ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2020, reclamanții S.C. A. S.R.L., cu sediul în loc. Gologanu jud. Vrancea, și B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S., cu toții cu domiciliul procesual ales pentru judecata în primă instanță la sediul Cabinetului de avocatură T., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu București, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziilor de respingere a proiectelor depuse conform Ghidului de finanțare din 5 decembrie 2018, a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului la rețeaua națională, precum și a deciziilor de respingere a contestațiilor pe cale administrativă, cu consecința a obligării pârâtei la includerea proiectelor reclamanților în lista celor aprobate, precum și la continuarea derulării procedurilor reglementate de OMM 1287/5.12.2018, cu cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 85/2021 din 4 mai 2021, a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității, invocate de pârâta AFM București, a admis acțiunea formulată de reclamanții S.C. A. S.R.L. B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu București, a anulat deciziile de respingere a proiectelor depuse de solicitanții reclamanți conform Ghidului de finanțare din 05.12.2018, a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, precum și a deciziilor de respingere a contestaților depuse pe cale administrativă, a obligat pârâta la includerea proiectelor reclamanților solicitanți în lista celor aprobate în sensul continuării derulării procedurilor reglementate de OMM nr. 1287/05.12.2018.
Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 6.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți, respectiv:
- câte 50 de RON pentru fiecare dintre cei nouăsprezece reclamanți (în total 950 RON) reprezentând taxă de timbru.
- câte 350 RON pentru fiecare dintre reclamanții L., G., K., N., D., E., F., R., M., Q., H., J., B., O., C., P. și S. (în total 5950 RON) reprezentând onorariu de avocat.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței nr. 85/2021 din 4 mai 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării corecte a dispozițiilor legale în raport de care au fost respinse dosarele de finanțare depuse de intimații-reclamanți în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională".
În opinia recurentei, instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 (denumit în continuare "Ghid"), iar analiza efectuată asupra modului în care a fost analizată cererea de finanțare depusă de reclamanți este viciată.
O primă critică adusă sentinței vizează modalitatea de interpretare dată de instanța fondului prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate, confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speță, dar și cu privire la semnificația unor termeni, prima instanță asimilând noțiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noțiunea de "indisponibilitate" a aplicației informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghid.
Așa cum rezultă din prevederile art. 21 lit. e) din Ghidul de finanțare, legiuitorul a stabilit în mod expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii, precizând în acest sens că "Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (. . . . . . . . . .); e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile de la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcție pe care se va implementa proiectul, în original; (...)".
În același sens a invocat și art. 18 alin. (3) din Ghidul de finanțare, care stabilește, în economia prevederilor Ghidului, data la care se realizează înscrierea solicitantului în program, spre deosebire de norma cuprinsă la art. 18 alin. (1) din același Ghid, care statuează că "Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validați care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul", indicând, prin urmare, doar locul unde se face înscrierea în program, nu și data când se face înscrierea Această dată rezultă din prevederile art. 18 alin. (3) și se identifică cu momentul introducerii în aplicația informatică a documentelor depuse în dosarul de finanțare, prevăzute la art. 21 din Ghid.
Or, la data de 06.11.2019, când dosarul reclamanților a fost introdus în aplicația informatică de către instalatorul validat, extrasul de carte funciară eliberat la data de 10.09.2019 avea o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluția de respingere a cererii de finanțare.
În continuare, recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanței de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanțare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, față de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicația informatică a cererii de finanțare și a actelor anexă.
În opinia sa, împrejurarea că art. 18 din Ghid stabilește în sarcina instalatorului validat obligația de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condițiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia susținută de prima instanță, în sensul că analiza valabilității actelor ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanțare la instalator, deoarece în această ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziția normativă potrivit căreia, după verificarea conformității documentelor, instalatorul validat are obligația de a le introduce scanate, în aplicația informatică, conform art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid, o atare măsură fiind reglementată tocmai pentru a permite verificarea de către Comisia de analiză a criteriilor de eligibilitate, astfel cum rezultă acestea din documente.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut atribuții distincte în sarcina instalatorului validat și a Comisiei de analiză, stabilind în privința acesteia din urmă obligația de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude, însă, dreptul acesteia de a analiza și conformitatea documentelor.
Contrar raționamentului primei instanțe, nici comunicatul de presă formulat de Subscrisa la data de 30.10.2019, adus la cunoștință publică anterior reluării sesiunii de înscriere în aplicația informatică a solicitanților persoane fizice, la data de 06.11.2019, nu ar permite o interpretare contrară celei mai sus expuse.
