ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4383/2025

Ședința publică din data de 7 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03.04.2024 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a solicitat următoarele:

- obligarea pârâtei la emiterea, în condițiile art. 9 din Legea nr. 255/2010, a deciziei de expropriere pentru suprafața de 752 mp din terenul intravilan aflat în proprietatea reclamantei, categoria de folosință curți/construcții, în suprafață totală de 10.000 mp din acte, 9 999 mp din măsurători, situat în comuna Clinceni, Tarla 10, parcela x, 46/16, Jud Ilfov, înscris în Anexa 2 a H.G. nr. 399/2023 publicată în Monitorul Oficial nr. 400bis/10 05.2023 la poziția 245, număr cadastral x, teren în privința căruia i s-a comunicat intenția de expropriere încă din data de 12 06 2023;

- obligarea pârâtei la emiterea, în condițiile art. 20 din Legea nr 255/2010,a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii aferentă terenului intravilan expropriat în suprafață de 752 mp dintr-un total de 10.000 mp aflat în proprietatea reclamantei, teren categoria curti - constructii situat în Comuna Clinceni, Tarla 10, parcela x, 46/16, Jud. Ilfov, înscris în anexa 2 a H.G. nr. 399/2023 publicata în Monitorul Oficial nr. 400bis/10.05.2023 la poziția 245, număr cadastral x;

2.1. Prin sentința civilă nr. 40/2025 din 10.01.2025, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că unul dintre capetele principale de cerere formulate de reclamantă constă în solicitarea de a se dispune exproprierea terenului în suprafață totală de 752 mp, ori, reclamanta nu a fost expropriată deloc pentru suprafața de 752 mp., deși a fost notificată în acest sens la data de 06.06.2023.

Astfel, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reținut că în speță, reclamanta a dedus judecății, în esență, lipsa unui răspuns al pârâtei la solicitarea sa de a se emite un act administrativ individual prin care să se dispună exproprierea întregii suprafețe de teren de 752 mp.

Totodată, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Având în vedere că reclamanta solicită emiterea unui act administrativ individual prin care să se dispună exproprierea întregii suprafețe de teren de 752 mp., în strânsă legătură cu pretenția sa referitoare la stabilirea despăgubirilor aferente viitoarei exproprieri a suprafeței de 752 mp, instanța mai mare în grad - Curtea de Apel București - este competentă material să dezlege cererea de chemare în judecată în ansamblul său.

2.2. Prin Sentință civilă nr. 792/2025 din 13.05.2025, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel București a reținut, în esență, că În cuprinsul Legii nr. 255/2010 (pe care și-a întemeiat reclamanta pretentiile) sunt prevăzute modalitățile de contestare ce pot fi exercitate de persoanele nemulțumite, iar dispozițiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi, astfel cum se prevede la art. 34, și nu cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Rezultă faptul că, legiuitorul a înțeles să scoată actele administrative de declanșare a procedurii exproprierii și de stabilire a cuantumului despăgubirii din sfera domeniului general al contenciosului administrativ și să reglementeze o procedură specială de contestare.

Instanța a constatat că o astfel de soluție se poate identifica și în jurisprudența de dată mai recentă a Înaltei Curți de Casație Justiție, relevantă în acest sens fiind Decizia nr. 2575/10.05.2022, din considerentele căreia rezultă că nu doar aspectele vizând valoarea despăgubirii, ci și cele privind nelegalitatea procedurii de expropriere, sunt supuse cenzurii instanței civile.

Or, de vreme ce aspectele vizând valoarea despăgubirii și cele privind nelegalitatea procedurii de expropriere sunt supuse unei căi speciale de contestare, și anume în fața instanțelor de drept comun, cu excluderea competenței instanțelor de contencios administrativ, este evident că și acțiunea având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de expropriere și a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii este tot de competența instanței de drept comun.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie competența materială de soluționare a cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin care a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București la emiterea deciziei de expropriere și a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii aferentă terenului intravilan expropriat în suprafață de 752 mp dintr-un total de 10.000 mp aflat în proprietatea sa.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 19-22 și art. 23 din Legea nr. 255/2010, precum și pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Conform dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010:

"Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.", iar potrivit art. 23 alin. (1) din lege "Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun."

De asemenea, conform art. 34 din Legea nr. 255/2010:

"Dispozițiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi".

În fine, art. 21 din Legea nr. 33/1994 prevede în acest sens că:

"Soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului București, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere".

Sub acest aspect, se impune a se reține și că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

Se reține că atunci când se instituie, prin norme speciale, unele derogări de la normele generale în materie de competență, stabilindu-se că judecata anumitor categorii de procese sau cereri aparține altor instanțe decât cele la care se referă normele de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ, respectivele norme speciale, în considerarea caracterului lor de norme de excepție, se vor aplica în mod prioritar, ca formă de manifestare a regulii specialia generalibus derogant (legea specială derogă de la cea generală).

Întrucât prevederile art. 22 și art. 23 din Legea nr. 255/2010 au caracter de normă specială în materie de competență, acestea beneficiază de preeminență în aplicare, în raport de dispozițiile legii contenciosului administrativ.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de drept comun, respectiv instanței civile, iar conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, aplicabil prin prisma art. 34 din Legea nr. 255/2010, instanța civilă la care se referă art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 este tribunalul în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Având în vedere că imobilul în discuție este situat în comuna Clinceni, Jud Ilfov, respectiv în raza de competență a Tribunalului Ilfov, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 octombrie 2025.