ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4398/2024

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la 18 martie 2022 și înregistrată sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, a solicitat anularea, în parte, a Procedurii de implementare a schemei de ajutor de stat prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 224/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, alimentației publice și organizării de evenimente, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19, aprobată prin Ordinul nr. 991 din 14 iunie 2021 emis de pârât, cât privește prevederile pct. 6.1 alin. (4). pct. 6.3 și pct. 6.4 din Procedură și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 53 din 06 iunie 2022, a respins excepțiile rămânerii fără obiect și a lipsei de interes a acțiunii, precum și acțiunea, ca nefondate.

2.2. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2658 din data de 17 mai 2023, a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., împotriva sentinței nr. 53 din data de 6 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 142 din 14 noiembrie 2023, a admis, în parte, acțiunea reclamantei A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului și, în consecință:

- a anulat, în parte, dispoziția art. 6.1 alin. (4) teza finală:

"Netransmiterea clarificărilor solicitate în termen conduce la respingerea cererii.", precum și dispoziția art. 6.4 alin. (3):

"Se poate depune o singură contestație pe etapă. Contestațiile care nu se depun conform procedurii nu se iau în calcul." din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 224/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, alimentației publice și organizării de evenimente, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19, aprobată prin Ordinul nr. 991/14.06.2021 al Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului. Totodată, instanța a respins în rest acțiunea, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs ambele părți litigante.

4.1 Reclamanta A. S.A. a solicitat casarea în parte a sentinței și, după rejudecare, admiterea acțiunii în integralitate.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta a susținut că nelegalitatea prevederilor pct. 6.1. alin. (4) din Procedură rezultă din nerespectarea dispozițiilor art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv din depășirea cadrului legal impus de actul normativ pe baza și în executarea căruia au fost emise aceste prevederi, întrucât au fost reglementate soluții legislative care contravin nu doar dispozițiilor O.U.G. nr. 224/2020, ci și prevederilor pct. 6.1. alin. (3) și alin. (5) din Procedură.

Din analiza conținutului dispozițiilor O.U.G. nr. 224/2020, care se referă la condițiile de acordare a finanțării prevăzute de schema de ajutor de stat în cauză și la verificările ce trebuie efectuate pentru acordarea ajutorului de stat, nu rezultă că respingerea cererii de finanțare poate fi dispusă pentru alte motive decât cele care privesc criteriile administrative și criteriile de eligibilitate prevăzute de această reglementare normativă.

Or, motivul de respingere a cererii de finanțare constând în "netransmiterea clarificărilor solicitate în termen de 3 zile lucrătoare" este un motiv procedural care a fost instituit în mod nelegal prin Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, aprobată prin Ordinul nr. 991/2021, în condițiile în care se raportează la alți factori decât criteriile administrative și criteriile de eligibilitate prevăzute de O.U.G. nr. 224/2020.

Recurenta a arătat că acest motiv de respingere a cererii de finanțare contravine nu doar dispozițiilor O.U.G. nr. 224/2020, ci și prevederilor de la pct. 6.1. alin. (3) și alin. (5) din Procedură care stabilesc în mod expres și limitativ care sunt situațiile în care se emite decizie de respingere a cererii de finanțare.

Față de conținutul prevederilor pct. 6.1 alin. (3) și alin. (5), care se referă inclusiv la situația în care se constată că există neconcordanțe sau că informațiile declarate de solicitant nu sunt complete/corecte/reale, în conținutul Procedurii nu era necesară introducerea pct. 6.1. alin. (4) prin care să se prevadă, cu exces de putere, că simpla nerespectare a termenului de maxim 3 zile lucrătoare pentru transmiterea clarificărilor conduce la respingerea cererii de finanțare.

Recurenta a subliniat faptul că sancțiunea respingerii cererii de finanțare, în cazul netransmiterii clarificărilor solicitate în termen de 3 zile lucrătoare, a fost instituită la pct. 6.1. alin. (4) din Procedură fără ca noțiunea de "clarificări" să îndeplinească cerințele de claritate și previzibilitate pentru destinatarii schemei de ajutor de stat și fără să se țină seama de faptul că situațiile în care se emite decizie de respingere a cererii de finanțare sunt prevăzute la pct. 6.1. alin. (3) și alin. (5) din Procedură, motiv de nelegalitate corect, însă incomplet reținut de către prima instanța.

