ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1051/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții: Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, solicitând, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux).

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 84/F-CONT din 22 august 2023, a respins excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și a obligat pârâții să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, combinația de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Pitești.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a declarat recurs principal, iar pârâtul Guvernul României a declarat recurs incident. 3.1. Pârâtul Ministerul Sănătății critică sentința în primul rând sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesual-pasive a Ministerului Sănătății, considerând soluția ca fiind lipsită de temei legal. În sprijinul excepției consideră că sunt relevante prevederile art. 51 din Legea nr. 95/2006, prevedere care reglementează o situație juridică distinctă de prevederile art. 231 - procedura de includere în listă a unui medicament, din Legea nr. 95/2006, pe care se sprijină motivarea instanței în soluția de respingere a excepției invocată de minister. Ministerul Sănătății nu deține fonduri pentru finanțarea programelor naționale de sănătate curative, singura instituție care derulează (proces de implementare, coordonare, monitorizare, evaluare și control al programelor naționale de sănătate) programul național de oncologie (cazul în speță), program național de sănătate curativ, este CNAS. Prevederile legale invocate de instanță pentru atragerea calității procesual pasive a Ministerului Sănătății, respectiv art. 231 si art. 242 din Legea nr. 95/2006 nu au nicio relevantă față de prevederile privind derularea și finanțarea programelor naționale de sănătate. Procedura de includere a unui medicament în lista de medicamente compensate implică instituțiile menționate la art. 242 din lege, iar derularea și finanțarea programelor naționale de sănătate curative se face exclusiv de CNSA prin casele de asigurări de sănătate județene. 3.2. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în motivarea recursului, arată că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS, că instanța nu a analizat dispozițiile incidente prezentei cauze, atât europene, cât și naționale. Instanța de fond în mod nelegal a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant, ignorând faptul că, CNAS, potrivit domeniului său de competență stabilit prin dispozițiile Titlului VIII din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare: a) nu încheie contracte de furnizare de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale al căror obiect să îl constituie decontarea. contravalorii serviciilor medicale, medicamentelor si dispozitivelor medicale acordate asiguraților, această atribuție revenind caselor teritoriale de asigurări de sănătate, care decontează, potrivit legii, furnizorilor de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale si nu asiguraților, contravaloarea numai acelor servicii, medicamente si dispozitive medicale care fac parte pin pachetul de servicii de bază, în condițiile contractului-cadru si ale normelor metodologice de aplicare a acestuia. b) nu are competența si temeiul legal pentru acordarea si decontarea unui medicament neautorizat de punere pe piață nici la nivel european, nici la nivel național, această decontare s-ar fi putut realiza numai de către casele de asigurări de sănătate în condițiile în care, indicația de care suferă reclamantul ar fi fost prevăzută în Lista medicamentelor compensate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările ulterioare, și ar fi avut un protocol terapeutic de administrare aprobat prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021. cu modificările și completările ulterioare. În opinia CNAS, în cauză, contrar celor reținute de prima instanță, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ. Astfel, nu este îndeplinită condiția existenței în favoarea reclamantului a unei aparențe a dreptului pretins vătămat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "o" din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare În prezenta cauză nu pot fi identificate argumente pentru ca sistemul public de asigurări sociale de sănătate să fie ținut de obligația de asigurare și acordare, pe bază de prescripție medicală și în regim de compensare 100% a medicamentului Keytruda, pentru indicația neoplasm gastric std IV, HER 2M cu metastaze peritoneale câtă vreme reclamantul nu a demonstrat că: - ar fi intervenit un exces de putere al CNAS cu privire la obiectul cauzei; - ar fi intervenit un refuz nejustificat al CNAS cu privire la acordarea și compensarea in procent de 100% a medicamentului în litigiu; - acestuia i s-ar fi încălcat dreptul la asistența medicală, de vreme ce așa cum rezultă fără echivoc din 230 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază, în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de Ia data accidentului si până la vindecare, în condițiile stabilite de Legea nr. 95/2006. republicată, cu modificările si completările ulterioare, de contractul-cadru si normele sale de aplicare. 3.3. Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că sentința civilă nr. 84/22.08.2023 este nelegală întrucât, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sentința recurată cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată. Astfel, prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) din Ordinul ministrului Sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere petitul cererii de chemare în judecată de obligare a pârâților la asigurarea către intimatul reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Braftovi (DCI Encorafenib) în asociere cu Erbitux (DCI Cetuximab), se poate observa că instanța a fost sesizată cu o cerere privind obligarea pârâților la asigurarea tratamentului gratuit cu asocierea de medicamente de mai sus, și nu cu privire la obligarea pârâților la introducerea acesteia în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acorda în cadrul programelor naționale de sănătate. Prin urmare, văzând atribuțiile ANMDMR este evident că aceasta nu are atribuții (nu poate avea, fiind prohibit de lege) în asigurarea tratamentului unui asigurat, ci dimpotrivă are atribuții în verificarea, omologarea, evaluarea în vederea includerii/neincluderii unui medicament în lista medicamentelor compensate la solicitarea deținătorului autorizației de punere pe piața a unui medicament, respectiv o persoană juridică, aceasta neavând contact direct cu asigurații și tratamentele acordate în funcție de maladia de care suferă, pentru indicațiile terapeutice din Rezumatul caracteristicilor produsului. Recurenta mai susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de fond apreciind în mod eronat în ceea ce privește îndeplinirea condiției de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv existența condiției aparenței de drept. 3.

