ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4696/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.03.2024 pe rolul Tribunalului Arad sub nr. x/2024, reclamanta Parohia Ortodoxă Română Iratoș a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România, anularea Deciziei nr. 10770/15.12.2023, emisă de pârâtă și retrocedarea, către reclamantă, a terenului înscris în C.F. vechi nr. x Iratoșu, identificat cu nr. top. x, cu cheltuieli de judecată. 1.

Prin sentința civilă nr. 657/13.05.2024, Tribunalul Arad a admis excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea în contencios administrativ formulată reclamanta Parohia Ortodoxă Română Iratoș în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, având ca obiect anulare act administrativ - Decizia nr. 10770/15.12.2023. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 23 din 27 februarie 2025, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Iratoș în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii judecătorești menționate supra, recurenta-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Iratoș a declarat recurs, prin care, invocând incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, casarea sentinței, cu consecința rejudecării fondului cauzei, în sensul anulării Deciziei nr. 10770/15.12.2023, emisă de intimată și retrocedării terenului înscris în CF vechi nr. x Iratoșu, identificat cu nr. top x. Urmare unei succinte prezentări a argumentelor reținute de prima instanță în cuprinsul sentinței atacate și a situației imobilelor discutate în speță, recurenta - reclamantă a argumentat, printr-un prim set de critici, în esență, în sensul unei încălcări, de către instanța de fond, a obligației acesteia de a motiva hotărârea pronunțată, arătând că prima instanță nu a realizat o analiză concretă a contextului emiterii Deciziei nr. 10770/15.12.2023 și a argumentelor recurentei referitoare la faptul că nu a acceptat niciun schimb cu un alt teren pentru terenul ce a făcut obiectul cererii de retrocedare respinse prin sus indicata decizie, hotărârea instanței cuprinzând, în optica recurentei, inclusiv motive contradictorii. În opinia recurentei, ignorând aspectele evocate de aceasta, prima instanță și-a bazat hotărârea pe presupunerea că recurenta - reclamantă ar fi consimțit la un schimb de terenuri, presupunere ce ar rezulta din două adrese emise unilateral de primărie și prefectură. Recurenta a apreciat că prima instanță a preluat, în integralitate, argumentarea cuprinsă în decizia de respingere a cererii de retrocedare, ignorând probele propuse și raportul de expertiză administrat în cauză. Or, un schimb de terenuri nu poate exista, din punct de vedere juridic, fără consimțământul expres al uneia dintre părțile pretinsului schimb. Mai mult, consimțământul, în cazul schimbului unor bunuri imobile, trebuie exprimat, ad validitatem, în formă autentică, conform art. 888 din C. civ. În plus, dincolo de faptul că nu există o probă directă a acestui pretins consimțământ, recurenta subliniază că a arătat că, încă din anul 2003, a formulat diverse cereri către entități și autorități publice, cereri care urmăreau restituirea ambelor imobile, ipoteza consimțământului reclamantei pentru efectuarea schimbului fiind contrazisă, în optica recurentei, de chiar conduita sa. Printr-un alt set de argumente, subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta - reclamantă a invocat încălcarea/aplicarea greșită a prevederilor art. 888 și art. 1.244 din C. civ. și art. 4 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 94/2000. A arătat recurenta că orice operațiune juridică de schimb ar fi trebuit să reiasă, potrivit normelor menționate mai sus, fie dint-un act autentic, o hotărâre judecătorească sau un act administrativ din care să rezulte că ar fi acceptat, la schimb, un alt teren pentru imobilul având nr. top. x, niciun astfel de înscris neexistând. Recurenta a apreciat că operațiunea juridică de schimb nu putea să rezulte, așa cum a reținut prima instanță, din două adrese emise, în mod unilateral, de primărie și de prefectură. Pe de o parte, aceste adrese nu sunt înscrisuri constatatoare ale unor operațiuni juridice și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile prevăzute de art. 888 și art. 1.244 din C. civ., iar, pe de altă parte, prin ele doar se susține că ar fi existat acest pretins schimb, fără ca autoritățile publice să indice dovada sa. Mai mult, tot primăria Comunei Iratoșu a recunoscut, printr-o altă adresă, că nu deține vreo dovadă a pretinsului schimb. Totodată, raportat la prevederile art. 4 alin. (2) si (3) din Ordonanța Guvernului nr. 94/2000, recurenta a susținut că hotărârea este nelegală, în raport de ignorarea înscrisului existent la dosarul administrativ aferent emiterii deciziei nr. 10770/15.12.2023, referitor la situația imobilelor nr. top. x și nr. top. x. Mai mult, tot la dosarul administrativ se regăsește și adresa emisă de Primăria Comunei Iratoșu, care atestă că nu deține vreo dovadă a pretinsului schimb.