ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4708/2024

Ședința publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul Pentru Imigrări al Județului Bihor, să constate că emiterea avizului de muncă/angajare pentru cetățenii străini, solicitat de un agent de muncă temporară, nu este condiționat de existența domiciliului sau reședinței acestora în România, respectiv să dispună revocarea Deciziei de respingere a cererilor de emitere a avizelor de muncă înregistrate la Inspectoratul General pentru Imigrări la data de 08.06.2023 și comunicată prin adresa nr. 583561/DM/Spl BH din data de 05.07.2023 și, pe cale de consecință, emiterea avizelor de muncă solicitate prin aceste cereri.

Prin sentința nr. 5/CA/2024 din 10 ianuarie 2024, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Județului Bihor.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014.

Astfel, cererile reclamantei de emitere a avizelor de angajare pe numele cetățenilor străini la care se referă Decizia nr. 582936/DM/Spl BH din data de 13.06.2023 au fost formulate tocmai datorită faptului că societatea nu a reușit să angajeze cetățeni români pe posturile vacante, situație în care a fost nevoită să demareze procedura de angajare a cetățenilor străini.

În opinia recurentei, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, în condițiile în care a apreciat că selecția candidaților nu ar fi fost legat efectuată, "înlăturând șansa cetățenilor români sau a celor cu drept de ședere în România de a se angaja, iar criteriul de selecție si cerința de a cunoaște limba englezi sunt nejustificate si discriminatorii".

În legătură cu verificarea îndeplinirii condiției speciale prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii recurate că aceasta presupune în mod necesar a se verifica în ce măsură cetățenilor indicați în textul legal citat li s-au acordat șanse egale la ocuparea locului de muncă vacant, în raport cu cetățenii străini care doresc să obțină avizul de angajare în muncă în România, respectiv că "această condiție nu este respectată, în opinia instanței, în ipoteze precum cea incidență în speță, respectiv în situația în care angajatorul impune ca și cerință esențială pentru ocuparea locului de munca vacant, o cerință privind cunoașterea unei limbi străine...".

Recurenta a arătat că majoritatea străinilor titulari al dreptului de ședere pe termen lung pe teritoriul României nu au cunoștințe de limbă romană, situație în care cerința de a cunoaște o limbă de circulație internaționala este justificată.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Bihor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În prealabil, instanța de control judiciar observă că recurenta-reclamantă, deși în prezenta cauză a contestat Decizia nr. 583561/DM/Spl BH din 05.07.2023 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al Județului Bihor, în motivarea cererii de recurs face referire la Decizia nr. 582936/DM/Spl BH din data de 13.06.2023, recursul urmând a fi analizat prin raportare la sentința primei instanțe de validare a soluției adoptate prin Decizia nr. 583561/DM/Spl BH din 05.07.2023.

În continuare, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 583561/DM/Spl BH din 05.07.2023, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al Județului Bihor, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. privind emiterea avizului de angajare în muncă pentru un număr de 12 cetățeni din Republica Bangladesh.

În drept, pârâtul a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. b) și art. 7 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) și d) raportate la art. 28 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, aprobată prin Legea nr. 14/2016.

S-a reținut că, din analiza documentelor și din verificările specifice efectuate, funcțiile pentru care se solicită eliberarea avizelor de angajare nu sunt compatibile cu domeniul de activitate al societății; străinii pentru care reclamanta a solicitat emiterea avizelor de muncă nu pot fi angajați ca agent de muncă temporară întrucât nu au domiciliul ori reședința în România, în baza autorizației de muncă sau a permisului de ședere în scop de muncă, eliberată/eliberat potrivit legii; potrivit procesului-verbal de selecție rezultă faptul că selecția nu a fost legal efectuată, înlăturând șansa cetățenilor români sau a celor cu drept de ședere în România de a se angaja, iar criteriul de selecție și cerința de a cunoaște limba engleză este nejustificată și discriminatorie.

Instanța de fond, analizând legalitatea Deciziei nr. 583561/DM/Spl BH din 05.07.2023 a constatat că refuzul de acordare a avizelor de angajare în muncă nu este unul nejustificat, în sensul legii contenciosului administrativ, constatând neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, criteriul de selecție privind cunoașterea limbii engleze fiind discriminatoriu pentru cetățenii români sau cei cu drept de ședere în România.

În condițiile nerecurării considerentelor sentinței de către autoritatea - pârâtă, Înalta Curte constată că motivele de respingere a cererii de emitere a avizelor de muncă înlăturate de prima instanță au intrat în puterea lucrului judecat, în cadrul recursului urmând a fi analizate exclusiv cerințele prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, una dintre condițiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători permanenți este ca angajatorul să fi depus diligențe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetățean român, de către un cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, de către un cetățean al Confederației Elvețiene sau de către un străin titular al dreptului de ședere pe termen lung pe teritoriul României.

În îndeplinirea acestei condiții, de a depune diligențe, nu este suficientă îndeplinirea în mod formal a unor proceduri de publicitate, impunându-se și verificări de tipul celor efectuate de autoritatea pârâtă, întrucât recrutarea de lucrători străini în cadrul unui stat U.E. constituie o situație de excepție, care nu poate fi transformată în regulă prin înlăturarea dreptului efectiv al cetățenilor U.E. de a se angaja cu prioritate în muncă în cadrul oricărui stat membru.

În aceste condiții, în mod corect prima instanță a reținut că utilizarea în procedura de selecție a cerinței cunoașterii limbii engleze, cerință care nu poate fi corelată cu nicio atribuție din fișa postului și care nu are legătură cu cerința impusă la art. 5 lit. c) străinului care intenționează să se angajeze în muncă, este nejustificată și de manieră a crea un dezavantaj în ceea ce privește ocuparea locurilor de muncă de către lucrători români sau din spațiul comunitar care dețin competențe similare.

Astfel, în mod corect autoritatea pârâtă a reținut că procesul de selecție al candidaților pentru locurile de muncă vacante a fost viciat prin impunerea unei condiții referitoare la cunoașterea unei limbi străine de natură a avantaja anumite categorii de cetățeni străini și de a dezavantaja cetățenii români vorbitori exclusiv de limbă română.

Nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante în sensul că fost nevoită să demareze procedura de angajare a cetățenilor străini, întrucât societatea nu a reușit să angajeze cetățeni români pe posturile vacante. Instanța de recurs constată că recurenta-reclamantă nu a probat aceste susțineri, în condițiile în care, din adeverința emisă de AJOFM Satu Mare, rezultă că 66 de cetățeni români erau în căutarea unui loc de muncă similar cu cel disponibil la reclamantă, singura condiție pe care aceștia nu o îndeplineau pentru angajare fiind tocmai cea privind cunoașterea limbii engleze.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 5/CA/2024 din 10 ianuarie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 23 octombrie 2024.