Totodată, partea a susținut că Procedura de soluționare a contestațiilor prevăzută de art. 6 din Ordinul nr. 991/2021 este lipsită de veritabile elemente de contradictorialitate. Astfel, din economia dispozițiilor art. 6 al Procedurii rezultă că o eventuală contestație împotriva actului administrativ prin care se constată neîndeplinirea condițiilor administrative și de eligibilitate, veridicitate, conformitate al actelor depuse cu cererea formulată poate fi depusă, prin intermediul unei aplicații electronice, într-un termen de 5 zile de la transmiterea actului administrativ de respingere. Cât privește procedura de soluționare, alegerea membrilor comisiei, motivarea în fapt și drept a deciziei de soluționare, Procedura nu conține nicio dispoziție specială în acest sens.

Mai mult, se limitează orice inițiativă de contradictorialitate prin restrângerea posibilității de a formula mai multe contestații într-o etapă a procedurii, indiferent de momentele și actele prin care se comunică de către autoritate o decizie de respingere (art. 6.4 pct. 3 din procedură, potrivit căruia se poate depune o singură contestație pe procedură, indiferent dacă vizează decizia de respingere sau răspunsul la clarificările oferite de autoritate/solicitant), aspecte de nelegalitate, de asemenea, corect, însă incomplet reținute de către prima instanță.

Totodată, a arătat recurenta că, în mod nelegal a reținut prima instanță că, în ceea ce privește pct. 6.3. și pct. 6.4. alin. (1) și (2) din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 991/2021, și anume, prevederile referitoare la formularea, transmiterea și depunerea contestației prin intermediul aplicației electronice și cu semnătura electronică, instanța de fond a reținut că acestea nu sunt întemeiate, deoarece prin instituirea obligației de a formula, transmite și depune contestația administrativă numai prin intermediul aplicației electronice și numai cu semnătura electronică, precum și condițiile formale pe care trebuie să le implice o atare contestație, nu se îngrădește dreptul persoanelor care solicita acordarea ajutorului de stat în cadrul schemei de sprijin de a contesta, pe cale administrativă, actele emise în cadrul implementării schemei de sprijin.

A mai învederat recurenta că pct. 6.3 și pct. 6.4 din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 991/2021 sunt nelegale, încălcând principiul liberului acces la justiție.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile pct. 6.3 și pct. 6.4 alin. (1) și alin. (2) din Procedură, din analiza acestora se observă că un solicitant poate formula și transmite contestație împotriva deciziilor de respingere numai prin intermediul aplicației electronice și doar cu semnătura electronică.

Însă, prin limitarea formulării și transmiterii contestației numai prin intermediul aplicației electronice și doar cu semnătura electronică, se îngrădește în mod nelegal (cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Constituția României) dreptul solicitanților de a formula contestație, mai ales că nu orice solicitant dispune de o semnătura electronică.

A susținut recurenta că exercitarea dreptului de acces la justiție este condiționată - formularea, transmiterea și semnarea contestației fiind limitate strict la căile electronice, contrar jurisprudenței CEDO.

Astfel, consecința juridică firească ce rezultă din redactarea actuală a textelor pct. 6.3 și 6.4 alin. (1) și alin. (2) din Procedură nu poate fi alta decât respingerea directă a contestațiilor solicitanților care, fie formulează și trimit contestația prin alte cai decât prin intermediul aplicației electronice, fie o semnează olograf.

A concluzionat recurenta că, pentru asigurarea concretă și efectivă a dreptului de acces la justiție al solicitanților, este indispensabil ca aceste contestații să poată fi trimise și prin alte mijloace de comunicare (e.g. poștă, fax, e-mail, servicii de curierat rapid), dar să existe și posibilitatea de a fi semnate inclusiv olograf.

4.2 Pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și respingerea cererii de chemare în judecată.

Referitor la anularea art. 6.1 alin. (4) din Procedură, recurentul a arătat că instanța de fond a reținut în mod arbitrar că "netransmiterea clarificărilor solicitate în termen de 3 zile lucrătoare" este un motiv de ordin formal, strict procedural, fiind instituit în mod nelegal prin Procedură, în condițiile în care se raportează la alți factori decât criteriile administrative și criteriile de eligibilitate prevăzute de O.U.G. nr. 224/2020.

Recurentul a susținut că, într-adevăr, motivul respingerii este strict procedural și reprezintă o sancțiune pentru întârzierea derulării schemei de ajutor de stat, însă actul administrativ criticat ar fi unul lipsit de eficiență dacă doar ar prelua termene și condiții deja stabilite prin actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost edictat. Prin instituirea unor termene și condiții pentru formularea clarificărilor de către solicitanții de ajutor de stat, MEAT nu a acționat cu exces de putere.

Referitor la anularea art. 6.4 alin. (3) din Procedură, recurentul a arătat că instanța de fond a reținut nelegalitatea dispoziției "Se poate depune o singură contestație pe etapă. Contestațiile care nu se depun conform procedurii nu se iau în calcul."

