ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1680/2025

Ședința publică din data de 25 martie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de Contencios Adminstrativ și Fiscal, la data de 25.09.2024, reclamanta A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale să dispună, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților să-i asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente ENCORAFENIB (denumire comercială BRAFTOVI) și CETUXIMAB (denumire comercială ERBITUX) pentru indicația terapeutică cancer colorectal metastazat cu mutația Braf V600, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III a contencios administrativ și fiscal, în subsidiar obligarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la evaluarea combinației de medicamente pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică cancer colorectal metastazat cu mutația Braf V600.

În motivarea cererii, reclamanta a prezentat situația sa medicală și faptul că i s-a recomandat tratament cu, combinația de medicamente ENCORAFENIB (denumire comercială BRAFTOVI) și CETUXIMAB (denumire comercială ERBITUX). Astfel, reclamanta a fost diagnosticat cu cancer colorectal metastazat cu mutația Braf V600.

Prin Ordonanța Civilă nr. 351/2024 din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile invocate de pârâți și s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, fiind obligați pârâții ca, fără somație și fără trecerea unui termen, să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), tratamentul cu combinația de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux), până la soluționarea definitivă a litigiului care face obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.

Împotriva acestei hotărâri - Ordonanța Civilă nr. 351/2024 din 10 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal - au exercitat calea de atac a recursului pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

Recurentul - pârât Guvernul României prin Secretariatul General la Guvernului, în cadrul recursului său, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, respectiv casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare să se dispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, a excepției inadmisibilității acțiunii, pe calea ordonanței președințiale iar pe fond respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

La rândul său, recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, să se admită excepțiile invocate, iar pe fonduil cauzei să se respingă cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, în sensul casării sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

Recurenta - pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat la rându-i admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în ceea ce privește dispoziția de obligare a sa la asigurarea, "în favoarea reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a tratamentului cu combinația de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux), până la soluționarea definitivă a litigiului care face obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.", ca fiind nelegală prin prisma încălcării regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată, totodată, aceasta fiind dată și cu aplicarea greșită a cadrului legislativ, iar în rejudecare, să se dispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități și pe fond respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

În această etapă procesuală niciuna dintre părți nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 20 ianuarie 2025, s-a fixat primul termen pentru soluționarea celor patru recursuri la data de 25 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, față de situația intervenită în această etapă procesuală, prin decesul intimatei-reclamante, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acesteia, ca motiv de ordine publică întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și a reținut cauza spre soluționare pe acest aspect.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau, ca excepție procesuală, în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință, din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac.

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că, din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă A. a decedat la data de 27 noiembrie 2024, conform certificatului de deces nr. x/2024 eliberat de Municipiul Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din Referatul întocmit la data de 19.03.2025 de persoana responsabilă de interogarea bazei de date DEPABD din cadrul instanței, atașat la dosarul de recurs.

Prin urmare, la acest moment, intimata-reclamantă A. este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților, pe cale de ordonanță președințială, la asigurarea către reclamantă a tratamentului cu combinația de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux), până la soluționarea definitivă a dosarului de drept comun, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea sa.

Reținând, așadar, că prin deces, intimata-reclamantă A. a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății și, prin urmare, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte, constatând că excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu este întemeiată, urmează a o admite și, pe cale de consecință, va admite și recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, va casa sentința civilă recurată și, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa sentința civilă recurată și, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu.

Admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Ordonanței civile nr. 351/2024 din data de 11 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Anulează cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 martie 2025.