ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2025

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24 octombrie 2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și chemata în garanție B. S.R.L., a solicitat să se dispună:

a) în principal, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de admitere a cererii de finanțare formulate de către reclamanta la programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională.

b) în subsidiar, obligarea pârâtei la reanalizarea cererii de finanțare formulate de către reclamanta la programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

Prin sentința civilă nr. 58/CA din 12 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

S-a dispus anularea în parte a deciziei pârâtei publicată la data de 29.12.2022, cu privire la poziția nr. 606, privind respingerea cererii de finanțare formulate de reclamanta A., cerere înregistrată sub nr. unic, aferent programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională.

S-a dispus anularea Deciziei F.N. din data de 24.04.2023 privind respingerea contestației administrative.

A fost obligată pârâta la reanalizarea cererii de finanțare înregistrată sub nr. unic, formulată de reclamanta A., în cadrul programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională.

S-a respins, în rest, acțiunea.

S-a respins, ca lipsită de obiect, cererea de chemare în garanție a chematei în garanție B. S.R.L., cerere formulată de reclamanta A..

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 50 RON taxă judiciară de timbru și 3000 RON onorariu avocațial parțial, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru motive de nelegalitate.

S-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținându-se aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, respectiv a Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018.

S-a susținut că acest Ghid are natura unui act administrativ normativ, întrucât stabilește reguli imperative și criterii de eligibilitate cu aplicabilitate repetată pentru un cerc nedeterminat de destinatari, iar instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 22 din Ghid.

S-a arătat că, deși s-a constatat încărcarea în aplicația informatică a unor documente greșite aferente cererii de finanțare depuse de reclamantă, în mod eronat instanța a apreciat că autoritatea pârâtă a efectuat analiza cererii reclamantei într-un mod excesiv de formalist, ignorându-se normele imperative aplicabile. Astfel art. 22 alin. (1) din Ghid impune în mod expres condițiile de înscriere și evaluare, incluzând ipoteza în care persoana nu se regăsește în lista prevăzută de art. 18 alin. (4), caz în care AFM nu evaluează documentația. S-a arătat că în acest cadru normativ, decizia de respingere nu poate fi calificată ca nelegală.

Pe componenta cheltuielilor de judecată, s-a invocat art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., susținându-se că onorariul de 3.000 RON acordat intimatului este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și activitatea efectivă desfășurată. S-a arătat că jurisprudența Înaltei Curți (Decizia nr. 1904 din 13.06.2014) confirmă posibilitatea reducerii motivate a onorariului când acesta este excesiv raportat la munca prestată, fără a echivala cu cenzurarea convenției de asistență juridică, iar jurisprudența CEDO (hotărârea din 07.02.2008, Tarik c. României) impune criteriile realității, necesității și rezonabilității cuantumului.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii în ceea ce privește anularea deciziilor AFM și obligarea la cheltuieli, iar în rejudecare respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Intimata - reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, respinsă în ședința publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a arătat că motivul reținut pentru respingerea cererii de finanțare și a proiectului reclamantei este neîntemeiat, în realitate numele solicitantului regăsindu-se pe lista transmisă de instalator la poziția 187 fiind efectuată dovada acestor susțineri.

În plus, s-a arătat că dispozițiile art. 18 alin. (6) din Ghid dispun în mod imperativ faptul că în situația în care se constată că instalatorul validat nu a introdus în aplicația informatică documentele și informațiile conform prevederilor alin. (5), AFM procedează la notificarea respectivului instalator în vederea remedierii acestei situații".

Față de aceste aspecte, indiferent de motivul respingerii cererii de finanțare, recurenta pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu era obligată (conform art. 18, alin. (5) din Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018) să notifice instalatorului necesitatea remedierii oricăror lipsuri sau informații introduse în aplicația informatică.

Numai în măsura efectuării acestei notificări către instalator și strict în măsura neremedierii acestora, abia atunci recurenta pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu putea să respingă cererea de finanțare, iar nu în alt cadru juridic.

S-a arătat că dispozițiile art. 22 alin. (1) din Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018 nu sunt incidente, întrucât reclamanta era cuprinsă în lista solicitanților eligibili comunicată pârâtei.

Referitor la criticile din recurs față de acordarea onorariului de avocat, s-a arătat că acesta nu este vădit disproporționat față de obiectul și valoarea cauzei, acesta fiind sub nivelul a jumătate din onorariul minimal recomandat prin hotărârea UNBR nr. 174/24.06.2024, actualizat prin hotărârea UNBR nr. 353/8.06.2023.