Instanța de fond a interpretat în mod eronat această normă în sensul că, din modul de formulare rezultă că instituirea posibilității de a formula câte o singură contestație în cadrul fiecărei etape poate fi tradusă prin împiedicarea contestatorului de a completa în termenul de 5 zile o contestație depusă anterior, existând riscul neluării în calcul a motivelor noi depuse în intervalul imperativ.

Această situație descrisă în considerente de către prima instanță nu a fost pusă în discuție de către recurenta-reclamantă și nici nu a reieșit din expunerea faptelor în fața instanței, iar raționamentul instanței este exagerat și arbitrar întrucât o completare a motivelor contestației, depusă în termenul prevăzut de Procedură, nu este interzisă.

MEAT a aprobat procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, ce instituie reguli inerente unei astfel de proceduri, acționând astfel în limitele competenței stabilite prin art. II din O.U.G. nr. 10/2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 224/2020.

Recurentul a susținut că nu a acționat cu exces de putere prin instituirea unor termene și condiții pentru formularea clarificărilor de către solicitanții de ajutor de stat și pentru depunerea contestațiilor la deciziile de respingere a cererilor de plată.

Astfel, criticile de nelegalitate ale pct. 6.4 alin. (3) din Procedură sunt neîntemeiate în raport cu prevederile O.U.G. nr. 224/2020 și cu principiile prevăzute de art. 1 alin. (5) și art. 21 din Constituție și art. 6 alin. (1) din CEDO.

A concluzionat recurentul că procedura reglementată de pct. 6 al ordinului a fost predictibilă și general aplicabilă tuturor beneficiarilor schemei de ajutor de stat, nefiind excesiv de restrictivă și nici nu a desconsiderat principiul securității raporturilor juridice și cerințele clarității, previzibilității și accesibilității normei juridice garantate de CEDO.

Intimatul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului declarat de reclamantă, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

6.1. Referitor la excepția nulității recursului declarat de Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului

Înalta Curte va respinge excepția, întrucât în cadrul memoriului de recurs se regăsesc critici de nelegalitate ce se pot subsuma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.2. Considerații generale

Așa cum s-a precizat la pct. 1 al deciziei de față, recurenta A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect:

- anularea dispozițiilor pct. 6.1 alin. (4). pct. 6.3 și pct. 6.4 din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat prevăzute de O.U.G. nr. 224/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, alimentației publice și organizării de evenimente, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19, aprobată prin Ordinul Ministrului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului nr. 991 din 14 iunie 2021, norme incluse în capitolul referitor la Verificarea, selecția și contractarea beneficiarilor ce prezintă următorul conținut, redat complet pentru a avea imaginea de ansamblu a cadrului normativ, subliniindu-se dispozițiile contestate:

6.1. (…) Verificarea documentelor depuse on-line se va face din punct de vedere administrativ și al eligibilității: solicitările vor fi verificate în funcție de apartenența la AIMMAIPE a sediului social al întreprinderii solicitante.

(2) Se vor verifica următoarele:

a) formularul electronic de înscriere și existența documentelor încărcate, conform art. 5.1. alin. (2);

b) îndeplinirea condițiilor de eligibilitate a beneficiarilor, conform art. 3;

c) existența raportului de expertiză contabilă, semnat electronic de expertul contabil, sau a raportului de audit, semnat electronic de auditorul financiar;

d) corespondența dintre baza de calcul anuală obținută din activitatea eligibilă aferentă anilor 2019 și 2020, declarată pe propria răspundere de către aplicant în formularul de înscriere, cu valorile calculate, certificate și asumate de către expertul contabil sau de către auditorul financiar;

e) faptul că solicitantul nu înregistrează obligații fiscale restante și alte creanțe bugetare administrate de organul fiscal central, definit potrivit art. 1 pct. 31 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, furnizorul ajutorului de stat va extrage, din oficiu, certificatele de atestare fiscală, în mod automat, prin aplicația informatică B.. În cazul în care se înregistrează astfel de obligații restante, beneficiarul se obligă să le achite din ajutorul acordat în cadrul programului.

(3) Solicitanții care nu îndeplinesc criteriile administrative și criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 3, vor primi decizie de respingere.

(4) Se pot solicita clarificări, aplicantului fiindu-i transmisă Scrisoare de solicitare clarificări prin intermediul aplicației electronice, solicitantul primind o notificare în acest sens pe adresa de email înregistrată în aplicația electronică. Clarificările solicitate se încarcă de către solicitant în aplicația electronică de înscriere, în maxim 3 zile lucrătoare de la transmitere. Netransmiterea clarificărilor solicitate în termen conduce la respingerea cererii.

