ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4889/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.03.2024 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.A. Borzești a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Direcția Generală Ajutor de Stat și Fonduri Europene, anularea Deciziei privind respingerea la finanțare a Proiectului nr. 2/01.09.2023; în subsidiar, anularea întregii procedurii de ofertare concurențială PNRR/2023/C6/M ENERGIEI/Investiția 1.2 - Infrastructura de distribuție a gazelor regenerabile (utilizarea gazului natural în combinație cu hidrogenul verde ca măsură de tranziție) (relansat) pentru încălcarea principiului transparenței, tratamentului egal și proporționalității, precum și suspendarea procedurii de ofertare concurențială PNRR/2023/C6/M ENERGIEI/Investiția 1.2 - Infrastructura de distribuție a gazelor regenerabile (utilizarea gazului natural în combinație cu hidrogenul verde ca măsură de tranziție) până la data soluționării prezentei cauze.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 48 din 4 aprilie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a procedurii de ofertare concurențială PNRR/2023/C6/M ENERGIEI/Investiția I.2 - Infrastructura de distribuție a gazelor regenerabile (utilizarea gazului natural în combinație cu hidrogenul verde ca măsură de tranziție), până la data soluționării cauzei, formulate de reclamanta A. S.A. Borzești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Direcția Generală Ajutor de Stat și Fonduri Europene.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 48 din 4 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A. Borzești, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de suspendare a procedurii de ofertare concurențială PHRR/2023/C6/M Energie/Investiția 1.2-Infrastructura de distribuție a gazelor regenerabile (utilizarea gazului natural în combinație cu hidrogenul verde ca măsură de tranziție). În motivarea recursului arată că în fapt, în cursul anului 2022, societatea recurentă a depus, în cadrul procedurii de ofertare concurențială, un proiect ce a fost declarat eligibil, fiind semnat și contractul de finanțare, însă în data de 01.09.2023, când a fost reluată procedura, Proiectul nr. 2/01.09.2023, identic cu primul, a fost respins, fără ca prin Decizia de respingere a proiectului, nr. 2/01.09.2023 să fie invocate motive de nelegalitate. Critică faptul că instanța de fond a reținut că procedura de ofertare concurențială PNRR/2023/C6/M ENERGIEI/Investiția 1.2 - Infrastructura de distribuție a gazelor regenerabile nu este un act administrativ, ci reprezintă o procedură de ofertare în cadrul căreia reclamanta a depus o ofertă în scopul obținerii unei finanțări, reținând că nu suntem în prezența unui act administrativ susceptibil a fi suspendat. Consideră că instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 2 și 15 din Legea nr. 554/2004. Precizează că în prezentul dosar nu se solicită suspendarea deciziei de respingere la finanțare a Proiectului nr. 2/01.09.2023, deoarece o asemenea cerere nu ar conduce la evitarea unei pagube iminente în patrimoniul societății, ci suspendarea procedurii de ofertare concurențială, procedură prealabilă încheierii actelor administrative, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004. Mai arată că, întrucât finalitatea procedurii de ofertare concurențială rezidă în posibilitatea încheierii contractelor de finanțare, aceasta denotă o veritabilă operațiune administrativă. Invocă dispozițiile art. 5 din Codul administrativ, potrivit cărora activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea. De asemenea, arată că operațiunile administrative nu au primit o definiție legală, dar au fost definite în doctrină. Menționează că există un risc iminent ca, până la momentul soluționării dosarului de fond, toți operatorii aprobați să semneze contractele de finanțare și să li se aloce fondurile aferente procedurii, dat fiind faptul că valoarea totală a fondurilor europene este limitată la suma de 148.752.500 euro. Mai arată că de la momentul depunerii cererii de finanțare și până la semnarea contractului/deciziei de finanțare se parcurg mai multe etape și, așa cum rezultă de pe site-ul oficial al Ministerului Energiei, au fost aprobate spre finanțare un număr de patru proiecte, plus încă două proiecte aprobate pe lista de rezervă; că din informațiile publicate pe site-ul B. S.A., reiese că această societate deja a semnat cele două contracte de finanțare prin PNRR pentru o valoare maximă a finanțării de 50 milioane de euro, în condițiile în care valoarea investiției totale este de circa 140 milioane de euro. Consideră că, date fiind aceste aspecte, măsura suspendării procedurii de ofertare concurențială este necesară și se impune prin prisma caracterului urgent, deoarece doar în acest mod s-ar evita producerea unui prejudiciu imposibil de recuperat, respectiv epuizarea tuturor fondurilor puse la dispoziție, ceea ce ar face ca, în eventualitatea admiterii acțiunii de fond, aceasta să nu mai poată fi finanțată. Susține că suspendarea procedurii ofertării concurențiale a fost solicitată pentru respectarea principiului transparenței, a tratamentului egal și al proporționalității. Consideră că în acest context, nu se poate reține că suspendarea procedurii nu ar fi urgentă, câtă vreme este necesar a se preîntâmpina epuizarea tuturor fondurilor destinate procedurii. În plus, arată că în cursul anului 2022, în cadrul procedurii de ofertare concurențială, un proiect identic cu cel depus în data de 01.09.2023 a fost declarat eligibil și s-a semnat contractul de finanțare.