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea sentinței recurate și, implicit, a deciziei contestate, ca fiind legale și temeinice. Făcând trimitere la prevederile O.U.G. nr. 94/2000 și la cele ale H.G. nr. 1164/17.10.2002, precum și la situația de fapt aferentă depunerii cererii de retrocedare nr. x/28.01.2003 și soluționării acesteia prin decizia atacată în cauza pendinte, intimata a învederat că, prin Decizia nr. 10770/15.12.2023, a respins cererea de retrocedare întrucât Parohiei Ortodoxe Române Iratoș i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, fiind emis Titlul de proprietate nr. x/27.02.2004 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad. Potrivit punctului 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, nu intră sub incidența actului normativ imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, iar conform cărții funciare nr. x a localității Iratoșu, imobilul identificat cu nr. top. x s-a aflat în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române Iratoș. De asemenea, în virtutea înscrierii din cartea funciară nr. x a localității Iratoșu, la înscrierea de sub B.3 este indicat, în baza contractului de donație autentificat la data de 31.05.1963, dreptul de proprietate al Statului Român cu privire la imobilul identificat cu nr. top. x. Prin adresa nr. x/24.11.2022, Primăria comunei Iratoșu a comunicat că Biserica Ortodoxă Română Iratoș a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel fiind emis Titlul de proprietate nr. x, teren intravilan în suprafață de 3708 m.p., în schimbul donației, aspect afirmat și de Primăria comunei Iratoșu prin adresa nr. x/03.01.2023, în care se arată că Titlul de proprietate nr. x/27.02.2004, cu terenul intravilan în suprafață de 3708 m.p., a fost emis în schimbul imobilului solicitat de către Parohia Ortodoxă Română Iratoș prin cererea de retrocedare nr. x/28.01.2003, Totodată, prin adresa nr. 8773/V/38/02.1 1.2023, Prefectura județului Arad a comunicat că pentru imobilul solicitat a fost emis Titlul de proprietate nr. x/27.02.2004, pe un alt amplasament acceptat de către reprezentantul unității de cult, în condiția în care a acceptat titlul de proprietate. A mai arătat intimata că instanța de judecată nu poate să dispună retrocedarea în sarcina sa, a imobilului, având în vedere cadrul procedurii administrative reglementate de O.U.G. nr. 94/2000. În optica intimatei, prerogativele instanței de contencios administrativ sunt restrânse, aceasta nefiind îndreptățită să se substituie organului administrativ și să impună adoptarea unor măsuri de natura celor solicitate de reclamantă, căci, în caz contrar, ar încălca principiul separației puterilor în stat. Pentru aceste motive a apreciat că petitul formulat de reclamantă în sensul obligării intimatei la retrocedarea imobilului în cauză are un caracter inadmisibil în raport cu atribuțiile Comisiei speciale de retrocedare. Cu privire la capătul de cerere prin care recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, intimata - pârâtă a cerut respingerea sa sau, în cazul în care instanța va trece peste o atare solicitare, diminuarea acestora, pentru considerente ce țin de protecția bugetului de stat, câtă vreme intimatei nu i se poate reține o culpă la momentul emiterii deciziei contestate. În subsidiar, a fost invocată necesitatea aplicării principiului proporționalității cheltuielilor de judecată cu randamentul acțiunii de chemare în judecată.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta - reclamantă a reiterat faptul că nu a existat vreun schimb în urma căruia să primească dreptul de proprietate al unui bun imobil în contul dreptului solicitat prin cererea de retrocedare înaintată către intimată, aspect ce ar rezulta și din înscrisurile și probele administrate în etapa administrativă. Totodată, a apreciat că instanța de judecată poate să dispună direct retrocedarea, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul separației puterilor în stat. II. Soluția instanței de recurs asupra căii de atac formulate Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Iratoș este fondat, pentru următoarele considerente: Examinând criticile aduse de recurenta - reclamantă sentinței recurate, Înalta Curte le găsește fondate pe cele subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care este incident dacă prin hotărârea dată instanța și-a încălcat obligația de a motiva hotărârea conform standardelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. În acest sens se reține că, prin cererea de chemare în judecată, recurenta - reclamantă a supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ verificarea legalității deciziei nr. 10770/15.12.2023, emisă de intimata - pârâtă, prin care a fost respinsă cererea sa de retrocedare nr. 616/28.10.2023 . Motivele evocate de autoritatea emitentă în susținerea soluției date au fost cele potrivit cărora, pentru imobilul cu spatii comerciale înscris în CF nr. x a localității Iratoșu, Județul Arad, identificat cu nr. top. x, situat în intravilan, în suprafață de 1066 stânjeni pătrați, respectiv 3834 mp a fost emis anterior, de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor județul Arad, Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004. În motivarea deciziei atacate se mai arată că, potrivit pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, corespunzător art. 1, nu intră sub incidența O.U.G. nr. 94/2000 imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și faptul că Titlul de proprietate indicat supra, ce privește un teren intravilan în suprafață de 3708 mp, a fost emis în schimbul imobilului solicitat de recurenta - reclamantă prin cererea de retrocedare nr. x/28.01.2003. Practic, ceea ce intimata - pârâtă susține este faptul că Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004 ar fi fost emis urmare soluționării altei cereri ce viza același imobilul cu nr. top. x, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru sus indicatul imobil pe un alt amplasament (cel indicat în Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004). Prin acțiunea în contencios administrativ, opus celor evocate de partea intimată prin actul administrativ, recurenta - reclamantă a invocat, cu titlu de argument principal, faptul că Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004 ar fi fost emis nu în urma unei proceduri de soluționare a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate care să fi privit imobilul cu nr. top. x, ci urmare soluționării unei alte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate tot de recurenta - reclamantă, dar care a vizat un imobil complet diferit de cel indicat în precedent, care avea nr. top. x și care a fost, de asemenea, proprietate recurentei - reclamante. Or, deși instanța de fond a reținut că recurenta - reclamantă a invocat un atare argument, legalitatea actului atacat (decizia nr. 10770/15.12.2023) a fost verificată de instanța de fond exclusiv din perspectiva aspectelor evocate prin adresele eliberate de Primăria comunei Iratoșu și Prefectura județului Arad anterior emiterii deciziei nr. 10770/15.12.2023 și care au fost avute în vedere la emiterea actului atacat în cauza pendinte. Din cuprinsul motivării sentinței atacate, nu rezultă ca instanța de fond să fi realizat o analiză a argumentului principal al reclamantei arătat supra, referitor la emiterea Titlului de Proprietate urmare soluționării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate ce viza chiar imobilul cu nr. top. x, iar nu în soluționarea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate care să fi vizat imobilul cu nr. top. x, neefectuând, spre exemplu, o verificare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate care a declanșat procedura de obținere a Titlului de proprietate în discuție, respectiv a actelor dosarului administrativ ce a stat la baza emiterii Titlului de Proprietate nr. x/27.02.2004. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. "Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârile CEDO pronunțate în cauzele Albina împotriva României și Gheorghe împotriva României). Instanța de recurs mai subliniază că obiectul căii de atac nu îl constituie pretenția concretă a părții, ca în cazul cererilor de învestire a primei instanțe, ci hotărârea judecătorească despre care se pretinde că nu este legală. Altfel spus, judecătorului căii de atac îi revine sarcina să verifice raționamentul judecătorului fondului, căruia îi incumbă să soluționeze procesul în primă instanță, iar, spre acest rezultat, premisele raționamentului primei instanțe trebuie să fie accesibile din lectura hotărârii, prin prisma expunerii situației de fapt și a probelor concrete care o susțin, cu identificarea lor, respectiv prin prisma analizei în drept corespunzătoare acelei situații factuale stabilite. Se mai reține că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță. (…)" [s.n.]. Or, în cauza pendinte, după cum s-a arătat, un argument principal al recurentei - reclamante nu a fost examinat, astfel încât sentința primei instanțe nu respectă exigențele impuse de art. 6 din Convenția EDO și nici pe cele reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cu consecința casării hotărârii atacate. În raport de aceste aspecte, se impune trimiterea cauzei instanței de fond spre o nouă judecată, inclusiv în vederea stabilirii dacă prin Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004 s-a procedat sau nu la reconstituirea, pe un alt amplasament, a dreptului de proprietate pentru imobilul vizat de cererea de retrocedare nr. x/28.10.2023, urmare verificării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate ce a declanșat procedura de emitere a acestui titlu de proprietate și a actelor dosarului administrativ ce a stat la baza acestei emiteri. Față de cele arătate în precedent, fiind incident motivul de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același Cod, coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În sfârșit, intervenind admiterea căii de atac potrivit celor deja menționate, nu mai este necesară verificarea motivului de casare/nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta din urmă implicând analiza pe fond a cererii de chemare în judecată.