(5) Dacă în urma analizei documentației înscrise integral se constată neconcordanțe sau că informațiile declarate de solicitant nu sunt complete/corecte/reale, solicitantul va primi decizie de respingere.

6.2. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în situația în care solicitantul se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, acesta are dreptul de a urma procedura prevăzută în aceste situații.

6.3. Solicitantul se poate adresa AIMMAIPE de care aparține, prin intermediul aplicației electronice, formulând o contestație, în termen de 5 zile lucrătoare de la data transmiterii actului administrativ pentru neîndeplinirea condițiilor din punct de vedere administrativ și al eligibilității, veridicității și conformității celor înscrise în formularul de înscriere on-line cu documentele justificative depuse.

6.4. (1) Contestația se formulează în scris, se transmite prin intermediul aplicației electronice și va cuprinde:

- datele de identificare ale solicitantului;

- obiectul contestației;

- motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația;

- dovezile pe care se întemeiază;

- semnătura reprezentantului legal.

(2) Contestația se poate formula în orice etapă de implementare (verificare, semnare contract de finanțare, efectuare plăți, monitorizare) cu respectarea prevederilor de la art. 6.3 și 6.4, se adresează AIMMAIPE și se depune, cu semnătură electronică, în aplicația electronică de înscriere.

(3) Se poate depune o singură contestație pe etapă. Contestațiile care nu se depun conform procedurii, nu se iau în calcul.

După cum s-a menționat la pct. 3, prima instanță, în fond după casare:

- a admis în parte acțiunea;

- a anulat în parte dispoziția art. 6.1 alin. (4) teza finală:

"Netransmiterea clarificărilor solicitate în termen conduce la respingerea cererii", precum și dispoziția art. 6.4 alin. (3):

"Se poate depune o singură contestație pe etapă. Contestațiile care nu se depun conform procedurii, nu se iau în calcul." din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 224/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, alimentației publice și organizării de evenimente, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19, aprobată prin Ordinul nr. 991/14.06.2021;

- a respins în rest acțiunea ca nefondată.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

6.3. Referitor la recursul reclamantei A. S.A.

Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar are în vedere faptul că Ordinul nr. 991/14.06.2021 instituie procedura administrativă de implementare a schemei de ajutor de stat prevăzute de O.U.G. nr. 224/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, structuri de cazare, structuri de alimentație și agenții de turism, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19, precum și privind unele măsuri fiscale.

6.3.1. Critica punctului 6.4 alin. (1) și (2) din Procedură

În legătură cu încălcarea normelor de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000, respectiv art. 77 și art. 78, prima instanță a reținut că prevederile art. 6 din OMEAT nr. 991/2021 nu adaugă în mod nepermis la actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis, iar emitentul acestuia a instituit termene și condiții pentru exercitarea dreptului de contestare a deciziilor de respingere a cererilor de plată care nu sunt prevăzute în O.U.G. nr. 224/2020.

Societatea nu poate pretinde îngrădirea atribuției autorității de a solicita clarificări, dreptul de apreciere intrând în marja largă de care dispune aceasta în vederea atingerii scopului urmărit, respectiv îndeplinirea activității administrației.

Recurenta susține faptul că noțiunea de "clarificări" nu îndeplinește cerințele de claritate și previzibilitate pentru destinatarii schemei de ajutor de stat și nu ține seama de împrejurarea că situațiile în care se emite decizia de respingere a cererii de finanțare sunt cele prevăzute la pct. 6.1 alin. (3) și alin. (5) din Procedură.

Înalta Curte reține că este fondată critică analizată.

Din lecturarea prevederilor O.U.G. nr. 224/2020 rezultă faptul că acest act normativ reglementează condițiile de acordare a ajutorului de stat analizat și verificările ce se impun a fi realizate în acest scop. Din cuprinsul acestuia nu se poate desprinde ideea potrivit căreia respingerea cererii de finanțare a solicitantului poate fi dispusă pentru alte motive decât cele care privesc strict criteriile administrative și criteriile de eligibilitate, prevăzute la art. 3 din ordonanță.

Or, motivul de respingere a cererii de finanțare referitor la "netransmiterea clarificărilor solicitate în termen de 3 zile lucrătoare" reprezintă un motiv de ordin procedural care a fost instituit în mod nelegal prin Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, aprobată prin OMEAT nr. 991/2021, deoarece se raportează la alte aspecte decât criteriile anterior enunțate.