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Energiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că recurenta nu a dovedit că există un prejudiciu material viitor și previzibil, pe care l-ar putea suferi dacă nu se suspendă executarea efectelor rezultatului sesiunii de evaluare și nu a demonstrat finalitatea acestei suspendări. Arată că faptul că nu a obținut finanțarea proiectului depus în cadrul schemei de ajutor de stat, nu înseamnă că recurentei-reclamante i s-a produs un prejudiciu material, viitor și previzibil ori o perturbare previzibilă gravă. Consideră că instanța de fond a analizat în mod corect, cu prioritate, excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că este întemeiată.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamanta A. S.A. Borzești a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Direcția Generală Ajutor de Stat și Fonduri Europene, anularea Deciziei privind respingerea la finanțare a Proiectului nr. 2/01.09.2023; în subsidiar, anularea procedurii de ofertare concurențială PNRR/2023/C6/M ENERGIEI/Investiția 1.2 - Infrastructura de distribuție a gazelor regenerabile (utilizarea gazului natural în combinație cu hidrogenul verde ca măsură de tranziție) (relansat) pentru încălcarea principiului transparenței, tratamentului egal și proporționalității, precum și suspendarea procedurii de ofertare concurențială PNRR/2023/C6/M ENERGIEI/Investiția 1.2 - Infrastructura de distribuție a gazelor regenerabile (utilizarea gazului natural în combinație cu hidrogenul verde ca măsură de tranziție), până la data soluționării prezentei cauze. Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a procedurii de ofertare concurențială PNRR/2023/C6/M ENERGIEI/Investiția I.2 - Infrastructura de distribuție a gazelor regenerabile (utilizarea gazului natural în combinație cu hidrogenul verde ca măsură de tranziție), până la data soluționării cauzei, formulate de reclamanta A. S.A. Borzești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Direcția Generală Ajutor de Stat și Fonduri Europene. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A. Borzești, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, motivat de faptul că în cauză nu s-a solicitat suspendarea unui act administrativ unilateral, ci a unei proceduri de ofertare concurențială, operațiune ce nu intră sub incidența dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În recurs, recurenta-reclamantă a criticat faptul că, în analizarea cererii sale, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Referitor la temeiul de drept, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 28 martie 2024, instanța de fond a pus în vedere apărătorului reclamantei să indice temeiul de drept al cererii de suspendare, ocazie cu care acesta a indicat dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond analizând cererea de suspendare de față din această perspectivă. Prin urmare, din această perspectivă, nu se poate reține nelegalitatea hotărârii recurate, instanța de fond analizând cererea de chemare în judecată din perspectiva dispozițiilor legale invocate chiar de către reclamantă. Pe de altă parte, schimbarea temeiului de drept în calea de atac a recursului echivalează cu o cauză nouă a cererii de chemare în judecată, care nu a fost analizată de către instanța de fond și care nu poate fi cercetată pentru prima dată în recurs, al cărui obiect îl reprezintă, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., verificarea legalității sentinței recurate. Potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ.: "În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula pretenții noi", iar potrivit art. 494 din același act normativ: "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune". Cu alte cuvinte, instanța de control judiciar nu poate proceda la analiza pretențiilor deduse judecății pe alte temeiuri de drept decât cele invocate în fața instanței de fond, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la examinarea legalității hotărârii de fond, în raport de pretențiile din cererea de chemare în judecată și de argumentele și apărările formulate de părți în faza procesuală a fondului. De altfel, în calea de atac, recurenta-reclamantă nu a invocat vreun temei de drept pentru cererea sa de suspendare, ci doar a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, nu pot fi reținute în cauză nici susținerile recurentei referitoare la definirea noțiunii de activitate administrativă, astfel cum reiese din dispozițiile art. 5 din Codul administrativ, câtă vreme textul de lege invocat nu cuprinde o asemenea definiție. În consecință, în cauză nu se poate dispune suspendarea procedurii de ofertare concurențială, în lipsa unui text de lege care să permită o asemenea măsură luată pe cale judecătorească, motiv pentru care instanța de fond a respins în mod corect cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă. Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. Borzești împotriva sentinței nr. 48 din 4 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.