.03.2024.

În dezvoltarea motivelor de recurs astfel invocate, recurenta arată în esență următoarele:

Instanța de fond a refuzat să analizeze în mod efectiv argumentele de drept și de fapt invocate de recurentă (parte din acestea nefiind nici măcar menționate în cuprinsul sentinței).

1.1. Astfel, recurenta a indicat prin cererea de anulare că inițial SCVZ a fost negociat, accesat și reglementat anterior (ca urmare a negocierilor cu Uniunea Europeană) - cu condiționalități identice pentru speciile taurine, ovine și caprine - iar noua reglementare contestată produce o discriminare nejustificată de niciun criteriu tehnic sau obiectiv între crescătorii de taurine, pe de o parte, și crescătorii de caprine și ovine, pe de altă parte.

Actul normativ a fost adoptat cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată. Arată recurenta că, de altfel, a sesizat cu privire la acest aspect și CNCD, plângerea recurentei formând obiectul dosarului nr. x/2024.

Acest aspect nu a fost analizat în mod efectiv de către instanța de fond, deși era el însuși suficient pentru a dovedi nelegalitatea actului administrativ-normativ contestat.

1.2. De asemenea - instanța de fond nu a analizat în nici un mod împrejurarea că modificările normative au fost adoptate împotriva concluziilor întregii conduceri tehnice de specialitate a MADR, ce a semnat, în calitate de participant la Grupul Tehnic, STUDIUL DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC întocmit de către Banca Mondială, la cererea si cu concursul Guvernului României.

Prin Referatul de aprobare nr. 141230/18.03.2024 nu s-a consemnat nici o frază sau măcar vreo propoziție care să se constituie într-o justificare de ordin tehnic sau care să răspundă vreunui imperativ obiectiv de modificare a cadrului normativ anterior.

Mai mult, dispozițiile contestate schimbă în mod nejustificat dispozițiile anterioare.

1.3. Instanța de fond a respins în mod nelegal și netemeinic susținerea recurentei referitoare la împrejurarea că actul normativ contestat a fost adoptat cu încălcarea art. 6 și art. 7 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

1.4. Instanța de fond a refuzat să ia act, în orice mod, de împrejurarea că intimatul MADR nu a depus în probatiune niciun înscris din care să rezulte suplimentarea anvelopei financiare din care urmează a se efectua plățile SCVZ - Intervenția PD-24, astfel încât aceasta urmează, în situația acordării fără condiționalități, să scadă sub 12,54 euro/cap, aspect care va atrage consecința inevitabilă a pierderii acestui sprijin pentru crescătorii de ovine și caprine, pentru anii 2025, 2026 și 2027.

Extrem de important este aspectul că MADR nu a contestat susținerea recurentei din Plângerea Prealabilă (reiterată expres prin cererea de anulare) conform căreia, în situația în care SCVZ pentru ovine/caprine (Intervenția PD 24) va scădea la nivelul anului 2024 sub cuantumul minim planificat de 12,54 euro/cap, acesta nu va mai fi acordat pentru următorii ani prevăzuți în PS PAC 2023-2027, deci crescătorii de animale ar pierde în această situație SCVZ pentru anii 2025, 2026 și 2027.

In mod nelegal și netemeinic - instanța de fond a "primit" ca un fapt dovedit aserțiunile intimatului MADR, care susține, în esență, că deși numărul de animale vizate/apte a primi SCVZ se va tripla în lumina noii reglementări, față de numărul de animale eligibile potrivit condiționalităților prevăzute de vechea reglementare, SCVZ nu va scădea sub pragul de 12,54 euro/cap.

Această susținere a MADR intră în conflict ireconciliabil cu aritmetica primară, dar și cu logica simplă.

În conformitate cu STUDIUL DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC", întocmit de către Banca Mondială, la cererea și cu concursul Guvernului României la nivelul anului 2020, efectivele recenzate erau de 9.740.447 ovine și respectiv 1.284.706 caprine, deci un total de peste 11 milioane capete.

Astăzi, numărul lor depășește 13 milioane, iar ținta este, potrivit celor consemnate în Minuta din 16.08.2023 (înscris depus în probațiune, aflat la dosarul cauzei și necontestat de MADR) - 25 milioane animale la nivelul anului 2025.

Prin acordarea SCVZ necondiționat unui număr de apoximativ 9.052.000 ovine și caprine înscrise în BND (conform comunicatului INSSE), SCVZ s-ar reduce la apx 8,8378 euro/cap, raportat la un număr 9.052.000 de ovine și respectiv caprine înscrise în BND).

