ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4711/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4711/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 15 octombrie 2025
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.09.2024 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux) pentru indicația terapeutică cancer colorectal metastazat cu mutația braf V600 și, în subsidiar, obligarea pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la evaluarea combinației de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică cancer colorectal metastazat cu mutația BRAF V600.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 30 din 29 ianuarie 2025, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:
"Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. cu dom ales la Cab. Av. B., str. x, Corp A, etaj. 1, București, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României cu sediul în București, Piața Victoriei, nr. 1, Ministerul Sănătății cu sediul în București, INTR. CRISTIAN POPIȘTEANU, nr. 1-3, Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu sediul în București, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale cu sediul în București, Aviator Sănătescu 48.
Obligă pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România să evalueze combinația de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008 pentru indicația terapeutică cancer colorectal metastazat cu mutația BRAF V600.
Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată."
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței civile indicate supra, a declarat recurs pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate în ceea ce privește obligația stabilită în sarcina sa și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei de interes actual și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca nefondată.
Apărările formulate în cauză
La dosarul cauzei, nu au fost înregistrate întâmpinări față de recursul dedus judecății.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu, din perspectiva lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante A., Înalta Curte îl consideră fondat, pentru următoarele considerente:
Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte observă că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 08.09.2024 (conform dovezii de la dosarului de fond) și înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10.09.2024.
Potrivit informațiilor prezentate prin referatul grefei instanței întocmit la data de 12.08.2025, în urma interogării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (D.E.P.A.B.D.), atașat la dosarului instanței de recurs, intimata-reclamantă A. a decedat la data de 19.09.2024, conform certificatului de deces nr. x/2024, emis de Sectorul 1 al Municipiului București, un atare deces fiind poziționat temporal anterior pronunțării sentinței civile nr. 30 din 29 ianuarie 2025 de către Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Într-un atare context, examinând motivul de ordine publică subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei A., invocat din oficiu, Înalta Curte reține că, potrivit art. 34 din C. civ., în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință este aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.
Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa are ca efect împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului.
Prin urmare, chiar dacă la data promovării acțiunii, reclamanta avea capacitate de folosință, la data judecării cererii aceasta a încetat. În raport de considerentele indicate în precedent, Înalta Curte constată că, la momentul pronunțării sentinței recurate, acțiunea era introdusă de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.
Față de toate aspectele arătate supra, în temeiul dispozițiilor art. 40 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței civile nr. 30 din 29 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosința a reclamantei A., invocată din oficiu și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de aceasta, ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței civile nr. 30 din 29 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și, rejudecând:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosința a reclamantei A., invocată din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.