Astfel, se precizează în al doilea paragraf al comunicatului de presă că: "toate documentele înregistrate cu succes în aplicația informatică, precum și cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicație până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică, sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării."
În paragraful următor, același comunicat precizează că: "persoanele fizice care nu au depus și nu au înregistrat documente la instalatorii validați până la data de 10 septembrie, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiția ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicația informatică."
Prin urmare, recurenta arată că a avertizat solicitanții cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanțare a cerințelor ele conformitate la data înregistrării lor în aplicația informatică, fiind evident că documentele ce nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau înlocuite, demers pe care reclamanții nu l-au realizat.
Astfel, prima instanță asimilează eronat noțiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noțiunea de "indisponibilitate" a aplicației informatice, făcând trimitere la dispozițiile art. 33 alin. (7) din Ghid care statuează că: "(V în situația în care aplicația informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanțare care depind de funcționarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcționat."
Or, dacă indisponibilitatea aplicației informatice la care face referire norma precizată, are în vedere anumite probleme de ordin tehnic care ar putea afecta funcționarea aplicației informatice, suspendarea procedurii de înscriere reprezintă o măsură unilaterală dispusă de Autoritate, dictată de circumstanțe obiective, finalizate cu sesizarea organelor abilitate pentru a se pronunța cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validați în aplicația informatică, demers efectuat în data de 16 septembrie 2019.
O a doua critică adusă sentinței vizează soluția de respingere a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind includerea proiectelor depuse de reclamanți în lista celor aprobate.
Aceasta a reținut că "reclamanții nu au solicitat admiterea cererilor de finanțare, aceasta făcând parte din etapa imediat următoare (art. 8 lit. d) din ordin)", astfel că respins excepția invocată.
Motivarea instanței nu poate fi primită, având în vedere că cererea de includere a proiectelor depuse de reclamanți în lista celor aprobate, presupune analiza pe fond a cererii de finanțare, a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate de către solicitanți.
Deși susține că reclamanții nu au cerut admiterea cererilor de finanțare, instanța de fond a obligat AFM la includerea proiectelor reclamanților solicitanți în lista celor aprobate în sensul continuării derulării procedurilor reglementate de OMM nr. 1287/05.12.2018.
Ori, proiectele nu pot fi incluse în lista celor aprobate, fără a fi analizate din punct de vedere juridic și tehnico-economic, toate condițiile de conformitate și eligibilitate a actelor încărcate în program.
Legiuitorul a instituit o procedură firească administrativă de analiză a cererilor de finanțare, de către Autoritate, reglementată de Ghidul de finanțare aprobat de Ordinul nr. 1.287 din 5 decembrie 2018.
În opinia recurentei, instanța se poate pronunța doar cu privire la depunerea/nedepunerea în termen a cererii de finanțare, respectiv la conformitatea dosarului de finanțare, acesta fiind motivul respingerii dosarelor de finanțare.
În aceste condiții, apreciază că instanța de judecată nu poate analiza pe fond cererile de finanțare, ci poate, cel mult, în situația în care constată întemeiate susținerile reclamanților, să dispună obligarea autorității să analizeze pe fond cererea de finanțare.
Apărările formulate în cauză
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal, anularea recursului întrucât motivele invocate, prin maniera de dezvoltare, nu se încadrează în cadrul motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În subsidiar, intimații au solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, apreciind că ambele motive de recurs reprezintă doar o interpretare pur personală a dispozițiilor Ordinul Ministerului Mediului nr. 1.287/05.12.2018.
II. Soluția instanței de recurs
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată, contrar celor invocate de către intimații-reclamanți prin întâmpinare, că recurenta-pârâtă a arătat textele de lege apreciate a fi fost interpretate și aplicate greșit de către prima instanță și interpretarea ce se impunea a fi dată Ghidul de finanțare aprobat de Ordinul nr. 1.287 din 5 decembrie 2018.
În consecință, constatând că aspectele invocate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs, în temeiul art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.
Asupra recursului dedus judecății
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate, precum și de argumentele formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au solicitat anularea Deciziilor de respingere a proiectelor depuse conform Ghidului de Finanțare din 05.12.2018, precum și a Deciziilor de respingere a contestațiilor formulate pe cale administrativă, cu obligarea AFM la includerea proiectelor depuse de aceștia în lista celor aprobate.