Recurenta - pârâtă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, motivele invocate încadrându-se în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect, în principal, anularea deciziei emise de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu publicată la data de 29.12.2022, cu privire la poziția nr. 606, privind respingerea cererii de finanțare formulată de reclamantă, cerere înregistrată sub nr. unic aferent programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, precum și anularea deciziei din data de 24.04.2023 privind respingerea contestației administrative.

Reclamanta a participat, în calitate de solicitant, la Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională - Casa Verde Fotovoltaice, program aferent perioadei 2019-2021.

Documentația necesară înscrierii în programul menționat a fost depusă de reclamantă la societatea B. S.R.L., societatea care deținea calitatea de instalator validat în cadrul programului menționat.

Instalatorul validat B. S.R.L. a procedat la analizarea conformității documentelor prezentate de reclamantă cu condițiile impuse prin ghid, conform art. 18 alin. (2) din Ghidul de finanțare, și a întocmit lista solicitanților, conform alin. (3), pe care ulterior a transmis-o către Administrația Fondului pentru Mediu, potrivit alin. (4).

Ulterior, la data de 01.02.2022 instalatorul validat B. S.R.L. a încărcat în aplicația informatică pusă la dispoziție de Administrația Fondului pentru Mediu documentele prevăzute la art. 21 din Ghidul de finanțare, pentru un număr de 611 solicitanți, conform calendarului etapei de încărcare în aplicația informatică, stabilit și pus la dispoziție de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

Efectuarea acestei operațiuni a presupus încărcarea în aplicația informatică a unui număr însemnat de documente aferente cererilor de finanțare, pentru un număr de 611 solicitanți.

În ceea ce privește cererea de finanțare formulată de reclamanta A., în aplicația informatică pusă la dispoziție de Administrația Fondului pentru Mediu au fost încărcate documente privitoare la o altă cerere de finanțare, privindu-l pe numitul C., solicitant eligibil aflat la poziția 137 pe lista comunicată de instalatorul validat B. S.R.L. către Administrația Fondului pentru Mediu.

Ca urmare, pârâta a emis Decizia publicată la data de 29.12.2022, în care la poziția nr. 606 s-a dispus respingerea cererii de finanțare formulată de reclamanta A., cerere înregistrată sub nr. unic aferent programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională.

Actul normativ care reglementează procedura de derulare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, este reprezentat de Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018 din 5 decembrie 2018, prin care s-a aprobat Ghidul de finanțare al programului, care la art. 18 reglementează următoarea procedură:

"(1) În vederea înscrierii în program, persoana fizică depune la instalatorul validat care a încheiat contract de participare cu AFM dosarul de finanțare, cuprinzând documentele prevăzute la art. 21.

(2) Instalatorul validat procedează la identificarea solicitantului și analiza conformității documentelor prezentate cu condițiile impuse prin ghid.

(3) După parcurgerea procedurii prevăzute la alin. (2), instalatorul validat întocmește lista solicitanților, care cuprinde minimum următoarele informații: numele, prenumele, CNP ale solicitantului, județul în care se va amplasa sistemul de panouri fotovoltaice și regiunea, selectată dintre cele prevăzute la art. 3.

(4) Instalatorul validat transmite AFM lista solicitanților, elaborată conform prevederilor alin. (3), în termenul și condițiile stabilite prin dispoziția președintelui.

(5) În baza programării și în condițiile stabilite prin dispoziția președintelui, instalatorul validat introduce în aplicația informatică, doar pentru persoanele fizice înscrise în lista solicitanților, documentele prevăzute la art. 21, în format .pdf, precum și următoarele informații:

(6) În situația în care se constată că instalatorul validat nu a introdus în aplicația informatică documentele și informațiile conform prevederilor alin. (5), AFM procedează la notificarea respectivului instalator în vederea remedierii acestei situații."

Instanța de fond, analizând cuprinsul listei centralizatoare cu solicitanții de fonduri nerambursabile a Programului Casa Verde Fotovoltaice, înaintată de instalatorul validat către pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a constatat că reclamanta A. se află pe această listă, la poziția 477, lista fiind comunicată prin email către autoritatea pârâtă la data de 03.01.2022.

S-a reținut că cererea reclamantei de finanțare a fost introdusă în aplicația informatică pusă la dispoziție de Administrația Fondului pentru Mediu, primind număr de înregistrare.