Instanța de fond a refuzat să ia act de efectele grave (neindicate de o analiză de impact ce se impunea a fi redactată în prealabil adoptării OMADR contestat) - dar dovedite prin înscrisul intitulat STUDIU DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC - întocmit de către Banca Mondială - ce a confirmat in integrum situația premisă descrisă prin cererea de anulare: fermierii au intrat în Programele de ameliorare doar ca urmare a sprijinului constând în SCVZ (anterior SCZ).

In acest sens sunt Concluziile și recomandările MADR la Studiul menționat.

Ca efect al eliminării criteriilor de eligibilitate la SCVZ, crescătorii de ovine și caprine nu mai sunt condiționați de participarea în programele de Control al Performanțelor de Producție/Ameliorare, ce implică costuri directe majore (30% din contravaloarea serviciilor de control, achiziție de reproducători de rasă pură, de 3-10 ori mai scumpi decât animalele fară certificat zootehnic, etc).

Recurenta mai arată că a învederat instanței de fond o serie de efecte în lanț, inevitabile ca urmare a deciziei clare a majorității crescătorilor de animale de rasă pură de a nu mai susține costuri și obligații suplimentare și a părăsirii de către aceștia atât a Programelor de Ameliorare, cât și a C. proc. pen., efectele prejudiciante fiind doar enumerativ, iar nu limitativ indicate, respectiv că modificările aduse normelor anterioare - de către art. 101-104 din OMADR nr. 106/2024 sunt de natură să producă grave prejudicii.

Niciuna dintre consecințele grave invocate de recurentă nu a fost analizată și, eventual respinsă ca nedovedită/nereală de către instanța de fond, deși aceasta a reținut ca validă situația premisă indicată de recurentă.

Practic, instanța de fond a reținut ca fiind valabilă situația premisă (nesustenabilitatea programului de ameliorare), dar a refuzat să admită consecințele inevitabile ale normei modificatoare contestate - care prin desprinderea SCVZ de condiționalitățile programelor de ameliorare va conduce la părăsirea în masă a acestor programe de către crescători, ce nu vor mai avea beneficiul SCVZ (acordat condiționat), cu consecințele în cascadă indicate punctual.

Prin Planul Strategic PAC 2023-2027, intervenția PD-24 "Sprijin cuplat pentru ovine - caprine" a fost negociată cu Comisia Europeană subvenția doar pentru animalele de rasă pură, înscrise atât în Registrele genealogice (și respectiv în Programele de ameliorare conduse de către acestea) sau care îndeplinesc condiționalități minimale de control al reproducției și producției (prin achiziția de berbeci de rasă pură și efectuarea de lucrări de control al producției).

Aeastă abordare normativă și insituțională a asigurat continuitatea unor măsuri normative anterioare, prin care Statul Român dar și Comisia Europeană au înțeles să asigure crearea unui șeptel național de calitate, apt să concureze cu ceilalți crescători europeni, din punct de vedere al calității animalelor de reproducție și producție, dar și să asigure un sprijin condiționat crescătorilor de animale care dovedesc realizarea unor lucrări de producție .

Prin dispozițiile OMADR 106/2024 se păstrează condiționalitatea de înscris/înregistrat în baza de date a registrului genealogic pentru taurine, fiind exclusă în mod nejustificat această conditionalitate doar pentru ovine/caprine (a se vedea art. 105 alin. (1) lit. c), d) și h) din OMADR nr. 106/2024).

La adoptarea acestor dispoziții discriminatorii - nu a fost indicată de către autoritatea inițiatoare vreo modificare a Regulamentelor Europene care vizează în cadrul politicii agricole europene, pe palierul zootehnic, renunțarea la condiționalități ori renunțarea la programele de obținere unui șeptel de calitate, cu performanțe de producție (lapte, carne, lână) supravegheate.

Niciuna dintre aceste susțineri dovedite ale recurentei nu au fost analizate efectiv de către instanța de fond.

Recurenta susține, de asemenea, că alături de o motivare lapidară, formală și contradictorie (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), instanța de fond a procedat, la rândul său, la încălcarea acelorași dispoziții de drept material încălcate și de către intimatul MADR la adoptarea OMADR contestat, aspecte care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In drept, invocă dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și prevederile art. 483-488 noul C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea acestuia ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea ca nefondat.

