ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 490/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.07.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal sub număr unic de dosar x/2022 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând următoarele: - Anularea deciziei CNA nr. 338/21.07.2022, prin care s-a respins cererea de prelungire a licenței nr. x/22.07.2022 - Suspendarea actului administrativ mai sus menționat emis de către intimată - Decizia CNA nr. 338/21.07.2022 până la soluționarea definitivă a cauzei, - Obligarea CNA la emiterea unei decizii de prelungire a licenței nr. x/22.07.2022 pentru încă 9 ani, în condițiile propriei legislații. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2507/2022 din 28 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins Respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2507/2022 din 28 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate. 1.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat prin cererea de recurs respingerea acestuia ca fiind nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 08.07.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 04.02.2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția tardivității motivării recursului dedus judecății în prezenta cauză invocată din oficiu, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv motivat, având în vedere următoarele considerente: În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs formulată de către recurentul-reclamant S.C. A. S.R.L. în considerarea argumentului potrivit căruia sentința nu a fost comunicată administratorului special, Înalta Curte apreciază că această cerere nu este întemeiată. Instanța reține că recurenta se află în procedura insolvenței, însă, potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "în cursul procedurii, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile procesuale ale acestuia, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel". Administratorul special are, conform art. 56 alin. (1) din aceeași lege, un rol limitat, acela de a reprezenta interesele acționarilor/asociaților și de a asigura supravegherea modului de administrare a debitorului, fără a substitui în drepturile procesuale ale acestuia pe administratorul judiciar. Prin urmare, comunicarea sentinței debitorului în insolvență prin administratorul judiciar la adresa reprezentată de sediul social al recurentei-reclamante este considerată comunicare legal îndeplinită, iar lipsa comunicării hotărârii către administratorului special nu atrage nulitatea procedurii și nu constituie o împrejurare temeinică care să justifice repunerea în termen. În conformitate cu art. 186 alin. (1) C. proc. civ., repunerea în termen se poate acorda doar dacă partea dovedește că a fost împiedicată, printr-un motiv temeinic, să îndeplinească un act de procedură în termenul legal. În cauză, recurenta nu a dovedit existența unui asemenea motiv obiectiv și neimputabil, invocând exclusiv lipsa citării administratorului special, deși citarea s-a realizat în mod legal la adresa indicată de administratorul judiciar, respectiv la sediul social al recurentei-reclamante. Revenind asupra analizei privitoare la excepția motivării tardive a recursului: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". În prezenta cauză, sentința atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 01.03.2024, astfel că termenul de 15 zile pentru declararea și motivarea recursului a expirat la data de 17.03.2024. Recurentul a depus o cerere de recurs la data de 03.01.2023, însă aceasta a fost formulată anterior comunicării sentinței și, totodată, fără a conține motivele de nelegalitate invocate. Așadar la data declarării recursului, acesta avea un caracter prematur și nemotivat, neputând astfel produce efecte juridice valabile în lipsa motivării în termenul legal. Ulterior, motivarea recursului a fost depusă la data de 15.04.2024, deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, termen care este imperativ și de decădere, neputând fi prorogat sau completat ulterior. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal ...". În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit o jurisprudență constantă potrivit căreia recursul nemotivat în termenul legal atrage sancțiunea anulării cererii, nefiind posibilă completarea motivelor după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va respinge recursul ca tardiv motivat.