ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4016/2023

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea în contencios administrativ și fiscal înregistrată la data de 15 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administratia Fondului de Mediu, admiterea plângerii, admiterea contestației cu privire la Decizia de respingere a Cererii de Finanțare nr. x, desființarea acestei din urma Decizii ca fiind nelegală și netemeinică precum și obligarea pârâtei la declararea dosarului reclamantului ca fiind eligibil și conform și aprobarea/avizarea Cererii de finanțare nr. x cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționare acestei cauze, respectiv 50 RON taxa de timbru și 800 RON onorariu avocat.

Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 42 din 18 iunie 2021 pronunțată de în dosarul nr. x/2021 a admis excepția de necompetentă materială a Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FONDULUI DE MEDIU în favoarea Curții de Apel Tg-Mureș, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, fără cale de atac.

Prin sentința nr. 125 pronunțată la 10 decembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a anulat Decizia privind respingerea cererii de finanțare nerambursabila nr. x și Decizia nr. 1138 publicată pe site-ul pârâtei privind respingerea contestației administrative formulată de reclamant, a obligat pârâta sa analizeze pe fond cererea de finanțare nerambursabilă nr. x și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 50 RON reprezentând taxa judiciara de timbru și onorariu avocat.

Împotriva sentinței nr. 125 pronunțată la 10 decembrie 2021 de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Administratia Fondului de Mediu care, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerii cererii de chemare în judecată.

A criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării dispozițiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanțare înregistrat cu numărul unic x, depus de intimatul-

reclamant în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională".

A susținut că, în cuprinsul prevederilor ar. 21 lit. e) din Ghid, legiuitorul a stabilit expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii. Aspect ce rezultă și din dispozițiile art. 18 alin. (3) din Ghid.

În ceea ce privește dispozițiile art. 18 alin. (1) din Ghid referitoare la înscrierea solicitantului la un instalator validat, s-a arătat că în cuprinsul acestora se indică doar locul unde se face înscrierea în program, iar nu și momentul, data înscrierii rezultând din prevederile ale art. 18 alin. (3), identificându-se cu momentul introducerii în aplicația informatică a documentelor depuse în dosarul de finanțare, prevăzute la art. 21 din Ghid.

Or, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului reclamant a fost introdus în aplicația informatică de către instalatorul validat, Extrasul de carte funciară eliberat la 10.09.2019 avea o vechime mai mare de 30 de zile la data înscrierii (06.11.2019), fiind astfel justificată soluția de respingere a cererii de finanțare pentru încălcarea prevederilor art. 21 lit. e) din Ghidul de finanțare. De asemenea, aceeași este situația și în ceea ce privește certificatele de atestare fiscale depuse de intimat, nemaifiind în termenul de valabilitate.

Astfel, sunt neîntemeiate aprecierile instanței fondului, întrucât art. 21 lit. e) din Ghidul de finanțare, stabilește termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicația informatică a cererii de finanțare și a actelor anexă.

Totodată, s-a arătat că legiuitorul a stabilit atribuții distincte în sarcina instalatorului validat și, respectiv, a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligația de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza și conformitatea documentelor.

Recurenta pârâtă a avertizat solicitanții cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanțare a cerințelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicația informatică, fiind evident că documentele ce nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau înlocuite, demers pe care intimatul-reclamant nu 1-a realizat.

În final a subliniat faptul că indisponibilitatea aplicației informatice nu se datorează culpei sale, ci reprezintă o măsură dispusă de autoritate dictată de circumstanțe obiective.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

La data de 10.09.2019 a fost deschisă sesiunea de înscriere a solicitanților persoane fizice în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională ("Casa Verde Fotovoltaice), însă, la aceeași dată autoritatea pârâtă a suspendat înscrierile, programul fiind reluat în 6 noiembrie 2019.

Cererea de finanțare nr. x formulată de reclamant în cadrul acestui program a fost respinsă de autoritate pârâtă la data de 11 iunie 2020. Împotriva soluției de respingere, reclamantul a formulat contestație, în condițiile art. 23 din Ordinul 1287/2018, contestație respinsă prin decizia de soluționare a contestației din 12 august 2020 cu motivarea că extrasul de carte funciară depus este mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, iar certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale emis pe numele solicitantului finanțării are valabilitatea expirată, neputând concluziona faptul că solicitantul nu are obligații restante la bugetul local.

Instanța de fond, admițând acțiunea formulată de reclamant, în interpretarea dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Ordinul 1287/2018, a reținut că valabilitatea documentelor (extras de carte funciară și certificat de atestare fiscal) se analizează la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, având în vedere și situația particulară ivită ca urmare a suspendării sesiunii de înscriere încă din ziua deschiderii și reluării acesteia după 2 luni, moment la care documentele nu mai îndeplineau condițiile de valabilitate de 30 de zile.

Criticile recurentei-pârâte privind greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (3) și art. 21 lit. e), h) și i) din Ghidul solicitantului sunt nefondate.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situația de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente situației deduse judecății, soluția primei instanțe fiind pronunțată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată în consecință și de instanța de control judiciar.

În esență, chestiunea supusă analizei și asupra căreia părțile au opinii contrare vizează data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate.

