ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3112/2022

Ședința publică din data de 31 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.11.2018, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI a solicitat anularea pentru nelegalitate și netemeinicie a Deciziei CNA nr. 388/28.08.2018 privind încetarea valabilității licenței audiovizuale nr. R338.ll/26.10.1999, cu modificările ulterioare, acordate S.C. A. S.A. pentru difuzarea serviciului de programe de radiodifuziune cu denumirea B. și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la emiterea unui nou act administrativ de prelungire a licenței audiovizuale nr. R338.11/26.10.1999.

Prin sentința civilă nr. 2088 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. reprezentată de C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2088 din 25 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.A. a declarat recurs, invocând în drept, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, recurenta nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegațiile prezentate nu au corespondent în ipoteza motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., invocat în susținerea recursului, neputând fi reîncadrate nici într-un alt motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1-7 C. proc. civ.

Simpla menționare formală a temeiului de drept al căii de atac exercitate nu complinește cerințele imperative în acest sens ale legii procesual civile.

Astfel, Înalta Curte constată că recursul recurentei nu conține critici de nelegalitate aduse hotărârii recurate, ci reprezintă considerații teoretice și jurisprudență cu caracter general referitoare la dreptul la liberă exprimare, ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Cu alte cuvinte, susținerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalității hotărârii recurate, în condițiile în care prin hotărârea recurată instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind legalitatea deciziei CNA în raport de prevederile legale aplicabile, respectiv art. 51 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului și art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 4 din Decizia nr. 277/2013 a Consiliului Național al Audiovizualului, iar prin cererea de recurs nu se critică în niciun mod considerentele primei instanțe cu privire la soluția pronunțată, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor sus menționate.

Or, exprimarea nemulțumirii, în sine, de către parte cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a unor considerații teoretice și jurisprudență cu caracter general nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate fiind sancționată cu nulitatea.

Întrucât, în speță, recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A. prin administrator special C. și prin administrator judiciar D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator special C. și Administrator judiciar D. împotriva sentinței civile nr. 2088 din 25 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.