ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4858/2025

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28 decembrie 2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat:

- să se dispună anularea Deciziei nr. 70/20.06.2023, comunicată reclamantei prin serviciile poștale la data de 28 iunie 2023, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 154/DCD/21.04.2023, înregistrată la AFM sub nr. x/29.05.2023;

- să se dispună anularea Deciziei AFM nr. 154/DCD/21.04.2023 comunicată reclamantei pe e-mail la data de 11 mai 2023, prin care s-a aprobat sistarea temporară a utilizării finanțării de către reclamantă în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018, precum și a înscrisurilor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv Adresa AFM nr. x/10.05.2023;

- să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 720.000 RON, reprezentând partea de finanțare aferentă unui număr de 36 de lucrări executate pentru beneficiari aprobați și incluși de pârâtă în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, conform cererii de decontare depusă de reclamantă la pârâtă în 22 noiembrie 2023, și solicitată de reclamantă pârâtei spre decontare în baza Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019;

- să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumei de 720.000 RON;

- să se dispună obligarea pârâtei la executarea tuturor obligațiilor ce îi incubă în temeiul Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019.

II. - să se dispună suspendarea Deciziei AFM nr. 154/DCD/21.04.2023 și a Deciziei nr. 154/21.04.2023 a Comitetului Director al pârâtei până la soluționarea definitivă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 188 din 03 iulie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

Împotriva sentinței civile nr. 188 din 03 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost aceasta formulată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat, în esență, pe de o parte, că instanța de fond nu a răspuns tuturor argumentelor invocate prin acțiune, respectiv celor privind prematuritatea demersului intimatei pentru suspendarea finanțării, dar și argumentația sa conform căreia suspendarea finanțării nu putea avea consecințe decât pentru contracte de instalare panouri fotovoltaice încheiate cu beneficiarii finali după momentul comunicării Deciziei intimatei nr. 154/2023, iar pe de altă parte, referitor la apărarea privind intervenirea prescripției cu privire la posibilitatea de reziliere a Contractul de participare nr. x/2019, instanța de fond a avut o argumentație contradictorie.

Subsumat motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit normele de drept material privind rezilierea.

În speța de față, instanța de fond a ignorat cea mai mare parte a condițiilor art. 1549-1554 C. civ. care trebuie să existe cumulativ pentru a putea opera rezilierea.

Astfel, intimata a invocat niște motive anterioare sau cel mult concomitente cu momentul încheierii contractului, motive care au rezultat din culpa intimatei și pentru care societatea reclamantă nu a fost pusă în întârziere. Mai mult, dreptul de a invoca rezilierea pentru acele motive era prescris la momentul emiterii Deciziei AFM nr. 154/21.04.2023, având în vedere că intimata cunoștea sau ar fi trebuit să le cunoască anterior validării acesteia ca instalator, respectiv 26 august 2019.

Nefiind întrunite condițiile pentru a opera rezilierea Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019, intimata nu avea dreptul nici să dispună suspendarea utilizării finanțării, cu atât mai mult să aplice această suspendare retroactiv, pentru contracte încheiate anterior momentului comunicării Deciziei AFM nr. 154/21.04.2023.

Nu în ultimul rând, instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere și faptul că toate clauzele Contractului de participare nr. x/2019 au fost prevăzute prin Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum si livrării surplusului în rețeaua națională și nu au fost negociabile. Ca atare, Contractul de participare nr. x/2019 constituie în drept un contract de adeziune, conform prevederilor art. 1175 C. civ.

Iar potrivit art. 1269 alin. (2) C. civ., "Stipulațiile înscrise în contractile de adeziune se interpretează împotriva celui care le-apropus".

În acest context normativ, este evident în opinia recurentei-reclamante că instanța de fond nu ar fi avut dreptul să considere că dreptul intimatei de a declara rezilierea contractului sau de a aprecia culpa sa, în vederea sistării finanțări în temeiul art. 5.7 din Contractul de participare nr. x/2019, se poate naște pentru cauze concomitente sau anterioare încheierii contractului.

Mai mult, instanța de fond avea obligația să interpreteze clauzele contractuale, inclusiv acest art. 5.7 din contract, în favoarea societății reclamante.

Aceeași abordare a instanței de fond, respectiv să interpreteze clauzele contractuale, inclusiv acest art. 5.7 din contract, în favoarea societății reclamante, ar fi trebuit să existe și prin prisma raportului de drept administrativ care se regăsește în speță.

Recurenta-reclamantă a mai învederat și că, în ceea ce privește așa zisa cesiune a contractului, instanța de fond a interpretat eronat norma de drept material aplicabilă în speță, respectiv art. 1315-1320 C. civ.

Instanța de fond a considerat că întreaga culpă, dar și toate consecințele faptului că societatea reclamantă a fost validată ca și instalator de intimată, fără a deține acel atestat de tip B de la ANRE, trebuie imputate exclusiv acesteia. Procedând de această manieră, instanța de fond a încălcat principiul responsabilității și răspunderii funcției publice prevăzut de art. 368 lit. j) din O.U.G. nr. 57/2019.

Intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a a solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. este fondat, în limitele și pentru considerentele următoare:

În cauză, la data de 26 august 2019, în urma analizării de către comisia de validare a pârâtei Administrației Fondului pentru Mediu a documentelor reclamantei ce formau dosarul de validare, în temeiul art. 14 din Ghidul de finanțare anexă la Ordinul nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, reclamanta a fost validată de pârâtă ca și instalator în cadrul acestui program, și ulterior a fost programată la sediul pârâtei pentru semnarea Contractului de participare în vederea decontării.