În raport de situația de fapt, necontestată de autoritatea pârâtă, văzând și dispozițiile art. 18 alin. (6) din Ghidul de finanțare, a constatat că ne aflăm în prezența unei simple erori materiale comise de societatea autorizată care a condus la respingerea cererii de finanțare, eroare care putea fi înlăturată în condițiile în care autoritatea pârâta deținea lista cu numele solicitanților și era obligată să notifice instalatorul validat cu privire la neconcordanțele constatate.

Analizând legalitatea sentinței prin prisma modalității în care prima instanță a realizat aplicarea normelor de drept material incidente, Înalta Curte reține că s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 22 din Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018 din 5 decembrie 2018.

În ceea ce privește motivul nou invocat în soluționarea contestației, respectiv neregularitatea întocmirii formularului, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta nu a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, respectiv a deciziei pârâtei publicată la data de 29.12.2022, cu privire la poziția nr. 606.

Dispozițiile art. 22 din Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018 din 5 decembrie 2018, invocate ca temei al respingerii solicitării de finanțare prevăd că:

"În vederea aprobării solicitanților înscriși potrivit prevederilor art. 18 alin. (8), AFM efectuează analiza documentelor depuse de către aceștia și introduse în aplicația informatică de către instalator. În situația în care datele de identificare și documentația aferente unei persoane fizice sunt înscrise în aplicația informatică, dar aceasta nu se regăsește în lista prevăzută la art. 18 alin. (4), se consideră că persoana fizică respectivă nu a fost înscrisă în cadrul programului, iar AFM nu evaluează documentele aferente acesteia".

Însă, Înalta Curte constată că numele solicitantului, respectiv reclamanta A., era cuprins în lista solicitanților eligibili întocmită de instalatorul validat și comunicată pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu (poziția nr. 477), precum și numele persoanei C., pentru care s-a introdus în aplicație documentația aferentă, în mod eronat la cererea de finanțare formulată de reclamanta A., apărând în listă la poziția nr. 137, aspecte reținute de instanța de fond și necontestate pe calea recursului de autoritatea pârâtă.

În plus, dispozițiile art. 18 alin. (6) din Ghid, instituie în sarcina pârâtei A.F.M. obligația de a proceda la notificarea instalatorului care nu a introdus în aplicația informatică documentele și informațiile prevăzute la alin. (5), împrejurare care nu a fost dovedită autoritatea respingând cererea de finanțare printr-o analiză formală a acesteia.

Înalta Curte reține că, inserând, printre temeiurile acțiunii în contencios administrativ, excesul de putere, definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor", art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 oferă o consacrare normativă atribuției instanței de a examina conduita autorităților publice inclusiv din perspectiva modului de exercitare a puterii discreționare și încadrării ei în limitele marjei de apreciere conferite de lege, răspunzând imperativului menținerii unui echilibru rezonabil între interesul public și drepturile subiective sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin actele administrative.

În plus, Înalta Curte reține că raportul de drept administrativ, este supus principiului proporționalității, ce presupune ca măsurile dispuse de autoritate să nu depășească ceea ce este necesar și rezonabil în vederea atingerii obiectivului, în speță, eficienta derulare a programului privind instalarea sistemelor care utilizează energie regenerabilă. Cerința asigurării folosirii într-un mod eficient a bugetului Fondului pentru mediu impune ca, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat și disproporționat drepturile, libertățile și interesele legitime ale destinatarului actului, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal.

În raport de aceste considerente, se constată că soluția administrativă este dată cu exces de putere, instanța de fond dispunând judicios, în condițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, admiterea în parte a cererii, în sensul obligării pârâtei să analizeze pe fond cererea reclamantei și de a emite o nouă decizie în ceea ce privește cererea de finanțare formulată de reclamanta A..

Asupra motivului de recurs privitor la cheltuielile de judecată, instanța de control judiciar constată că prin Decizia nr. 3/2020 din 20 ianuarie 2020 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 5 martie 2020, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Ca urmare, nu vor fi analizate criticile din recursul pârâtei care antamează chestiunea proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat acordat de prima instanță reclamantei care a câștigat procesul.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimata - reclamantă în recurs, Înalta Curte reține, față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, având în vedere și înscrisurile doveditoare aflate la filele x din recurs, urmând a o încuviința.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 58/CA din 12 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă la plata sumei de 5686 RON, reprezentând cheltuieli de judecată costând în onorariul de avocat, în favoarea intimatei - reclamante A..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.