În opinia recurentei-pârâte, analiza valabilității documentelor aferente cererii de finanțare nu ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanțare la instalator, ci în raport de data la care dosarul intimatului - reclamant a fost introdus în aplicația informatică de instalatorul validat.

În schimb, intimatul - reclamant a solicitat să se constate că, în raport de data de 09 septembrie 2019, când a înregistrat cererea de finanțare la instalatorul validat, documentele aferente cererii de finanțare, solicitate prin Ghid, se aflau în termenul de valabilitate.

Potrivit art. 8 din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorității a informațiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii și publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanților, rezervarea sumelor aferente finanțării și aprobarea solicitanților; d) obținerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) și încheierea contractelor de finanțare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea și plata sumelor solicitate de către instalatorii validați; g) monitorizarea beneficiarilor final.

Art. 18 din același Ghid prevede că:

"(1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validați care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiția depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în:

a) identificarea solicitantului și analiza conformității documentelor prezentate cu condițiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicația informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 și introducerea lor în aplicația informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformității acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanțării fiecărui solicitant care întrunește condițiile referitoare la conformitatea documentelor."

Reclamantul a respectat pașii procedurali impuși de normele legale incidente, acesta depunând cererea de finanțare la instalatorul validat B. S.R.L. în data de 10 septembrie 2019, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) și alin. (2) anterior citate, de instalatorul autorizat. Însă, procedura concretă de înscriere nu a putut fi finalizată prin introducerea de instalator a datelor în aplicația informatică potrivit art. 18 alin. (3) pct. c), întrucât, chiar din prima zi de utilizare, platforma informatică nu a mai putut fi accesată, fiind suspendate înscrierile și reluate la data de 06 noiembrie 2019, care este și data finalizării înscrierii cererii reclamantului în sistem, aspect necontestat în cauză.

Cum intimatul-reclamant a înregistrat la instalatorul validat cererea sa de finanțare, împreună cu documentele aferente solicitate de Ghidul de finanțare, la data de 10 septembrie 2019, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, nu se poate susține că nu au fost respectate termenele privind valabilitatea documentelor, împrejurările de fapt și de drept invocate de reclamant susținând conformitatea procedurii urmate în concret și lipsa oricărei culpe în depunerea documentației în condițiile date.

Așa cum rezultă din aceste prevederi, aplicația informatică în care trebuie încărcate cererile de finanțare și documentele aferente, de către instalatorul validat, este pusă la dispoziție gratuit, fiind administrată de către Autoritate, în speță Administrația Fondului pentru Mediu, astfel că deficiențele de funcționalitate a acestei aplicații și imposibilitatea accesării ca urmare a suspendării înscrierilor în Programul în discuție, care au generat, implicit, imposibilitatea încărcării efective a documentelor în sistem, nu-i pot fi imputate intimatului - reclamat, care și-a îndeplinit obligația de a depune cererea de finanțare și documentele aferente cu respectarea termenului legal.

În acest sens Înalta Curte reține dispozițiile art. 39 din Ghid, potrivit cărora:

"Dacă din motive legate strict de Autoritate (de exemplu, dar fără a se limita, la disfuncționalități ale aplicației informatice) terții se află în imposibilitatea obiectivă de a-și respecta termenele impuse prin prezentul ghid, atunci respectivele termene se vor prelungi cu perioada aferentă întârzierii. Aceste decalări nu exonerează AFM de îndeplinirea obligațiilor asumate față de terți prin alte acte de natură juridică."

În consecință, nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanțare ar trebui analizată la momentul înscrierii solicitantului în program, respectiv data introducerii în aplicația informatică a cererii de finanțare și a actelor anexe, câtă vreme din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă în mod neîndoielnic că aceasta este voința legiuitorului.

Sub acest aspect se impune a fi avute în vedere și comunicatele de presă din datele de 30.10.2019 și 6.11.2019, în care chiar Administrația Fondului pentru Mediu a anunțat că "toate documentele înregistrate cu succes în aplicația informatică, precum și cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicație până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică, sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".

Prin urmare, nu se confirmă criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prima instanță stabilind în mod corect că pârâta nu putea aprecia ca nefiind valabile cele două înscrisuri menționate, respectiv: extrasul de carte funciară și certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul local, înregistrate de reclamant cu respectarea termenelor legale, în contextul acțiunii de suspendare a înscrierilor, dispusă de pârâtă.

În plus, Înalta Curte reține că principiul proporționalității impune ca, abordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat și disproporționat drepturile, libertățile și interesele legitime ale destinatarului actului administrativ fiscal, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal, asupra unor aspecte care puteau fi lămurite de către autoritatea administrativă prin solicitarea de completări, iar nu prin măsura respingerii cererii de finanțare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei - pârâte nu sunt întemeiate, iar instanța de fond a constatat în mod judicios faptul că refuzul explicit exprimat de autoritatea pârâtă constituie un exces de putere, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată, în parte, în ceea ce privește obligarea pârâtei la soluționarea cererii înregistrate sub nr. x.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 125 pronunțată la 10 decembrie 2021 de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 21 septembrie 2023.