Decizia nr. 3209/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 17/2024 a Curții de Apel Brașov

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei Comisiei de validare a instalatorilor privind respingerea instalatorului A. S.R.L., înregistrat la AFM sub nr. x; anularea deciziei din 28.08.2023 a Comisiei de soluționare a contestațiilor privind respingerea contestației înregistrată sub nr. x/01.08.2023 a instalatorului A. S.R.L.; obligarea Administrației Fondului pentru Mediu să repună instalatorul A. S.R.L.

în termenul de completare a documentației de validare și să să reanalizeze dosarul instalatorului A. S.R.L.. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 17/2024 din 20 februarie 2024, Curtea de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității petitului privind anularea deciziei din data de 28.08.2023 a Comisiei de soluționare a contestațiilor privind respingerea contestației înregistrată sub nr. x/01.08.2023 a instalatorului A. S.R.L., invocată de către pârâtă. Pe fond, a admis acțiunea și a anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 346/DCD/25.08.2023, respectiv doar în ceea ce privește soluția de respingere a contestației depuse de reclamantă cuprinsă în Anexa 2, poziția 36, referitoare la solicitantul A. S.R.L., având nr. înregistrare dosar validare x/11.05.2023 și nr. înregistrare contestație 50CVI/01.08.2023.

Totodată, a anulat în parte Lista instalatorilor a căror dosare sunt respinse, Anexă la Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, doar în ceea ce privește soluția de respingere a dosarului depus de reclamantă cuprinsă în Anexă, poziția 56, referitoare la solicitantul S.C. A. S.R.L., având nr. înregistrare dosar validare x/11.05.2023. A obligat pârâta să o repună pe reclamantă în termenul de completare a documentației de validare și în consecință să reanalizeze dosarul instalatorului A. S.R.L. în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională.

3. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 17/2024 din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administratia Fondului pentru Mediu, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta - pârâtă susține că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în special a dispozițiilor art. 12 alin. (2) și (3) din Ordinul nr. 1063/2023 privind Ghidul de finanțare al Programului pentru instalarea sistemelor fotovoltaice. În primul rând, AFM arată că instanța de fond a interpretat eronat art. 12 alin. (2) din Ghid, reținând că instituția nu ar fi notificat reclamanta cu privire la necesitatea completării documentației.

AFM susține că notificarea a fost transmisă automat prin aplicația informatică, imediat ce comisia de analiză a selectat opțiunea de solicitare a clarificărilor. Se subliniază că platforma informatică, dezvoltată în colaborare cu B., funcționează automatizat, iar orice eroare tehnică ar fi fost înregistrată în log-urile aplicației. În cauză, log-urile analizate indică faptul că la data de 25.05.2023 aplicația a parcurs toți pașii necesari transmiterii notificării, fără a fi înregistrată vreo eroare, iar în C. este consemnată acțiunea de transmitere a e-mailului la ora 10:06:58 UTC. AFM consideră că instanța nu a analizat aceste dovezi tehnice și, în virtutea rolului activ, ar fi trebuit să solicite lămuriri suplimentare.

În continuare, AFM susține că instanța a aplicat greșit și art. 12 alin. (3) din Ghid, care prevede că neprezentarea în termenul de 5 zile lucrătoare a documentelor solicitate atrage respingerea cererii de validare. Întrucât reclamanta nu a transmis documentele în termen, AFM apreciază că respingerea dosarului a fost legală și conformă cu caracterul imperativ al Ghidului de finanțare. Se arată că Ghidul are natura unui act administrativ normativ, cu aplicabilitate generală și obligatorie, stabilind criterii de eligibilitate și documente ce trebuie depuse cumulativ, nefiind un simplu instrument orientativ. AFM mai arată că instanța a reținut în mod greșit inexistența dovezii notificării reclamantei.

Instituția susține că notificarea a fost transmisă atât prin e-mail, cât și prin încărcarea solicitării de clarificări în platforma informatică, unde reclamanta ar fi avut acces permanent. Se invocă faptul că reclamanta însăși ar fi recunoscut existența solicitării de clarificări în platformă. AFM consideră că instanța a ignorat probele depuse, inclusiv printscreen-urile și log-urile aplicației, care confirmă transmiterea notificării. Totodată, AFM apreciază că soluția instanței creează o situație discriminatorie față de ceilalți solicitanți care au respectat cerințele Ghidului și au depus documentele în termen. Admiterea acțiunii reclamantei ar echivala, în opinia instituției, cu acordarea unui regim preferențial nejustificat, afectând egalitatea de tratament între participanții la program.

