ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3317/2021

Ședința publică din data de 2 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat anularea Deciziei nr. 184 emise de Administrația Fondului pentru Mediu, prin care s-a respins cererea de finanțare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, a Deciziei de respingere a contestației nr. 320, obligarea pârâtei la admiterea cererii de finanțare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 54/CA din 03 februarie 2021, Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că obiectul litigiului îl reprezintă anularea deciziei emise de Administrația Fondului pentru Mediu prin care s-a respins cererea reclamantului de finanțare nerambursabilă, competența instanței de contencios administrativ fiind determinată în raport cu criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorității publice, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere calitatea de autoritate publică centrală a Administrației Fondului pentru Mediu, Tribunalul Sibiu a apreciat că revine Curții de Apel Brașov competența materială de soluționare a cauzei.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 28 din 25 martie 2021, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea actelor administrative emise în derularea Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea energiei electrice în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, precum și obligarea pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu la acordarea finanțării în sumă de 20.000 RON.

Raportat la obiectul cererii, criteriul aplicabil în stabilirea competenței este criteriul valoric, iar față de valoarea obiectului cererii, inferioară pragului valoric de 3.000.000 RON care ar fi atras competența curții de apel, competența de judecată revine tribunalului.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 184 emise de Administrația Fondului pentru Mediu, prin care s-a respins cererea de finanțare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, a Deciziei de respingere a contestației nr. 320 și obligarea pârâtei la admiterea cererii de finanțare, cu cheltuieli de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)".

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată – în principal anularea actului administrativ prin care Administrația Fondului Pentru Mediu a respins cererea de finanțare nerambursabilă formulată de reclamant și obligarea Administrației Fondului Pentru Mediu la aprobarea cererii de finanțare nerambursabilă, litigiul nu are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Litigiul privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, astfel încât, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Brașov este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu în favoarea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu în favoarea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2021.