La data de 04 septembrie 2019, în temeiul art. 17 din Ghidul de finanțare, între pârâtă, în calitate de finanțator în cadrul Programului, și societatea reclamantă, în calitate de instalator validat de pârâtă, s-a încheiat Contractul de participare în vederea decontării nr. 158.

Ulterior, pârâta i-a comunicat reclamantei Adresa nr. x/10.05.2023, împreună cu Decizia nr. 154/21.04.2023 a Comitetului Director al pârâtei, în baza căreia a aprobat sistarea temporară a utilizării finanțării de către reclamantă pe o perioadă nedeterminată, perioadă în care acesteia i s-a dispus să întreprindă următoarele demersuri:

"(1) Să informeze, în scris, solicitanții aprobați/beneficiarii finali înscriși la acesta cu privire la prevederile ghidului de la art. 35 - Transferul solicitantului aprobat/beneficiarului final către un alt instalator. De asemenea, va transmite la AFM dovada faptului că fiecare solicitant aprobat/beneficiar final a fost înștiințat.

(2) Pentru solicitanții aprobati/beneficiarii la care instalatorul nu a efectuat lucrarea, instalatorul A. S.R.L. este obligat să transmită cererile de transfer sau cererile de renunțare la finanțare ale acestora, către AFM, în termen de 30 de zile de la primirea prezentei Decizii."

Conform aceleiași decizii, după îndeplinirea demersurilor de mai sus, urma ca:

"(3) După finalizarea realizării transferurilor sau a renunțărilor la finanțare a solicitanților aprobați/beneficiarilor finali, respectiv după îndeplinirea tuturor obligațiilor mai sus menționate, contractul de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019 - A. S.R.L. se va rezilia, conform art. 5, pct. 5.7., lit. b), iar accesul în aplicație va fi blocat, lucru ce va fi adus la cunoștință instalatorului printr-o informare scrisă."

Contestația administrativă a reclamantei a fost respinsă prin Decizia nr. 70/20.06.2023, reținându-se, în esență, pe de o parte, că reclamanta a fost validată din cauza unei erori de analiză, având în vedere că nu deținea, la momentul depunerii dosarului de validare, atestat ANRE de tip B, iar pe de altă parte, că reclamanta a încălcat prevederile contractuale prin cesionarea obligațiilor sale cu privire la instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice.

Nemulțumită de soluția administrativă, recurenta-reclamantă a învestit instanța de judecată cu o cerere de anulare a Deciziei AFM nr. 154/DCD/21.04.2023, a Deciziei nr. 70/20.06.2023, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 154/DCD/21.04.2023, înregistrată la AFM sub nr. x/29.05.2023 și a actelor care au stat la baza emiterii acestora, precum și o cerere de obligare a pârâtei la plata sumei totale de 720.000 RON, reprezentând partea de finanțare aferentă unui număr de 36 de lucrări executate pentru beneficiari aprobați și incluși de pârâtă în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, conform cererii de decontare depusă de reclamantă la pârâtă în 22 noiembrie 2023, solicitată de reclamantă pârâtei spre decontare în baza Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca neîntemeiată de instanța de fond.

În acord cu criticile formulate de recurenta-reclamantă se reține că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a fi lămurite aspecte esențiale ale cauzei, ce țin de aplicarea dispozițiilor legale și contractuale incidente și instanța de fond nu a răspuns la toate capetele de cerere cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, instanța de recurs reține că, prin Decizia AFM nr. 154/DCD/21.04.2023 s-a dispus sistarea temporară a utilizării finanțării până la transferarea contractelor neexecutate și, totodată, contrar celor reținute de instanța de fond, notificarea de reziliere a contractului de participare încheiat între părți.

Așadar, instanța de fond ar fi trebuit să verifice dacă, ținând cont de clauzele Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019 și de dispozițiile Ordinului nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, cu modificările și completările ulterioare, erau îndeplinite în cauză condițiile pentru ca autoritatea pârâtă să poată dispune sistarea temporară a utilizării finanțării, respectiv rezilierea, ca măsură finală.

Corelativ, în cauză trebuie să se analizeze dacă poate fi identificată existența unui caz de culpă, iar în situația în care se confirmă, cui îi este acesta imputabil.

În acest sens, instanța de control judiciar atrage atenția că trebuie avut în vedere că există două motive reținute de autoritatea pârâtă la emiterea actelor contestate în cauză, atât lipsa atestatului ANRE de tip B la data depunerii cererii de validare, cât și încălcarea interdicției contractuale de cesionare a obligațiilor cu privire la instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, astfel cum rezultă din Adresa AFM nr. x/10.05.2023 și din Decizia nr. 70/20.06.2023, iar în acest context, ținând cont și de natura juridică a sancțiunii dispusă de autoritatea pârâtă în cauză, este obligatoriu ca instanța de fond să lămurească și dacă condiția deținerii atestatului era obligatorie pentru fiecare prestație în parte.

Nu în ultimul rând, se impune ca instanța de fond să analizeze și să se pronunțe și asupra capătului de cerere formulat de recurenta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată privind cererea de despăgubiri, în considerarea cauzei juridice a cererii, astfel cum a fost stabilită prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a fi lămurite aspecte esențiale ale cauzei, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că sunt fondate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., deoarece judecătorul fondului nu a lămurit în mod corespunzător situația de fapt și de drept existentă în speța dedusă judecății.

Pentru considerentele arătate, respectând principiul disponibilității și cel al dublului grad de jurisdicție, precum și în vederea asigurării tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea stabilirii în concret a situației de fapt și a lămuririi tuturor aspectelor anterior reținute.

În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond la rejudecarea cauzei.

În consecință, constatând incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 188 din 03 iulie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 22 octombrie 2025.