Sub aspectul contextului factual, se reține că, la data de 06.09.2019, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a anunțat pe pagina sa de internet demararea Programului denumit "Casa Verde Fotovoltaice", începând cu data de 10.09.2019, precizând că în data respectivă persoanele fizice se pot adresa instalatorilor în vederea înscrierii în program. La data anunțată, Administrația Fondului pentru Mediu a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul menționat, în vederea efectuării unei analize a modului de funcționare a acestui proces, iar la data de 04.10.2019 a anunțat printr-un comunicat de presă că data reluării înscrierilor în program va fi anunțată din timp pe site-ul instituției astfel încât persoanele fizice care nu au depus și nu au înregistrat documentele la instalatorii validați până la data de 10.09.2019, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii în Program.
Printr-un alt comunicat de presă din 30.10.2019, Administrația Fondului pentru Mediu a anunțat că programul va fi reluat începând cu data de 6 noiembrie 2019, ora 10:00, dată la care instalatorii validați vor putea să continue înscrierea persoanelor fizice în aplicația informatică, făcând unele precizări referitoare la documentele înregistrate anterior suspendării înscrierilor.
La 10.09.2019, data începerii înscrierilor în program, intimații-reclamanți au formulat cerere de finanțare în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, depunând-o împreună cu documentația aferentă la instalatorul validat S.C. A. S.R.L., care are încheiat contract de participare cu Administrația Fondului pentru Mediu, conform art. 18 din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, ghid aprobat prin Ordinul nr. 1287/05.12.2018 emis de Ministerul Mediului.
Cererea intimaților-reclamanți nu a putut fi încărcată de către instalatorul validat în aplicația informatică specifică pusă la dispoziție de către Administrația Fondului de Mediu, inițial din cauza funcționalității reduse a acesteia, iar ulterior, ca urmare a suspendării înscrierilor.
La data de 11.06.2020, Administrația Fondului pentru Mediu a publicat pe pagina sa de internet lista solicitanților respinși în cadrul Programului, potrivit deciziei Comitetului director al acesteia, fiind respinse și proiectele intimaților-reclamanți pe motiv că extrasul de carte funciară și certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul local nu mai erau valabile la 06.11.2019, data înregistrării cererii de finanțare în sistemul informatic.
Contestațiile administrative împotriva soluției de respingere a cererii de finanțare, formulate de reclamanți în temeiul art. 23 alin. (1) din Ghidul de finanțare, au fost respinse, motivul de respingere a cererilor de finanțare și a contestațiilor administrative formulate a constat în faptul că documentele depuse în aplicația informatică la data de 06.11.2019 nu mai erau în termenul de valabilitate.
Împotriva actelor emise de AFM, intimații-reclamanți au formulat acțiune, admisă de instanța de fond care a găsit întemeiate susținerile reclamanților și a anulat deciziile de respingere a proiectelor depuse de solicitanții reclamanți conform Ghidului de finanțare din 05.12.2018, a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, precum și a deciziilor de respingere a contestaților depuse pe cale administrativă, obligând pârâta la includerea proiectelor reclamanților solicitanți în lista celor aprobate în sensul continuării derulării procedurilor reglementate de OMM nr. 1287/05.12.2018.
În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că sentința atacată a fost pronunțată de către instanța de fond cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale în raport de care au fost respinse dosarele de finanțare ale reclamanților, criticând modalitatea de interpretare dată de prima instanță prevederilor Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1278/2018, referitoare la data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate, în opinia sa confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speță, dar și cu privire la semnificația unor termeni.
Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanței de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarele de finanțare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, față de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicația informatică a cererii de finanțare și a actelor anexe.
În opinia recurentei-pârâte, împrejurarea că art. 18 din Ghid stabilește în sarcina instalatorului validat obligația de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condițiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia susținută de prima instanță, în sensul că analiza valabilității actelor ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanțare la instalator, deoarece în această ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziția normativă potrivit căreia, după verificarea conformității documentelor, instalatorul validat are obligația de a le introduce scanate, în aplicația informatică, conform art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid.
Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată, raportat la situația de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, că instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente situației deduse judecății, soluția primei instanțe fiind pronunțată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată și de către instanța de control judiciar.
În esență, chestiunea supusă analizei și asupra căreia părțile au opinii contrare, vizează data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate.
În opinia recurentei-pârâte, analiza valabilității documentelor aferente cererii de finanțare nu ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanțare la instalator, ci, în raport de data la care dosarul intimatei-reclamante a fost introdus în aplicația informatică de către instalatorul validat.
