ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4527/2025

Ședința publică din data de 9 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2024, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei obligarea pârâtei la emiterea unui ordin privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție de certificate verzi aferentă anului 2015, în conformitate cu art. 4 alin. (9) din Legea nr. 220/2008, precum și obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 30.000.000 RON, pe care o va preciza după administrarea probelor propuse, cu titlu de despăgubiri, constând în diferența dintre valoarea certificatelor verzi achitate de reclamantă pentru anul 2015, în baza Ordinului ANRE nr. 5/2016 (anulat prin hotărâre judecătorească definitivă) și valoarea datorată conform ordinului a cărui emitere o solicită prin primul capăt de cerere, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceste sume, calculată de la data fiecărei plăți efectuate de reclamantă și până la achitarea integrală a despăgubirilor de către ANRE

2.1. Prin sentința nr. 474 din 25 martie 2025, îndreptată prin încheierea din 1 aprilie 2025, Curtea de Apel București, secția a IX-a CAF. a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția CAF.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București reținut că, prin intermediul primul capăt al cererii de chemare în judecată, reclamanta a dedus judecății refuzul nejustificat al pârâtei de a emite un nou ordin privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție de certificate verzi aferentă anului 2015, refuz exprimat prin adresa nr. x/26.11.2024 la cererea administrativă a reclamantei atașată.

Curtea de apel a apreciat că, în cauză, competența nu poate fi extinsă și la cazurile în care este dedus judecății un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri administrative adresată ANRE, o astfel de cerere urmând regulile de competență de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv dispozițiile Legii nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința civilă nr. 155 din 28 mai 2025, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, că, în raport de capătul principal al acțiunii și de dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, competența teritorială exclusivă de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția CAF.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății cu privire la care s-a dispus declinarea și cu prevederile legale incidente în materie.

În raport de modalitatea de formulare a acțiunii, se constată că cererea de chemare în judecată vizează solicitarea reclamantei A. S.A. de obligare a pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei la emiterea unui ordin privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție de certificate verzi aferentă anului 2015, în conformitate cu art. 4 alin. (9) din Legea nr. 220/2008, precum și obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 30.000.000 RON, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceste sume, calculate de la data fiecărei plăți efectuate de reclamantă și până la achitarea integrală a despăgubirilor de către ANRE.

Din actele aflate la dosar rezultă că prin răspunsul nr. x/26.11.2024, pârâta ANRE a refuzat în mod explicit să soluționeze solicitarea reclamantei, astfel încât, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui ordin de stabilire a cotei obligatorii de achiziție de certificate verzi pentru anul 2015 și plata de către pârâtă a diferenței dintre valoarea certificatelor verzi achitată în mod efectiv (în baza Ordinului nr. 5/2016, anulat în mod definitiv întrucât ANRE a calculat cota în mod nelegal) și valoarea pe care reclamanta o datorează în urma recalculări, în mod corect, a cotei obligatorii de achiziție certificate verzi.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că obiectul principal al prezentei acțiuni îl reprezintă un presupus refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva o cerere referitoare la un drept, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În cauza dedusă judecății, pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei se încadrează în noțiunea de "autoritate publică centrală", astfel că în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul este de competența Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal.

Sub aspectul competenței teritoriale, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Prin urmare, în cauză este competentă instanța de la sediul reclamantei, în speță Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Contrar celor reținute de Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei potrivit cărora "ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București", nu sunt incidente în cauză, întrucât norma legală precizată stabilește competența în favoarea Curții de Apel București doar în cazul cererilor ce au ca obiect atacarea ordinelor și deciziilor emise de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei în exercitarea atribuțiilor sale, nu și actele administrative asimilate, respectiv a refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.

Înalta Curte, având în vedere că regulile în materie de competență sunt de strictă interpretare și aplicare, constată că, în cauză, competența Curții de Apel București nu poate fi extinsă și la cazurile în care este dedus judecății un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri administrative adresate ANRE, o astfel de cerere urmând regulile de competență de drept comun în materia contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.