Cu privire la nulitatea recursului, arată că este întemeiată pe neîncadrarea motivelor invocate în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Pe fond, arată că recursul este nefondat.

Astfel, sentința recurată este motivată, iar considerentele expuse de către instanța de fond nu relevă o potențială contradicție intre soluția pronunțată și motivele ce stau la baza acesteia, fiind identificat raționamentul care a stat la baza pronunțării soluției.

Tot astfel, din redarea criticilor pe care recurenta-reclamantă și-a fundamentat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătă că au fost aduse spre examinare chestiuni de fond legate de situația de fapt, recurenta-reclamantă prezentând opinii personale asupra efectelor nedovedite și susținute doar teoretic ale aplicării ordinului contestat.

Intimatul apreciază că instanța de fond a realizat o justă aplicare a normelor de drept material, reținând, în mod corect că normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv prevederile art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu au fost încălcate la data aprobării Ordinului nr. 106/2024.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, ca nefondată.

Excepția nulității recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și respinsă în ședința publică din 08.10.2025.

În faza procesuală a recursului, recurenta-reclamantă A. a depus înscrisuri noi.

III. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta reclamantă, prin recursul formulat, critică sentința recurată ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Subsumat acestui caz de casare, recurenta arată, în esență, că prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea dispozițiilor art. 101-104 din Ordinul MADR nr. 106/19.03.2024, privind modalitatea de implementare, îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, a condițiilor și altor cerințe specifice, inclusiv tipurile de documente justificative pentru intervențiile aferente sectoarelor vegetal și zootehnic prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) și b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.571/2022 privind stabilirea cadrului general de implementare a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic din cadrul Planului strategic PAC 2023-2027, finanțate din Fondul european de garantare agricolă și de la bugetul de stat, începând cu anul 2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 241 din 21 martie 2024.

Instanța de fond a respins cererea de anulare, recurenta apreciind că sentința recurată prezintă o motivare contradictorie, formală și incompletă, prima instanță refuzând să analizeze în mod efectiv argumentele de drept și de fapt invocate.

Arată recurenta că această motivare contradictorie, formală și incompletă, atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că, prin motivarea insuficientă și formală realizată, instanța de fond a procedat la încălcarea acelorași dispoziții de drept material încălcate de către intimatul MADR la adoptarea OMADR contestat, aspecte care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susținerile recurentei sunt neîntemeiate, recursul fiind nefondat pentru considerentele care succed.

Conform unor prime critici ale recurentei, aceasta a indicat prin cererea de anulare că inițial SCVZ a fost negociat, accesat și reglementat anterior (ca urmare a negocierilor cu Uniunea Europeană) cu condiționalități identice pentru speciile taurine, ovine și caprine, iar noua reglementare contestată produce o discriminare nejustificată de niciun criteriu tehnic sau obiectiv între crescătorii de taurine, pe de o parte, și crescătorii de caprine și ovine, pe de altă parte.

Așa fiind, în opinia recurentei, actul normativ a fost adoptat cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată.

Recurenta susține că acest aspect nu a fost analizat în mod efectiv de către instanța de fond, deși era el însuși suficient pentru a dovedi nelegalitatea actului administrativ - normativ contestat.

Privind aceste susțineri, Înalta Curte constată că aspectul indicat de recurentă a fost examinat judicios de prima instanță.

În acord cu aspectele reținute prin sentința recurată, Înalta Curte reține că, pentru existența unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferențiat în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influențat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al persoanei vătămate, iar în final dacă lipsește în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferență de tratament.

Susținerile reclamantei sunt în sensul că dispozițiile atacate sunt discriminatorii, făcând referire la faptul că prin Ordinul contestat se păstrează condiționaliatea de înscris/înregistrat în baza de date a registrului genealogic pentru taurine, fiind exlusă în mod nejustificat această condiționalitate doar pentru ovine/caprine, indicând dispozițiile art. 105 alin. (1) lit. c), d) și h) din Ordin.

În schimb, în cauză nu rezultă existența unui tratament discriminatoriu, care să fie influențat de un criteriu determinat sau determinabil, care să aibă ca scop sau efect restrângerea ori negarea recunoașterii, folosinței sau exercitării unui drept.

Înalta Curte mai constată că prima instanță a reținut argumentat că, în pofida susținerilor recurentei, modificările aduse prin Ordinul contestat sunt justificate de Regulamentul UE nr. 2021/2115, pe baza căruia au fost elaborate intervențiile de la nivelul PS PAC 2023-2027.

