ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4270/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.02.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a formulat contestație împotriva deciziei Comitetului Director din 12.08.2020, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei Comitetului Director al A.F.M. cuprinzând listele proiectelor respinse (aprobarea centralizatorului cuprinzând proiectele propuse spre respingere), publicată pe pagina de internet a Administrației Fondului pentru Mediu, poziția nr. 73 din lista 035 din data de 12.08.2020, prin care i-a fost respinsă solicitarea de finanțare în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- admiterea contestației, anularea deciziei contestate și anularea Deciziei Comitetului Director cuprinzând listele proiectelor respinse (fără număr) din 11.06.2020, poziția 183 din lista 8 din 11.06.2020, și, în consecință, să constate îndeplinite toate condițiile de eligibilitate pentru aprobarea proiectului propus, înregistrat sub nr. RO11-293 la instalatorul validat 2000 B. S.R.L., precum și obligarea intimatei la finanțarea nerambursabilă cu suma de 20.000 RON, propusă spre aprobare prin proiect, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 781 din 18.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței, invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.06.2021, sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 187 din 25 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității petitului privind obligarea intimatei la finanțarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect de 20.000 RON; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și, în consecință:

A anulat Decizia Comitetului Director din 12.08.2020 de respingere a contestației și a anulat în parte Decizia Comitetului Director cuprinzând lista solicitanților respinși în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, în ședința Comitetului Director al A.F.M. din 11.06.2020, publicată la 11.06.2020, respectiv în ceea ce privește poziția nr. 183 din lista 8.

A obligat pârâta să emită o nouă decizie privind verificarea condițiilor de eligibilitate cu luarea în considerare a celor stabilite în hotărâre.

A respins ca inadmisibil petitul privind obligarea intimatei la finanțarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect de 20.000 RON și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 187 din 25 iunie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului promovat recurenta-pârâtă a susținut că a înțeles să critice hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării dispozițiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanțare înregistrat cu numărul unic RO11-2933, depus de intimatul-reclamant în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională", temeiul respingerii cererii de finanțare menționate constituindu-l împrejurarea că cererea de finanțare nu a fost completată prin tehnoredactare, contrar obligației stipulate la art. 21 lit. a) din Ghidul de finanțare.

În concret, a criticat sentința de fond pentru greșita interpretare a dispozițiilor Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018, mai exact a prevederilor art. 21 lit. a) din ordin, care stabilesc obligativitatea ca cererea de finanțare depusă în vederea înscrierii în program să fie în original și completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la Ghid.

A invocat dispozițiile art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid, citate în cuprinsul cererii de recurs, și a susținut că legiuitorul a stabilit atribuții distincte în sarcina instalatorului validat și a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligația de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza și conformitatea documentelor, în aplicarea principiului qui potius major, potius minor.

De asemenea, a invocat art. 7 alin. (1) lit. y) din Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională - Casa Verde Fotovoltaice, care prevede că solicitantul eligibil este persoana fizică care îndeplinește cumulativ criteriile de eligibilitate și depune la instalatorul validat documentele obligatorii prevăzute în ghid, text de lege care se interpretează coroborat cu art. 21 lit. a) din același ordin, care stabilește obligativitatea depunerii cererii de finanțare, în original, completată integral prin tehnoredactare, obligație neîndeplinită în cauză de intimatul-reclamant.

Raportat la conținutul Ordinului nr. 1287/2018, reiese că cererea de finanțare trebuia completată integral prin mijloace tehnice, astfel cum au înțeles să completeze și să depună majoritatea solicitanților, legiuitorul stabilind în mod imperativ această obligație, prin Ghidul de finanțare. Or, intimatul-reclamant a făcut confuzie între redactarea prin mijloace tehnice (tehnoredactare) și redactarea olografă a unui document.

Deși instalatorul validat are obligația de a verifica documentele înainte de încărcarea acestora în aplicația informatică, recurenta-pârâtă apreciază că, în faza de verificare, comisia competentă nu poate trece peste acest aspect, întrucât în cadrul analizei efectuate utilizează o grilă ce conține criteriile de verificare, primul document prevăzut în grila de evaluare pentru care trebuia bifat de către evaluator dacă există și îndeplinește condițiile cerute de Ghid fiind chiar cererea de finanțare.