Înalta Curte validează raționamentul primei instanțe, care a apreciat întemeiată acțiunea. Astfel, potrivit art. 8 din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorității a informațiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii și publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanților, rezervarea sumelor aferente finanțării și aprobarea solicitanților; d) obținerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) și încheierea contractelor de finanțare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea și plata sumelor solicitate de către instalatorii validați; g) monitorizarea beneficiarilor final.
Art. 18 din același Ghid prevede că, "(1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validați care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiția depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în:
a) identificarea solicitantului și analiza conformității documentelor prezentate cu condițiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicația informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 și introducerea lor în aplicația informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformității acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanțării fiecărui solicitant care întrunește condițiile referitoare la conformitatea documentelor."
Reclamanții au respectat pașii procedurali impuși de normele legale incidente, aceștia depunând cererea de finanțare la instalatorul validat chiar în ziua în care procedura a fost declanșată, și anume 10.09.2019, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) și alin. (2) anterior citate, de către instalatorul autorizat.
Însă, procedura concretă de înscriere nu a putut fi finalizată prin introducerea de către instalator a datelor în aplicația informatică potrivit art. 18 alin. (3) pct. c), întrucât, chiar din prima zi de utilizare, platforma informatică nu a mai putut fi accesată, fiind suspendate înscrierile și reluate la data de 06.11.2019, care este și data finalizării înscrierii cererii reclamantei în sistem, aspecte necontestate în cauză.
Cum intimații-reclamanți au înregistrat la instalatorul validat cererile de finanțare, împreună cu documentele aferente solicitate de Ghidul de finanțare, chiar în ziua demarării Programului, respectiv la data de 10.09.2019, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, nu se poate susține că nu au fost respectate termenele privind valabilitatea documentelor, împrejurările de fapt și de drept invocate de reclamanți susținând conformitatea procedurii urmate în concret și lipsa oricărei culpe în depunerea documentației în condițiile date.
Art. 7 alin. (1) lit. c) din Ghidul de finanțare din data de 05.12.2018, aprobat prin Ordinul nr. 1287 din 05.12.2018 emis de Ministerul Mediului, definește "aplicația informatică" ca fiind un "software administrat și pus la dispoziție gratuit de către Autoritate, având dublu rol, de gestionare a bugetului alocat programului și de stocare și verificare a informațiilor privind beneficiarii finali înscriși".
Așa cum rezultă din aceste prevederi, aplicația informatică în care trebuie încărcate cererile de finanțare și documentele aferente, de către instalatorul validat, este pusă la dispoziție gratuit, fiind administrată de către Autoritate, în speță Administrația Fondului pentru Mediu, astfel că deficiențele de funcționalitate a acestei aplicații și imposibilitatea accesării ca urmare a suspendării înscrierilor în Programul în discuție, care au generat, implicit, imposibilitatea încărcării efective a documentelor în sistem, nu-i pot fi imputate recurentului-reclamant, care și-a îndeplinit obligația de a depune cererea de finanțare și documentele aferente cu respectarea termenului legal.
În acest sens Înalta Curte reține dispozițiile art. 39 din Ghid, potrivit cărora "Dacă din motive legate strict de Autoritate (de exemplu, dar fără a se limita, la disfuncționalități ale aplicației informatice) terții se află în imposibilitatea obiectivă de a-și respecta termenele impuse prin prezentul ghid, atunci respectivele termene se vor prelungi cu perioada aferentă întârzierii. Aceste decalări nu exonerează AFM de îndeplinirea obligațiilor asumate față de terți prin alte acte de natură juridică."
În consecință, nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanțare ar trebui analizată la momentul înscrierii solicitanților în program, respectiv data introducerii în aplicația informatică a cererii de finanțare și a actelor anexe, câtă vreme din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă în mod neîndoielnic că aceasta este voința legiuitorului.
Dimpotrivă, prevederile legale citate anterior reflectă fără putință de tăgadă faptul că legiuitorul a prevăzut obligativitatea prelungirii termenelor impuse prin Ghid, tocmai pentru a reglementa situația imposibilității obiective de respectare a acestora, enunțând cu caracter exemplificativ ipoteza disfuncționalității aplicației informatice.