Tot astfel, Raportul privind Planul strategic PAC 2021, generat la data de 13.12.2023, arată, la concluzii și recomandări, că programele de ameliorare implementate în România nu sunt sustenabile nici financiar și nici operațional. În același context, prin Adresa nr. x/11.03.2024 emisă de Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești, cu propuneri privind proiectul de Ordin de Ministru, s-a arătat că decizia corectă în vederea acordării sprijinului cuplat pentru venit în sectorul zootehnic este eliminarea criteriului de eligibilitate ca animalele să fie înscrise în Registrul Genealogic.

De asemenea, prin Adresa nr. x/07.05.2024, Agenția Națională pentru Zootehnie Profesor dr. G. K. Constantinescu face referire la acordarea suprijinului tuturor ovinelor înscrise în BND și eliminarea oricărui criteriu de eligibilitate legat de activitatea de ameliorare, arătându-se că nu va impacta negativ crescătorii participanți la programele de ameliorare, ci va impacta pozitiv și va stimula consolidarea micilor gospodării rurale, dar nu în defavoarea crescătorilor cu expoatații comerciale cu animale de producție.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că este justă concluzia primei instanțe că dispozițiile atacate nu au caracter discriminatoriu, așa cum a susținut recurenta-reclamantă.

Privind criticile legate de modul de soluționare de către prima instanță a motivului de nelegalitate care vizează faptul că dispozițiile atacate din ordin încalcă legislația europeană, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Astfel, prima instanță a analizat aspectele de nelegalitate anterior menționate, reținând că Regulamentul UE nr. 1012/2016 reglementează procesul de ameliorare a animalelor, condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură și nu este baza legală a emiterii dispozițiilor ordinului atacat în cauză referitoare la sprijinul cuplat pentru venit în sectorul zootehnic.

În acest context, Înalta Curte constată că Regulamantul menționat este emis în considerarea Regulamentul UE nr. 2021 din 02.12.2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și de abrogare a Regulamentelor UE nr. 1305/2013 și nr. 1307/2013, care reglementează condițiile de acordare a sprijinului financiar din partea UE pentru diverse sectoare agricole în dificultate, cum este sectorul crescătorilor de animale.

Astfel, sprijinul procesului de ameliorare a raselor, realizat în baza Regulamentului UE nr. 1012/2016, face obiectul altor forme de sprijin decât sprijinul cuplat

Contrar criticilor recurentei, prima instanță a identificat și care sunt aceste forme de sprijin, respectiv Schema de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 61/2023.

De asemenea, sprijinul cuplat este reglementat de dispozițiile art. 32-35 din Regulamentul UE nr. 2021/2115.

În baza Regulamentul UE nr. 2021/2115 au fost elaborate intervențiile de la nivelul PS PAC 2023-2027, care vizează acordarea sprijinului cuplat în sectorul vegetal sau zootehnic, relevanță în cauză având Fișa intervenției PD-24 "Sprijin cuplat pentru venit - ovine-caprine".

Condițiile de eligibilitate au fost, și ele, precizate de prima instanță, aceasta reținând, corect, că trebuie ca fermierul să desfășoare o activitate agricolă pe teritoriul României. Se mai arată faptul că sprijinul va contribui la îmbunătățirea competitivității, a sustenabilității și a calității produselor furnizate; evitarea abandonului activităților agricole, prevenirea migrației din mediul rural și a depopulării satelor, reînnoirea generațiilor în managementul fermelor; menținerea locurilor de muncă în sectorul agroalimentar pe întreg teritoriul, contribuind astfel la consolidarea vieții socio-economice în zonele rurale.

Mai arată recurenta că instanța de fond nu a analizat împrejurarea că modificările normative au fost adoptate împotriva concluziilor întregii conduceri tehnice de specialitate a MADR, care a semnat, în calitate de participant la Grupul Tehnic, STUDIUL DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC, întocmit de către Banca Mondială, la cererea si cu concursul Guvernului României.

În acest sens, recurenta susține că instanța de fond nu a analizat în niciun mod acest aspect, reținând în mod contradictoriu că dispozițiile modificatoare (adoptate nu doar fără suport tehnic sau științific, ci și în contradicție flagrantă cu concluziile conducerii tehnice de specialitate a MADR) nu erau condiționate de realizarea unui studiu de impact prealabil, și că, oricum, acest aspect ar fi fost complinit prin Referatul de aprobare nr. 141230/18.03.2024.