Conform art. 21 lit. a) din Ordinul nr. 1287/2018, cererea de finanțare trebuia depusă în original, completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la Ghid, astfel că, în analizarea cererilor de finanțare, Administrația Fondului pentru Mediu, prin comisiile de analiză/contestații, nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale aplicabile, respectiv cele ale Ordinului ministrului mediului nr. 1287/2018, nefiindu-i imputabilă vreo culpă. Altfel spus, nu se poate reține că recurenta-pârâtă ar fi răspunzătoare de înscrierea în aplicație a unui document neconform cu cerințele Ghidului de finanțare, ci instalatorul validat care a încărcat documentele și care nu a venit în sprijinul solicitantului pentru a-i oferi suportul necesar în vederea completării prin tehnoredactare a cererii de finanțare, în acord cu cerințele Ghidului de finanțare.

Întrucât ceilalți solicitanți și instalatori au înțeles să completeze cererea de finanțare prin tehnoredactare, folosind mijloace tehnice, reiese cu puterea evidenței că modalitatea în care a fost soluționată cererea de finanțare depusă de intimatul-reclamant este una temeinică și legală, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile, iar susținerile reclamantului reprezintă aspecte ce nu îi sunt imputabile atât timp cât a respectat prevederile art. 33 din Ghidul de finanțare.

A mai criticat recurenta-pârâtă considerentele instanței de fond referitoare la reținerea temeiniciei susținerilor intimatului-reclamant privind situațiile identice în care motivul de respingere al cererii de finanțare a vizat aceeași neregularitate a tehnoredactării cererii, iar Comisia de soluționare a contestațiilor a admis contestațiile altor solicitanți, fiind astfel înlăturat acest motiv din analiza eligibilității proiectelor acestora. În susținerea criticii invocate a arătat că, deși aceste aspecte sunt confirmate de mențiunile cuprinse în tabelul exemplificativ depus de intimatul-reclamant, situațiile din acele dosare nu au fost identice cu aceea a intimatului-reclamant din prezenta cauză.

Ca urmare, în mod corect a respins dosarul de finanțare al reclamantului și contestația formulată de acesta, motivat de faptul că cererea de finanțare nu a fost completată prin tehnoredactare conform prevederii obligatorii cuprinse la art. 21 lit. a) din Ghidul de finanțare, ținând cont că aprobarea unei cereri de finanțare are la bază îndeplinirea tuturor criteriilor de conformitate și eligibilitate ale solicitantului și proiectului la momentul depunerii dosarului de finanțare. Or, instanța de fond nu a avut în vedere că a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce nu poate fi acceptat într-o bună ordine juridică.

De asemenea, a afirmat că instanța de fond nu a avut în vedere că Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională este finanțat din bani ce provin din fonduri ale Uniunii Europene, astfel încât condițiile de acordare au caracter imperativ, regulile de aplicare fiind în mod strict reglementate și aplicabile tuturor celor care doresc să se înscriere în program pentru obținerea finanțării.

Finanțarea beneficiarilor finali-persoane fizice în cadrul Programului-se realizează cu respectarea condițiilor impuse de către finanțator, și anume Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și cu respectarea condițiilor obligatorii stabilite prin Ghidul de finanțare aferent sesiunii de depunere.

Așadar, având în vedere că la momentul înscrierii în program solicitantul nu a depus cererea de finanțare conform cerințelor prevăzute în Ghidul de finanțare prin art. 21 lit. a) din Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018, în mod corect Comisia de analiză i-a respins cererea, intimatul-reclamant nefiind eligibil în cadrul Programului, deoarece nu îndeplinește condițiile și criteriile stipulate în mod cumulativ în Ghidul de finanțare.

În plus, comisia de analiză era îndrituită și obligată, în egală măsură, să verifice, în procedura de analizare a conformității documentelor, existența tuturor documentelor obligatorii, precum și forma și valabilitatea acestora, pentru că aprobarea unei cereri de finanțare are la bază îndeplinirea tuturor criteriilor de conformitate și eligibilitate ale solicitantului și proiectului la momentul depunerii dosarului de finanțare.

Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Intimatului-reclamant A. i-a fost comunicată cererea de recurs și a fost legal citat pentru termenul de dezbateri din 29 septembrie 2022, însă acesta nu a depus întâmpinare și nu a fost prezent la termenul stabilit în vederea soluționării recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate de recurenta-pârâtă, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat și îl va respinge ca atare, în considerarea argumentelor ce succed:

În cauză, sub aspectul contextului factual, se reține că începând cu data de 10.09.2019 a fost deschisă sesiunea de depunere a dosarelor de finanțare nerambursabilă-persoane fizice, în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională", aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018. În cadrul acestui program intimatul-reclamant A. a depus o solicitare de finanțare nerambursabilă în cuantum de 20.000 RON, fiind înregistrat dosarul de finanțare nr. x.

Prin decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 11.06.2020 s-a aprobat centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre respingere, printre care și cel al intimatului-reclamant A., care a fost înregistrat la instalatorul validat 2000 B. S.R.L. sub nr. RO11-2933, cu următoarea motivare: "cererea de finanțare nu este completată integral prin tehnoredactare, ceea ce contravine prevederilor ghidului de finanțare aferent sesiunii de depunere."

Contestația administrativă împotriva soluției de respingere a cererii de finanțare, formulată de intimatul-reclamant în temeiul art. 23 alin. (1) din Ghidul de finanțare din 02.12.2018, a fost respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor, soluția fiind publicată pe pagina de internet a instituției la 12.08.2020, motivul de respingere a cererii de finanțare și a contestației administrative formulate constând în faptul că cererea de finanțare nu a fost completată integral prin tehnoredactare.

Considerând că motivul de fapt și de drept ce a stat la baza respingerii cererii sale de finanțare este neîntemeiat și nelegal, fiind rezultatul unei erori de drept, intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea deciziei de respingere a contestației împotriva Deciziei Comitetului Director din cadrul A.F.M., care cuprinde lista proiectelor respinse, inclusiv al său, menționat la poziția 183 din lista 8 din 11.06.2020, decizie emisă în temeiul art. 22 din Anexa Ordinului ministrului mediului nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională.

Soluționând acțiunea, instanța de fond a găsit întemeiate susținerile reclamantului privind nelegalitatea măsurii dispuse de pârâtă, în sensul respingerii cererii de finanțare și a contestației administrative formulate de acesta, admițând în parte acțiunea părții reclamante, în sensul anulării Deciziei Comitetului Director din 12.08.2020, de respingere a contestației și a anulării în parte a Deciziei Comitetului Director cuprinzând lista solicitanților respinși în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, în ședința Comitetului Director al A.F.M. din 11.06.2020 și publicată la 11.06.2020, respectiv în privința poziției nr. 183 din lista 8. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind verificarea condițiilor de eligibilitate cu luarea în considerare a celor stabilite în hotărâre și a respins ca inadmisibil petitul privind obligarea intimatei la finanțarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect de 20.000 RON.

Pe calea recursului de față, supus analizei instanței de control judiciar, pârâta a atacat sentința de fond din perspectiva unor critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Potrivit textului de lege invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat în mod greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanțare înregistrat cu nr. unic RO11-2933, depus de intimatul-reclamant A. în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională". Mai exact, a criticat sentința de fond în ceea ce privește modalitatea de interpretare dată de prima instanță prevederilor Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul nr. 1278/2018, și anume a dispozițiilor art. 21 lit. a) referitoare la obligativitatea depunerii cererii de finanțare, în original, completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la ghid, în opinia sa confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea acestor prevederi legale în speță, dar și cu privire la semnificația unor termeni și la obligația verificării documentelor înainte de încărcarea acestora în aplicația informatică.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanței de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanțare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, față de dispozițiile art. 7 din Ghid, care prevăd la lit. g) a acestui text definiția cererii de finanțare, iar la lit. a) că analiza conformității documentelor este o procedură prin care se verifică existența tuturor documentelor obligatorii ce trebuie depuse, precum și forma și valabilitatea acestora.

În opinia recurentei-pârâte, împrejurarea că art. 18 din Ghid stabilește în sarcina instalatorului validat obligația de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condițiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia că analiza valabilității actelor ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanțare la instalator, deoarece în această ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziția normativă potrivit căreia, în faza de analiză, comisia de specialitate analizează dosarul prin utilizarea unei grile ce conține criteriile de verificare, inclusiv cel referitor la existența documentelor necesare și la îndeplinirea de către acestea a cerințelor impuse de Ghidul solicitantului, rolul instalatorului validat constând doar în a bifa dacă aceste documente există și dacă îndeplinesc sau nu condițiile legale.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situația de fapt reținută în cauză prin probatoriul administrat, instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente situației deduse judecății, soluția acesteia fiind legală, fiind adoptată ca atare și de instanța de control judiciar care reține, în esență, că chestiunea supusă analizei și asupra căreia părțile au opinii contrare, vizează consecințele nedepunerii cererii de finanțare, completată integral prin tehnoredactare.