Pârâtul Guvernul României, prin recursul incident, arată că în mod vădit nelegal, instanța de fond a admis acțiunea față de Guvernul României obligând această autoritate la asigurarea, către reclamant, a medicamentului: Encorafenib (denumire comercială Braftovi). În prezenta cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Concluzia care se desprinde este aceea că, în fapt, Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a acțiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat, pentru motivele anterior menționate. Prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța de judecată a recunoscut reclamantului dreptul la un medicament care nu are autorizată indicația terapeutică la nivel european și național, indicație care nu este prevăzută nici în Protocolul obligatoriu de administrare a medicamentului: Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux). Prin acordarea acestei combinații de medicamente, în regim de compensare 100% practic, instanța de fond a recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia gratuit de medicamente făcând abstracție de cadrul legal referitor la asigurările de sănătate. În susținerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară. 4. Apărările formulate în cauză Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate. Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și răspunde prin considerente comune. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă. Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată. Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului. Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că nu este întemeiată, fiecare dintre autoritățile pârâte având, potrivit actelor normative incidente, atribuții și competențe în domeniul asigurării către o persoană asigurată în sistemul public de asigurări sociale de sănătate a unui medicament, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), aceste competențe fiind exercitate în procedura includerii medicamentului solicitat de reclamant în Lista ce permite ca, în urma acestei includeri, reclamantul să poată beneficia de respectivul medicament în regim de compensare, după cum se va arăta în continuare. Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de obligația de a asigura reclamantului combinația de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux), pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea acțiunii pe drept comun. Astfel fiind, toți pârâții au calitate procesuală motivat de faptul că aceștia au atribuții în ceea ce privește procedura de includere a unor medicamente pe lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate. Reclamantul suferă de o formă gravă și agresivă de cancer, care nu a răspuns favorabil la medicamentele prescrise conform ghidurilor de tratament, medicamente compensate în România. Tratamentul afecțiunii a fost unul continuu începând cu luna mai 2018, iar în continuare medicul oncolog recomandă tratamentul cu combinația de medicamente la care se referă prezenta cerere (Encorafenib și Cetuximab), medicamente al căror cost este unul foarte ridicat (5423,97/flacon și, respectiv, 802,64/flacon, în funcție de concentrație), ceea ce pune pe reclamant fie în situația de a încerca un efort financiar considerabil pentru a le procura, fie în situația de a nu încerca și, implicit, de a-și vedea în pericol însăși viața. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că printr-o asemenea măsură nu se prejudecă fondul deoarece, pe de o parte, instanța nu analizează pretinsul refuz nejustificat al pârâților de a asigura în regim compensat acest tratament, ci doar aparența dreptului reclamantului, și, pe de altă parte, pârâții au posibilitatea recuperării contravalorii medicamentelor acordate sau a diferenței de preț față de cel ce se asigură în regim compensat, în ipoteza în care acțiunea, vizând refuzul nejustificat de soluționare a dosarului medical privind pe partea reclamantă, va fi respinsă, definitiv, ca neîntemeiată, dat fiind caracterul pecuniar al obligației evaluabile în bani care se cere a fi impusă pârâților. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.