Tot astfel, conform criticilor recurentei, instanța de fond a refuzat să analizeze în orice mod susținerile conform cărora dispozițiile contestate se constituie într-o modificare discriminatorie și nelegală a dispozițiilor anterioare, nejustificată de nici un criteriu/deziderat obiectiv, dimpotrivă acestea fiind adoptate împotriva opiniei adoptate în mod oficial de întreaga conducere tehnică de specialitate a Ministerului, astfel cum rezultă din componența Grupului de lucru ce a participat la adoptarea Studiului Băncii Mondiale în anul 2023.

Privind aceste critici, Înalta Curte constată că ele sunt neîntemeiate.

În acest sens, se constată că prima instanță a argumentat de ce apreciază că dispozițiile modificatoare sunt în acord cu concluziile conducerii tehnice de specialitate a MADR, având suport tehnic și științific.

Astfel, în sentința recurată se arată că, la Întâlnirea Ministrului Agriculturii cu fermierii din 13.10.2023, s-a discutat, referitor la finanțarea efectivelor de animale, și faptul că, în cazul ovinelor, pentru acordarea subvențiilor vor fi luate în considerare atât animalele din Registre, cât și cele din afara Registrelor Genealogice.

Prin Adresa nr. x/11.03.2024, emisă de Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești, cu propuneri privind proiectul de Ordin de Ministru, s-a arătat că decizia corectă în vederea acordării sprijinului cuplat pentru venit în sectorul zootehnic, este eliminarea criteriului de eligibilitate ca animalele să fie înscrise în Registrul Genealogic.

De asemenea, prin Adresa nr. x/07.05.2024, Agenția Națională pentru Zootehnie Profesor dr. G. K. Constantinescu, se face referire la acordarea suprijinului tuturor ovinelor înscrise în BND și eliminarea oricărui criteriu de eligibilitate legat de activitatea de ameliorare, arătându-se că nu va impacta negativ crescătorii participanți la programele de ameliorare, ci va impacta pozitiv și va stimula consolidarea micilor gospodării rurale, dar nu în defavoarea crescătorilor cu expoatații comerciale cu animale de producție.

Tot astfel, contrar criticilor recurentei, în mod judicios a ajuns prima instanță la concluzia că adoptarea dispozițiilor modificatoare contestate nu era condiționată de realizarea unui studiu de impact prealabil, și că, oricum, acest aspect ar fi fost complinit prin Referatul de aprobare nr. 141230/18.03.2024.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că Studiul de impact ameliorarea raselor de animale din domeniul zootehnic are ca obiectiv programele de ameliorare.

În schimb, sprijinul procesului de ameliorare a raselor, care este realizat în baza Regulamentului UE nr. 1012/2016, face obiectul altor forme de sprijin decât sprijinul cuplat, existând o Schemă de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 61/2023.

Sprijinul cuplat este reglementat de dispozițiile Regulamentul UE nr. 2021/2115, în baza căruia au fost elaborate intervențiile de la nivelul PS PAC 2023-2027, care vizează acordarea sprijinului cuplat în sectorul vegetal sau zootehnic, relevanță în cauză având Fișa intervenției PD-24 "Sprijin cuplat pentru venit - ovine-caprine".

Recurenta arată și faptul că instanța de fond a respins în mod nelegal susținerea sa referitoare la împrejurarea că actul normativ a fost adoptat cu încălcarea art. 6 și art. 7 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Astfel, potrivit art. 1, art. 6 și în special art. 7 din Legea nr. 24/2000, actul normativ contestat trebuia să fie în mod obligatoriu precedat de o evaluare preliminară a impactului.

Susținerile reclamantei sunt în sensul că actul normativ a fost emis fără o evaluare preliminară a impactului, precum și faptul că acesta este în contradicție cu constatările din Studiul de impact ameliorarea raselor de animale din domeniul zootehnic

Criticile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte consatată, în acest sens, că astfel cum corect a reținut prima instanță, art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2004 dispune că expunerea de motive, nota de fundamentare sau referatul de aprobare sunt prevăzute în mod alternativ, nu cumulativ.

Așa fiind și cum la dosarul cauzei este depus Referatul de aprobare nr. 141230/18.03.2024 care face referire la Planul Strategic PAC 2023-2027, Regulamentul (UE) 2021/2115 și Regulamentul de punere în aplicare 2024/587 din 12.02.2024 de stabilire a unei derogări de la Regulamentul (UE) 2021/2115, precum și H.G. nr. 1571/2022, Înalta Curte constată că obligația legală în discuție este îndeplinită, instanța de fond reținând în mod judicios că dispozițiile atacate din ordin nu încalcă normele de tehnică legislativă la momentul adoptării acestuia.