Este de observat și faptul că norma analizată contravine și prevederilor de la pct. 6.1 alin. (3) și alin. (5) din Procedură care, după cum s-a arătat în cele de mai sus, stabilesc în mod expres și limitativ care sunt situațiile în care se emite decizia de respingere a cererii de finanțare.

Cu alte cuvinte, norma analizată încalcă și dispozițiile art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000 care instituie limitele în care pot fi emise instrucțiunile pe baza și-n executarea legilor, precum și a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului.

6.3.2. Critica punctelor 6.3 și 6.4 alin. (1) și (2) din Procedură

Instanța de fond a apreciat că punctele aflate în discuție sunt legal emise, întrucât prin instituirea obligației de a formula, transmite și depune contestația administrativă numai prin intermediul aplicației electronice și numai cu semnătură electronică, precum și condițiile formale pe care trebuie să le implice o atare contestație, nu se îngrădește dreptul persoanelor care solicită acordarea ajutorului de stat în cadrul schemei de sprijin de a contesta, pe cale administrativă, actele emise în cadrul implementării schemei de sprijin. Aplicația electronică aferentă primei etape de înscriere (creare profil, user și parolă) va rămâne deschisă pe toată perioada înscrierilor în cadrul Schemei.

Recurenta apreciază faptul că, prin această soluție administrativă, au fost încălcate atât normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 cât și cerințele clarității, previzibilității și accesibilității normelor.

Înalta Curte reține că este fondată critica analizată în ceea ce privește cerințele referitoare la formularea, transmiterea și depunerea contestației prin intermediul aplicației electronice și cu semnătură electronică, întrucât se înlătură posibilitatea persoanei interesate de a contesta, pe cale administrativă, actele emise în cadrul implementării schemei de ajutor de stat.

Cu alte cuvinte, asigurarea efectivă a dreptului de a contesta actele emise în procedura administrativă impune cu necesitate ca persoanele interesate să aibă posibilitatea de a transmite contestațiile în orice altă modalitate, adică și prin alte mijloace de comunicare decât aplicația electronică, iar nu printr-o modalitate unică, precum și posibilitatea de a semna olograf contestația administrativă.

6.4. Referitor la recursul Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului

6.4.1. Critica punctului 6.1 alin. (4) teza finală din Procedură

Recurentul precizează că respingerea cererii de finanțare pentru eludarea obligației de a transmite clarificările solicitate aplicantului în termen de 3 zile lucrătoare este un motiv strict procedural și reprezintă sancțiunea determinată de întârzierea derulării schemei de ajutor de ajutor de stat. Însă, OMEAT nr. 991/2021 ar fi un act administrativ normativ lipsit de eficiență în contextul în care doar ar prelua termene și condiții deja stabilite prin actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost editat. În opinia sa, prin instituirea unor termene și condiții pentru formularea clarificărilor de către aplicanți, emitentul său nu a acționat cu exces de putere.

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica analizată, pentru aceleași argumente expuse la pct. 5.3.1. din decizia de față.

6.4.2. Critica punctului 6.4 alin. (3) din Procedură

Recurentul consideră că prima instanță a interpretat în mod eronat această normă în sensul că, din modul de formulare, rezultă că instituirea posibilității de a depune doar o contestație în cadrul fiecărei etape poate fi echivalată cu împiedicarea contestatorului de a completa în termenul de 5 zile o contestație depusă anterior, existând riscul neluării în calcul a motivelor noi depuse în intervalul imperativ. Prin urmare, autoritatea administrativă ar putea privi restul completărilor drept contestații distincte pe care să nu le ia în soluționare, deși acestea s-ar integra demersului inițial.

Înalta Curte apreciază că este fondată critica analizată, argumentația prezentată de recurent fiind corectă.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului declarat de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, va admite recursurile declarate de părți, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea, va anula în tot pct. 6.1 alin. (4) și în parte pct. 6.3 și pct. 6.4 alin. (1) și (2) din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, aprobată prin OMEAT nr. 991/2021, și anume, prevederile referitoare la formularea, transmiterea și depunerea contestației prin intermediul aplicației electronice și cu semnătură electronică. Totodată, va respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.

Admite recursurile declarate de reclamanta A. S.A. și de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului împotriva sentinței nr. 142 din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea.

Anulează pct. 6.1. alin. (4) din Procedura aprobată prin Ordinul ministrului economiei, antreprenoriatului și turismului nr. 991/2021.

Anulează în parte pct. 6.3. și pct. 6.4. alin. (1) și (2) din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 991/2021, și anume, prevederile referitoare la formularea, transmiterea și depunerea contestației prin intermediul aplicației electronice și cu semnătură electronică.

Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.