Așadar, instanța de control judiciar nu poate valida alegația recurentei-pârâte potrivit căreia data înscrierii în program se identifică cu momentul introducerii în aplicația informatică a documentelor depuse în dosarul de finanțare și că, în raport de data reluării procedurii de înscriere din 06.11.2019, când dosarele intimaților-reclamanți au fost introduse în aplicația informatică de către instalatorul validat, extrasele de carte funciară eliberate la și certificatele de la impozite locale nu mai erau în termenul de valabilitate de 30 de zile, deoarece reflectă doar propriul demers interpretativ al cadrului normativ aplicabil în speță, în vederea obținerii soluției favorabile pretinse, fără a susține însă motivul de nelegalitate invocat.
Cât privește criticile referitoare la greșita interpretare a precizărilor comunicatului emis la data de 30.10.2019, instanța de control judiciar reține, de asemenea, că sunt nefondate și nu pot fi primite.
Sub acest aspect este de observat, raportat la prevederile legale amintite în precedent, că în perioada 10.09.2019-05.11.2019, așadar pe durata suspendării procedurii admise de pârâtă, se poate vorbi de o veritabilă prelungire a termenelor.
De altfel, prin comunicatul de presă din data de 04.10.2019, chiar Administrația Fondului pentru Mediu a anunțat că "data reluării înscrierilor în Program va fi anunțată din timp pe site-ul instituției astfel încât persoanele fizice care nu au depus și nu au înregistrat documentele la instalatorii validați până în data de 10 septembrie, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii în Program", iar potrivit comunicatului de presă emis de aceeași autoritate, la data reluării programului din 06.11.2019, "toate documentele înregistrate cu succes în aplicația informatică, precum și cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicație până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică, sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".
Relativ la importanța acestor comunicate, sunt de reținut dispozițiile art. 38 din Ghid, conform cărora "(1) Toate datele, informațiile, instrucțiunile, comunicatele și alte documente relevante în legătură cu programul se publică pe pagina de internet a Autorității, www.x.ro, la secțiunea Programe de finanțare. (2) Singurele date, informații și instrucțiuni valabile prezentate în mass-media referitoare la program sunt cele transmise sub forma comunicatelor de presă de către Autoritate și/sau autoritatea publică centrală pentru protecția mediului."
Or, în cauza de față, recurenta-pârâtă nu a dat eficiență acestor dispoziții legale, ci, dimpotrivă, a procedat la analiza documentelor dosarului de finanțare întocmai ca și cum reclamantul s-ar fi adresat cu o nouă cerere, cu o documentație provenind din luna august 2019, fără a ține cont de faptul că procedura era suspendată în perioada respectivă și că valabilitatea documentației anterioare a fost antamată chiar de către autoritate prin comunicatul emis în aplicarea art. 39 din Ghid.
Prin urmare, nu se confirmă criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prima instanță stabilind în mod corect că pârâta nu putea aprecia ca nefiind valabile cele două înscrisuri menționate, respectiv: extrasul de carte funciară și certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul local, înregistrate de reclamantă cu respectarea termenelor legale, în contextul acțiunii de suspendare a înscrierilor, dispusă de pârâtă, și al mențiunilor făcute de aceasta în comunicatul de presă din data de 04.10.2019, enunțat supra.
Referirea recurentei-pârâte la paragraful "Persoanele fizice care nu au depus și nu au înregistrat documente la instalatorii validați până la data de 10.09.2019, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiția ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicația informatică", din comunicatul de presă din data de 06.11.2019, nu privește situația reclamanților, care depuseseră și înregistraseră documentele la un instalator avizat la data de 10.09.2019. Date fiind aceste împrejurări, de vreme ce documentele au fost legal înregistrate, recurenta-pârâtă era obligată să le analizeze conținutul și nu să respingă cererile de finanțare pentru motivul că aceste documente nu se mai află în perioada de valabilitate.
În ceea ce privește critica referitoare soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, întrucât, contrar susținerilor recurentei, instanța de fond nu a obligat pârâta la admiterea cererilor de finanțare, din considerentele sentinței atacate rezultând că instanța de fond a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a proceda la reanalizarea cererilor de finanțare formulate de reclamanți, având in vedere că din motivele de respingere prezentate de pârâtă nu rezultă că au fost verificate toate criteriile de eligibilitate prevăzute de Ordinul nr. 1287/2018 prin care Ministerul Mediului a aprobat ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică.
În aceste condiții, Înalta Curte va respinge și aceste susțineri ale recurentei-pârâte și va constata că sentința de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale incidente în cauză, demersul părții fiind, prin urmare, nefondat.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru aceste considerente, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți.
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 85/2021 din 4 mai 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.