Potrivit art. 8 din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorității a informațiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii și publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanților, rezervarea sumelor aferente finanțării și aprobarea solicitanților; d) obținerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) și încheierea contractelor de finanțare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea și plata sumelor solicitate de către instalatorii validați; g) monitorizarea beneficiarilor final.

Art. 18 din același Ghid prevede că: (1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validați care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiția depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în: a) identificarea solicitantului și analiza conformității documentelor prezentate cu condițiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicația informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 și introducerea lor în aplicația informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformității acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanțării fiecărui solicitant care întrunește condițiile referitoare la conformitatea documentelor.

Pe de altă parte, în acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că art. 19 din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, în forma publicată la 04.09.2019, reglementează criteriile de eligibilitate a dosarului de finanțare, fiind detaliate de art. 20 din același Ghid, printre acestea neputându-se identifica cerința depunerii cererii de finanțare de către solicitant în formă tehnoredactată sau o eventuală sancțiune a nerespectării unei asemenea condiții.

Intimatul-reclamant a respectat pașii procedurali impuși de normele legale incidente, depunând cererea de finanțare la instalatorul validat 2000 B. S.R.L., fiind înregistrată sub. nr. RO11-2933, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) și alin. (2) anterior citate, de către instalatorul autorizat, procedură pe care, de altfel, a urmat-o.

Așadar, responsabilitatea analizării conformității documentelor prezentate cu cerințele impuse prin intermediul Ghidului solicitantului revenea instalatorului validat, acestuia revenindu-i obligația de a realiza înscrierea solicitantului în aplicația informatică doar în ipoteza în care constata că documentele prezentate sunt conforme cu cerințele impuse prin ghid, în speță acesta apreciind că dosarul intimatului-reclamant îndeplinește condițiile de înscriere a cererii de finanțare.

Or, câtă vreme documentele au fost înscrise în aplicația informatică, iar Administrația Fondului pentru Mediu nu a notificat instalatorul validat, în condițiile art. 33 alin. (3) din Ghid, cu privire la nerespectarea unor condiții prevăzute în ghidul de finanțare, nu poate respinge proiectul solicitantului, la momentul întocmirii și aprobării centralizatorului privind proiectele și sumele propuse spre aprobare, pe motiv că cererea de finanțare nu îndeplinește o condiție de formă ce ar fi putut fi adusă la cunoștința intimatului-reclamant în termenul prevăzut de aceste dispoziții legale, în timp util pentru remedierea deficienței constatate.

În consecință, nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora, deși instalatorul validat are obligația de a verifica documentele înainte de încărcarea acestora în aplicația informatică, valabilitatea documentelor din dosarul de finanțare se analizează de către Comisia de analiză din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu, la momentul discutării dosarului de finanțare, și că aceasta nu poate fi considerată răspunzătoare de înscrierea în aplicație a unui document neconform cu cerințele Ghidului de finanțare, atât timp cât din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă fără echivoc faptul că aceasta este voința legiuitorului.

Dimpotrivă, normele legale menționate reflectă neîndoielnic faptul că legiuitorul a prevăzut termenul de 30 de zile impus prin art. 33 alin. (3) din Ghid, tocmai pentru a reglementa situațiile în care se impune, anterior verificării îndeplinirii criteriilor de eligibilitate de către comisia de analiză din cadrul A.F.M., remedierea unor deficiențe a documentelor prezentate, inclusiv sub aspectul cerințelor de formă impuse prin ghid. Conform acestui text de lege: "În situația în care Autoritatea constată nerespectarea condițiilor prevăzute în ghidul de finanțare, notifică instalatorul validat în vederea remedierii deficienței respective. În termen de maximum 30 de zile de la primirea notificării, instalatorul validat are obligația să remedieze deficiența semnalată de Autoritate, sub sancțiunea neefectuării plății cheltuielilor aferente deficiențelor sau recuperării sumelor deja plătite."