O altă critică a recurentei vizează faptul că instanța de fond a refuzat să ia act, în orice mod. de împrejurarea că intimatul MADR nu a depus în probatiune nici un înscris din care să rezulte suplimentarea anvelopei financiare din care urmează a se efectua plățile, aspect care va atrage consecința inevitabilă a pierderii acestui sprijin pentru crescătorii de ovine și caprine pentru anii 2025, 2026 și 2027.

Contrar acestei critici, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat aspectele menționate, reținând că prevederile Regulamentului 2021/2115 stipulează faptul că statele membre pot stabili cuantumuri unitare planificate maxime sau minime sau ambele pentru fiecare cuantum unitar planificat pentru fiecare intervenție.

Cuantumul unitar care se plătește într-un an de cerere poate fi mai mic decât cuantumul unitar planificat minim doar în situația în care bugetul alocat din PS PAC 2023-2027 pentru toate intervențiile pnvind sprijinul cuplat {vegetal și zootehnic) nu ar fi suficient pentru a permite, prin realocări de fonduri intre acest tip de sprijin (între intervenții), plata cuantumului minim.

Or, astfel cum judicios a reținut prima instanță, coroborând prevederile din Regulamentul 2021 reiese că, în cazul în care va fi necesar, se va asigura cuantumul minim planificat la nivelul intervenției PD printr-un eventual transfer de fonduri între intervențiile din PS PAC 2023-2027 care vizează sprijinul cuplat.

Sunt neîntemeiate și criticile recurentei referitoare la faptul că instanța de fond a refuzat să ia act de efectele grave (neindicate de o analiză de impact ce se impunea a fi redactată în prealabil adoptării OMADR contestat), dar dovedite prin înscrisul intitulat STUDIU DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC, întocmit de către Banca Mondială. Contrar acestor critici, prima instanță a analizat problema invocată de recurentă, ajungând la concluzia judicioasă că din actele dosarului rezultă că Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești Agenția Națională pentru Zootehnie Profesor dr. G. K. Constantinescu au arătat că, în vederea acordării sprijinului cuplat pentru venit în sectorul zootehnic, se impune eliminarea criteriului de eligibilitate ca animalele să fie înscrise în Registrul Genealogic, precizându-se că nu va impacta negativ crescătorii participanți la programele de ameliorare, ci va impacta pozitiv și va stimula consolidarea micilor gospodării rurale, dar nu în defavoarea crescătorilor cu expoatații comerciale cu animale de producție. In acest sens a reținut întreaga conducere tehnică de specialitate a MADR.

În concluze, în cauză nu se verifică incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt identificate încălcări ale cerințelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prin prisma modului în care instanța de fond a cercetat argumentele părților și a construit raționamentul judiciar.

Legea nu impune ca hotărârea judecătorească să abordeze în mod literal toate argumentele și susținerile părților, acestea putând fi sintetizate și subsumate unor considerente comune, apte să dezlege fiecare dintre aspectele care au format obiectul disputei judiciare.

Judecătorul fondului a arătat, în concret, care sunt considerentele pentru care apreciază că cererea formulată de reclamant nu este de competența instanțelor judecătorești, făcând trimitere la temeiurile de fapt și de drept apreciate drept relevante în acest sens.

În consecință, considerentele sentinței recurate sunt detaliate în mod corespunzător obligației legale de motivare a hotărârii pronunțate și nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare/nelegalitate nu este incident.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidența motivului de casare în discuție, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanță a dreptului material.

Tot astfel, nu rezultă ca fiind incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte reține că încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, acest text de lege se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

Or, așa cum s-a argumentat mai sus, nu este incidentă niciuna dintre aceste situații, soluția primei instanțe fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor de drept material.

Concluziile instanței de fond potrivit cărora dispozițiile art. 101-104 din Ordinul emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 106/19.03.2024 nu îmbracă forma unui exces de putere comis de pârât, ci este consecința imperativului de respectare a normelor legale în vigoare, sunt urmarea unei corecte aplicări și interpretări a normelor de drept material incidente.

Față de acestea, fiind neîntemeiate criticile recurentei - reclamante, Înalta Curte va respinge recursul, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. și A., Vaslui împotriva sentinței nr. 338 din 19 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.