ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la data de 20.08.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 184 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu de respingere a cererii de finanțare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, anularea deciziei de respingere a contestației nr. 320, precum și obligarea pârâtei la admiterea cererii de finanțare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice. Prin sentința civilă nr. 54/CA din 03.02.3021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov invocată de pârâtă și, în consecință, a declinat, în favoarea Curții de Apel Brașov, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată. Prin sentința civilă nr. 28/25.03.2021 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competentă. Soluționând regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3317/02.06.2021 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 94 din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu. S-a anulat decizia de soluționare a contestației nr. 310/06.08.2020 și decizia nr. 184 din lista 2 a ședinței Comitetului director al AFM din 11.06.2020 de respingere a solicitării reclamantului formulate în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională. A fost obligată pârâta să analizeze pe fond cererea de finanțare nr. x formulată de reclamant în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.250 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerii cererii de chemare în judecată. S-a arătat că sentința civilă nr. 94/23.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. A fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării dispozițiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanțare înregistrat cu numărul unic x, depus de intimatul reclamant în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională. Astfel, prin modalitatea de interpretare a prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate, instanța fondului face confuzie atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speță, dar și cu privire la semnificația unor termeni, asimilând noțiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noțiunea de "indisponibilitate" a aplicației informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghid. În ceea ce privește dispozițiile art. 18 alin. (1) din Ghid referitoare la înscrierea solicitantului la un instalator validat, s-a arătat că în cuprinsul acestora se indică doar locul unde se face înscrierea în program, iar nu și momentul, data înscrierii rezultând din prevederile ale art. 18 alin. (3), identificându-se cu momentul introducerii în aplicația informatică a documentelor depuse în dosarul de finanțare, prevăzute la art. 21 din Ghid. Or, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului reclamant a fost introdus în aplicația informatică de către instalatorul validat, Extrasul de carte funciară eliberat la 30.08.2019 avea o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluția de respingere a cererii de finanțare. De asemenea, aceeași este situația și în ceea ce privește certificatele de atestare fiscale depuse, emise la 30.08., 03.09. și 10.09.2019, raportat la data înregistrării acestora în aplicația informatică (06.11.2019), nemaifiind în termenul de valabilitate. Astfel, sunt neîntemeiate aprecierile instanței fondului, întrucât art. 21 lit. e) din Ghidul de finanțare,stabilește termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicația informatică a cererii de finanțare și a actelor anexă. Totodată, s-a arătat că legiuitorul a stabilit atribuții distincte în sarcina instalatorului validat și, respectiv, a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligația de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza și conformitatea documentelor. Recurenta pârâtă a avertizat solicitanții cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanțare a cerințelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicația informatică, fiind evident că documentele ce nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau înlocuite, demers pe care intimatul reclamant nu 1-a realizat.

Apărările formulate în cauză Intimatul - reclamant intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În susținerea legalității sentinței pronunțate de prima instanță, a învederat că recurenta - pârâtă a suspendat înscrierea în program pentru o perioadă de 2 luni, iar prin comunicatele de presă din datele de 30.10.2019 și 6.11.2019 a informat solicitanții că toate documentele înregistrate în aplicație vor fi considerate ca fiind depuse în termen, astfel că acestuia nu i se poate imputa vreo culpă.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante La data de 10.09.2019 a fost deschisă sesiunea de înscriere a solicitanților persoane fizice în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională ("Casa Verde Fotovoltaice), însă, la aceeași dată autoritatea pârâtă a suspendat înscrierile, programul fiind reluat în 6 noiembrie 2019. Cererea de finanțare nr. x formulată de reclamant în cadrul acestui program a fost respinsă de autoritate pârâtă prin decizia nr. 184 din lista 2 a ședinței Comitetului director al AFM din 11.06.2020. Împotriva soluției de respingere, reclamantul a formulat contestație, în condițiile art. 23 din Ordinul 1287/2018, contestație respinsă prin decizia de soluționare a contestației nr. 310/06.08.2020 cu motivarea că extrasul de carte funciară depus este mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, iar certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale emis pe numele solicitantului finanțării are valabilitatea expirată, neputând concluziona faptul că solicitantul nu are obligații restante la bugetul local. Instanța de fond, admițând acțiunea formulată de reclamant, în interpretarea dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Ordinul 1287/2018, a reținut că valabilitatea documentelor (extras de carte funciară și certificat de atestare fiscal) se analizează la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, având în vedere și situația particulară ivită ca urmare a suspendării sesiunii de înscriere încă din ziua deschiderii și reluării acesteia după 2 luni, moment la care documentele nu mai îndeplineau condițiile de valabilitate de 30 de zile. Criticile recurentei-pârâte privind greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 18, ale art. 21 lit. e), h) și i), precum și ale art. 33 alin. (12) din Ghidul solicitantului sunt nefondate. Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situația de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente situației deduse judecății, soluția primei instanțe fiind pronunțată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată în consecință și de instanța de control judiciar. În esență, chestiunea supusă analizei și asupra căreia părțile au opinii contrare vizează data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate. În opinia recurentei-pârâte, analiza valabilității documentelor aferente cererii de finanțare nu ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanțare la instalator, ci în raport de data la care dosarul intimatului - reclamant a fost introdus în aplicația informatică de instalatorul validat. În schimb, intimatul - reclamant a solicitat să se constate că, în raport de data de 09 septembrie 2019, când a înregistrat cererea de finanțare la instalatorul validat, documentele aferente cererii de finanțare, solicitate prin Ghid, se aflau în termenul de valabilitate. Potrivit art. 8 din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorității a informațiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii și publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanților, rezervarea sumelor aferente finanțării și aprobarea solicitanților; d) obținerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) și încheierea contractelor de finanțare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea și plata sumelor solicitate de către instalatorii validați; g) monitorizarea beneficiarilor final. Art. 18 din același Ghid prevede că: "(1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validați care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiția depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în: a) identificarea solicitantului și analiza conformității documentelor prezentate cu condițiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicația informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 și introducerea lor în aplicația informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformității acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanțării fiecărui solicitant care întrunește condițiile referitoare la conformitatea documentelor." Reclamantul a respectat pașii procedurali impuși de normele legale incidente, acesta depunând cererea de finanțare la instalatorul validat S.C. B. S.R.L. în data de 09 septembrie 2019, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) și alin. (2) anterior citate, de instalatorul autorizat. Însă, procedura concretă de înscriere nu a putut fi finalizată prin introducerea de instalator a datelor în aplicația informatică potrivit art. 18 alin. (3) pct. c), întrucât, chiar din prima zi de utilizare, platforma informatică nu a mai putut fi accesată, fiind suspendate înscrierile și reluate la data de 06 noiembrie 2019, care este și data finalizării înscrierii cererii reclamantului în sistem, aspect necontestat în cauză. Cum intimata-reclamantă a înregistrat la instalatorul validat cererea sa de finanțare, împreună cu documentele aferente solicitate de Ghidul de finanțare, la data de 9 septembrie 2019, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, nu se poate susține că nu au fost respectate termenele privind valabilitatea documentelor, împrejurările de fapt și de drept invocate de reclamant susținând conformitatea procedurii urmate în concret și lipsa oricărei culpe în depunerea documentației în condițiile date. Așa cum rezultă din aceste prevederi, aplicația informatică în care trebuie încărcate cererile de finanțare și documentele aferente, de către instalatorul validat, este pusă la dispoziție gratuit, fiind administrată de către Autoritate, în speță Administrația Fondului pentru Mediu, astfel că deficiențele de funcționalitate a acestei aplicații și imposibilitatea accesării ca urmare a suspendării înscrierilor în Programul în discuție, care au generat, implicit, imposibilitatea încărcării efective a documentelor în sistem, nu-i pot fi imputate intimatului - reclamat, care și-a îndeplinit obligația de a depune cererea de finanțare și documentele aferente cu respectarea termenului legal. În acest sens Înalta Curte reține dispozițiile art. 39 din Ghid, potrivit cărora: "Dacă din motive legate strict de Autoritate (de exemplu, dar fără a se limita, la disfuncționalități ale aplicației informatice) terții se află în imposibilitatea obiectivă de a-și respecta termenele impuse prin prezentul ghid, atunci respectivele termene se vor prelungi cu perioada aferentă întârzierii. Aceste decalări nu exonerează AFM de îndeplinirea obligațiilor asumate față de terți prin alte acte de natură juridică." În consecință, nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanțare ar trebui analizată la momentul înscrierii solicitantului în program, respectiv data introducerii în aplicația informatică a cererii de finanțare și a actelor anexe, câtă vreme din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă în mod neîndoielnic că aceasta este voința legiuitorului. Sub acest aspect se impune a fi avute în vedere și comunicatele de presă din datele de 30.10.2019 și 6.11.2019, în care chiar Administrația Fondului pentru Mediu a anunțat că "toate documentele înregistrate cu succes în aplicația informatică, precum și cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicație până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică, sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării". Prin urmare, nu se confirmă criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prima instanță stabilind în mod corect că pârâta nu putea aprecia ca nefiind valabile cele două înscrisuri menționate, respectiv: extrasul de carte funciară și certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul local, înregistrate de reclamant cu respectarea termenelor legale, în contextul acțiunii de suspendare a înscrierilor, dispusă de pârâtă. În plus, Înalta Curte reține că principiul proporționalității impune ca, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat și disproporționat drepturile, libertățile și interesele legitime ale destinatarului actului administrativ fiscal, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal, asupra unor aspecte care puteau fi lămurite de către autoritatea administrativă prin solicitarea de completări, iar nu prin măsura respingerii cererii de finanțare. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei - pârâte nu sunt întemeiate, iar instanța de fond a constatat în mod judicios faptul că refuzul explicit exprimat de autoritatea pârâtă constituie un exces de putere, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată, în parte, în ceea ce privește obligarea pârâtei la soluționarea cererii înregistrate sub nr. x. Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care: "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte constată caracterul întemeiat al cererii formulate de intimatul - reclamant, dovedite cu chitanța în cuantum de 1000 de RON, reprezentând onorariul de apărător, urmând a o încuviința.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.