În speță, cum instalatorul validat nu a considerat că ar fi nerespectate condițiile prevăzute în ghidul de finanțare și a înscris dosarul intimatului-reclamant în aplicația informatică, iar autoritatea pârâtă, la rândul său, nu a notificat instalatorul validat în termenul prevăzut de lege pentru remedierea deficienței în discuție, în mod corect a reținut prima instanță că măsura respingerii cererii de finanțare pe motivul nedepunerii acesteia, completată integral prin tehnoredactare, este disproporționată, marcată de un formalism excesiv, fiind, prin urmare, una nelegală ce se impune a fi înlăturată ca o consecință a anulării actelor administrative contestate, emise de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu. Aceasta deoarece, în contextul factual reținut, și-a întemeiat raționamentul logico-juridic pe interpretarea sistematică a cadrului normativ național și european în materie, constatând astfel în mod just că încălcarea de către autoritățile naționale a propriilor obligații de asistență și accesibilitate, a creat premisele situației deduse judecății în cauza pendinte.

Într-adevăr, prima instanță a procedat în mod corect la un examen efectiv al cadrului normativ în vigoare ce îi circumstanțiază aplicarea și la administrarea probatoriului specific, pentru a determina dacă sancțiunea respingerii cererii de finanțare pe motivul invocat trebuia sau nu să fie aplicată reclamantului în împrejurările factuale reținute. Or, în condițiile în care autoritatea pârâtă și, implicit, instalatorul validat, aveau obligația de a oferi asistență și sprijin reclamantului, în sensul că instalatorul trebuia să verifice conformitatea documentelor cu cerințele impuse prin ghid, iar autoritatea să notifice instalatorul validat cu privire la deficiența constatată, pentru a asigura solicitantului posibilitatea de a o remedia în timp util, iar aceștia nu au procedat ca atare, rezultă fără putință de tăgadă că nu se poate reține culpa părții reclamante în depunerea unei cereri necompletate integral prin tehnoredactare, aceasta respectându-și obligația de a parcurge etapele prevăzute de legea aplicabilă, iar autoritățile competente nu i-au adus la cunoștință existența vreunei probleme în finalizarea procedurii de depunere a dosarului de finanțare.

În concluzie, sunt nefondate criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță impunându-se concluzia că autoritatea pârâtă nu putea aprecia ca nefiind valabilă cererea de finanțare ce nu era completată integral prin tehnoredactare, înregistrată de reclamant la instalatorul validat cu respectarea termenelor legale, în contextul în care solicitantului nu i-a fost adusă la cunoștință această deficiență, pentru a o remedia în timp util, nici de către instalatorul validat cu ocazia primirii documentelor și a încărcării acestora în aplicația informatică, nici de către autoritatea pârâtă prin intermediul instalatorului validat, în conformitate cu art. 33 alin. (3) din Ghid.

Date fiind aceste împrejurări, întrucât documentele au fost legal înregistrate de către intimatul-reclamant la instalatorul validat, recurentei-pârâte îi revenea obligația de a le analiza conținutul și nu de a respinge cererea de finanțare pentru motivul că nu a fost completată integral prin tehnoredactare.

Nici criticile recurentei ce vizează considerentele instanței de fond reținute cu privire la situațiile identice invocate de reclamant, nu pot fi primite. Deși a susținut că situațiile reținute în ipotezele indicate nu au fost identice cu aceea a intimatului-reclamant, nu a arătat în concret în ce constă această distincție și de ce contestația acestuia s-a impus a fi respinsă, contrar celorlalte cazuri semnalate.

Faptul că în susținerea criticii formulate a depus, cu titlu exemplificativ, unele cereri de finanțare și contestațiile formulate de solicitanți, din care rezultă că situațiile nu au fost similare ce aceea a intimatului-reclamant din prezenta cauză, nu este suficient pentru a demonstra nelegalitatea soluției instanței de fond fundamentate pe acest considerent, câtă vreme prin depunerea acestora nu s-a demonstrat că situațiile reținute de prima instanță nu corespund realității și, implicit, că nu susțin caracterul întemeiat al apărărilor reclamantului.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge și aceste susțineri ale recurentei-pârâte și va constata că sentința de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale incidente în cauză, demersul părții fiind, prin urmare, nefondat.

În considerarea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.

Totodată, va menține soluția primei instanțe asupra cererii reclamantului privind obligarea intimatei la finanțarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect de 20.000 RON, deoarece nu a fost recurată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 187 din 25 iunie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.