ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4062/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.07.2023, pe rolul Curții de Apel Pitești, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat: (i) în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux), pentru indicația terapeutică cancer colorectal metastazat cu mutația BRAF V600. (ii) în subsidiar, obligarea pârâtei Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la evaluarea combinației de medicamente pentru includerea în Listă pentru indicația terapeutică menționată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 151 din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale; - a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; - a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant față de aceste autorități ca inadmisibilă; - a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 151 din 9 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. În motivarea recursului, se susține că instanța de fond a admis în mod eronat excepția inadmisibilității, având în vedere că, anterior promovării acțiunii, reclamantul s-a adresat autorităților pârâte cu cerere prin care a solicitat includerea medicamentului în litigiu în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, astfel cum rezultă din dovezile anexate recursului.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au depus întâmpinări prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare; în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, prin întâmpinarea formulată, a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a recurentului-reclamant, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Alte aspecte procesuale Excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de Intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost respinsă la termenul din 25.09.2024, pentru considerentele cuprinse în practicaua prezentei decizii. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a recurentului-reclamant și excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, invocate de intimata-pârâtă, Înalta Curte le-a calificat drept apărări de fond, întrucât instituția pârâtă nu a formulat recurs în cauză. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Preliminar analizei, Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a criticat exclusiv soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii formulate în contradictoriu cu Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În consecință, soluția de respingere ca nefondată a cererii în raport cu pârâții Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a intrat în puterea de lucru judecat, nefiind atacată prin recurs. Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a actualiza lista medicamentelor compensate 100%, prin includerea combinației de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux), pentru indicația terapeutică cancer colorectal metastazat cu mutația BRAF V600. Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, " (...)se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri (...)". Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile". Față de conținutul acestor texte de lege, Înalta Curte constată că este necesar ca reclamantul să facă dovada existenței premisei refuzului nejustificat și anume adresarea unei cereri către autoritatea/autoritățile chemate în judecată, în caz contrar acțiunea fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile. Este de observat că sintagma "procedură prealabilă" vizează, în acest context, condiția depunerii unei cereri în legătură cu care se invocă pretinsul refuz nejustificat, iar nu recursul grațios prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În cauză, instanța de control judiciar constată că soluția de respingere a acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă, față de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate se impune a fi menținută, prima instanță reținând în mod corect că, în dosarul de fond, nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că reclamantul s-ar fi adresat în prealabil autorităților pârâte cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate. În ceea ce privește înscrisurile atașate cererii de recurs, cu privire la care recurentul-reclamant susține că reprezintă dovezile de comunicare prin poștă a cererilor adresate autorităților pârâte, Înalta Curte constată că acestea nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile. În acest sens, se observă că, potrivit ștampilelor poștale și mențiunilor din cuprinsul confirmărilor de primire, cererile reclamantului au fost comunicate către autoritățile pârâte Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate la data de 31.07.2023, în timp ce acțiunea judiciară a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 27.07.2023. Prin urmare, nu se poate reține că recurentul-reclamant a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie de adresare a unei cereri, câtă vreme data înregistrării cererii la autoritățile pârâte Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate este ulterioară înregistrării acțiunii. Astfel fiind, autoritățile pârâte nu au fost sesizate în prealabil și nu li s-a dat posibilitatea să răspundă solicitantului în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererilor, astfel cum statuează dispozițiile Legii nr. 554/2004, pentru ca instanța de contencios administrativ să poată analiza existența unui refuz nejustificat sau o nesoluționare în termen legal a unei cereri. În concluzie, având în vedere că adresarea unei cereri către autoritățile pârâte, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, iar criticile formulate nu pot conduce la reformarea sentinței atacate. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.