În ansamblu, AFM susține că instanța de fond a depășit limitele controlului judecătoresc, substituindu-se autorității în evaluarea conformității documentelor, deși verificarea eligibilității și conformității dosarelor este o atribuție exclusivă a AFM, în temeiul Ghidului de finanțare. Se arată că documentele lipsă sau neconforme nu pot fi suplinite ulterior termenului legal, iar depășirea acestui termen atrage în mod obligatoriu respingerea cererii. 4. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs Examinând recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., precum și a actelor și lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta A. S.R.L. și-a depus dosarul de validare ca instalator în cadrul Programului "Casa Verde Fotovoltaice", însă, în urma verificării, AFM a apreciat că lipsesc documentele solicitate în etapa de clarificări - rapoartele per salariat din REVISAL privind personalul specializat și inginerul de profil electric - și a respins dosarul. Reclamanta a contestat măsura, arătând că nu a primit nicio notificare de clarificări și, prin urmare, nu a putut cunoaște caracterul incomplet al documentației. Contestația administrativă a fost respinsă prin decizia din 25.08.2023, în temeiul Ordinului nr. 1063/2023, motiv pentru care reclamanta a sesizat instanța, susținând că respingerea dosarului este nelegală în absența notificării prevăzute de procedură.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel a admis acțiunea reclamantei și a obligat AFM să repună reclamanta în termenul de completare a documentației de validare și să procedeze la reanalizarea dosarului acesteia în cadrul Programului privind instalarea sistemelor fotovoltaice, reținând, în esență, că AFM nu a dovedit transmiterea notificării obligatorii de clarificări la adresa de e-mail declarată de reclamantă, încălcând art. 12 alin. (2) din Ordinul nr. 1063/2023 și lipsind-o astfel de posibilitatea reală de a completa documentația în termen. În ceea ce privește critica întemeiată pe art. 488 pct. 8, recurenta susține că instanța de fond ar fi aplicat greșit dispozițiile art. 12 alin. (2) și (3) din Ordinul nr. 1063/2023, apreciind în mod eronat că AFM nu ar fi notificat reclamanta cu privire la necesitatea completării documentației.

Înalta Curte reține însă că soluția primei instanțe este legală și temeinică. Din probele administrate rezultă că reclamanta a indicat ca adresă de autentificare și comunicare adresa de e-mail x@x.ro, la care a primit confirmarea depunerii dosarului. Instrucțiunile oficiale ale AFM prevăd expres că toate mesajele transmise de autoritate sunt comunicate la adresa utilizată pentru autentificare. În aceste condiții, notificarea privind solicitarea de clarificări trebuia transmisă la aceeași adresă, iar recurenta nu a făcut dovada unei astfel de comunicări. Capturile de ecran depuse la dosar nu atestă transmiterea vreunui mesaj către reclamantă, iar log-urile interne ale aplicației nu pot substitui dovada comunicării efective, în lipsa unui înscris care să confirme recepția mesajului de către destinatar.

Instanța de fond a reținut în mod corect că încărcarea solicitării în platformă nu poate înlocui notificarea prin e-mail, prevăzută expres de instrucțiunile de utilizare, iar lipsa notificării a făcut imposibilă respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 12 alin. (3). Susținerea recurentei potrivit căreia comunicarea prin e-mail ar fi doar subsidiară, iar încărcarea solicitării în platformă ar fi suficientă, este contrară Instrucțiunilor de încărcare a răspunsurilor la informațiile suplimentare emise AFM, care prevăd expres că mesajele sunt transmise la adresa de e-mail utilizată pentru autentificare. Instanța de fond a interpretat corect aceste instrucțiuni, reținând că autoritatea nu se poate prevala de o modalitate de comunicare neprevăzută în instrucțiuni pentru a justifica lipsa notificării.

De asemenea, instanța de fond a analizat în mod corect caracterul imperativ al Ghidului de finanțare, reținând că obligația de notificare prevăzută de art. 12 alin. (2) este o condiție esențială pentru aplicarea sancțiunii prevăzute de alin. (3). În absența notificării, termenul de 5 zile nu putea începe să curgă, iar sancțiunea respingerii cererii de validare este nelegală. Susținerea recurentei potrivit căreia soluția primei instanțe ar crea o discriminare între solicitanți este lipsită de temei, întrucât instanța nu a acordat reclamantei un tratament preferențial, ci a constatat nelegalitatea procedurii urmate de autoritate în cazul acesteia. Egalitatea de tratament presupune aplicarea uniformă a procedurii legale, iar nu menținerea unei măsuri nelegale pentru a evita o pretinsă diferență de tratament.

În aceste condiții, instanța de recurs constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 12 alin. (2) și (3) din Ordinul nr. 1063/2023, reținând în mod justificat că AFM nu a notificat reclamanta în forma prevăzută de instrucțiunile oficiale, iar respingerea cererii de validare este nelegală. Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat. Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de pârâta Administratia Fondului pentru Mediu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta Administratia Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 17/2024 din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 10 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.