ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4378/2024

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 02.11.2020 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Matei Basarab al Județului Olt, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

La data de 04.08.2021 reclamanta A. a formulat precizare la acțiune, prin care a arătat că, în ceea ce privește capătul nr. 1 și capătul nr. 3 din cererea de chemare în judecată, drepturile salariale de care ar fi beneficiat în cazul în care ar fi fost numită de către pârâți pe funcția publică sunt alcătuite din contravaloarea salariilor lunare și toate celelalte drepturi aferente de care ar fi beneficiat prin exercitarea funcției publice.

Prin încheierea din data de 13.01.2021, judecarea cauzei a fost suspendată până la soluționarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Olt.

Judecarea cauzei a fost reluată la data de 29.09.2021.

Prin sentința civilă nr. 391/08.12.2021, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.G.S.U. în ceea ce privește petitele cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă având ca obiect obligarea la validarea concursului, emiterea ordinului/dispoziției de încadrare și cel privind obligarea la plata drepturilor salariale începând cu data de 14.08.2020 și a respins acțiunea față de acest pârât, în aceste limite, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.G.S.U. în ceea ce privește petitul cererii reclamantei având ca obiect obligarea la plata prejudiciului material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului nr. S/248/22.12.2016; a respins acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții I.G.S.U. și I.S.U.Matei Basarab Olt având ca obiect obligarea la plata prejudiciului material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului S/248/22.12.2016, ca prematur formulată; a respins cererile reclamantei A., precizate, în contradictoriu cu pârâtul ISU Matei Basarab Olt, având ca obiect obligarea la validarea concursului, emiterea ordinului de încadrare și cel privind plata drepturilor salariale ca prematur formulate și a obligat reclamanta la plata sumei de 625,24 RON cheltuieli de judecată către pârâtul I.G.S.U.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs principal reclamanta și recursuri incidente pârâții.

Prin Decizia nr. 3678 din 29.06.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, a fost admis recursul principal declarat de reclamanta A. și recursurile incidente declarate de pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Matei Basarab al Județului Olt împotriva sentinței nr. 391 din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost casată, în parte, sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță; a fost menținută soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și asupra excepției prescripției primului capăt de cerere și a fost respinsă cererea recurentei-reclamante de aplicare a unei amenzi judiciare recurenților-pârâți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2020* la 30.10.2023.

La termenul din data de 15.11.2023 instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 și a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016 invocată în recurs.

Hotărârea pronunțată în fond după casare

Prin sentința civilă nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova a respins, ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 și a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Matei Basarab" al județului Olt și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență având ca obiect pretenții.

A obligat pârâții să achite reclamantei prejudiciul material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului nr. S/248/22.12.2016 reprezentat de diferența dintre contravaloarea drepturilor salariale aferente funcției de subofițer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane de care aceasta ar fi beneficiat în perioada 29.10.2017 - 14.08.2020 și drepturile salariale aferente postului de personal contractual de care a beneficiat în această perioadă, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la data la care ar fi trebuit achitat fiecare drept salarial.

A obligat pârâtul Inspectoratul Pentru Situații de Urgență "Matei Basarab" al Județului Olt să valideze concursul și să emită ordinul/dispoziția de încadrare a reclamantei A. în funcția de subofițer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane.

A obligat pârâtul Inspectoratul Pentru Situații de Urgență "Matei Basarab" al Județului Olt să achite reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre contravaloarea drepturilor salariale aferente funcției de subofițer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane de care aceasta ar fi beneficiat și drepturile salariale aferente postului de personal contractual de care a beneficiat începând cu data de 15.08.2020 până la data emiterii ordinului/dispoziției de încadrare, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la data la care ar fi trebuit achitat fiecare drept salarial.

A obligat pârâții să achite reclamantei suma de 3.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente primului capăt de cerere.

A obligat pârâtul Inspectoratul Pentru Situații de Urgență "Matei Basarab" al Județului Olt să achite reclamantei suma de 7.450 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente celorlalte capete de cerere.

La data de 05.01.2024, reclamanta A., în baza prevederilor art. 443 și următoarele C. proc. civ., a formulat cerere de lămurire, de îndreptare și de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 582/22.11.2023 pronunțată în dosarul mai sus menționat, în considerarea faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 06.01.2021, când a arătat că în ceea privește capătul nr. 1 și capătul nr. 3 din cerere, drepturile salariale de care ar fi beneficiat în cazul în care ar fi fost numită de către pârât/ă pe funcția publică sunt alcătuite din contravaloarea salariilor lunare și toate celelalte drepturi aferente de care ar fi beneficiat prin exercitarea funcției publice.

Prin sentința nr. 3 din 21 februarie 2024, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiate cererile de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Matei Basarab al Județului Olt.

A reținut instanța că nu se impune nici completarea acestei hotărâri întrucât nu s-a omis pronunțarea asupra vreunui capăt de cerere, precizarea depusă de reclamantă la 03.08.2021 nefiind o cerere modificatoare a cererii ințiale, așa cum susțin pârâții, ci o reiterare și o clarificare a pretențiilor solicitate prin cererea principală, arătându-se că prejudiciul/paguba este reprezentat de contravaloarea tuturor drepturilor de natură salarială de care ar fi beneficiat prin exercitarea funcției publice.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței menționate, a declarat recurs, atât reclamanta A., cât și pârâți Inspectoratul pentru Situații de Urgență Matei Basarab al Județului Olt și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență împotriva sentinței nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Recurenta -reclamantă A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 6 ianuarie 2021.

Pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, susținând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Criticând-o pentru nelegalitate, pe temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul IGSU a susținut, în esență, următoarele:

O primă critică se referă la considerentele și raționamentul instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 și a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016 ca inadmisibilă.

Arată în acest sens că, prin excepția de nelegalitate, s-a solicitat instanței de fond să anuleze procesul-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 și tabelul cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016, având în vedere că prin nota raport nr. x/22.10.2020, întocmită de ISU Olt în considerarea Deciziei ICCJ nr. 3473 din 14.10.2020, s-au consemnat neregulile identificate la concursul la care a candidat reclamanta și s-a propus sesizarea instanței de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative cu caracter individual sus-menționate.

Acțiunea a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2020, înregistrat pe rolul Tribunalului Olt, în care ISU Olt a avut calitatea de reclamant, în contradictoriu cu pârâta A.. Cererea ce a făcut obiectul acestui dosar a fost respinsă ca tardiv formulată, prin sentința civilă nr. 182 din 09.03.2021, fără ca instanța să analizeze legalitatea și temeinicia procedurii de concurs, respectiv viciile identificate la nivelul concursului la care a candidat A., pentru care ISU Olt a solicitat anularea actelor administrative.

Cu alte cuvinte, actiunea ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2020 a fost respinsă în urma admiterii unei excepții peremptorii și absolute, fără a mai fi necesară analizarea fondului. Sentința civilă nr. 182 din 09.03.2021 a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1937 din 01.07.2021 a Curții de Apel Craiova.

În continuare, recurentul arată că aceasta a fost singura cale pe care o putea urma ISU Olt, atât în temeiul dispozițiilor legale aplicabile cât și în limitele stabilite de ICCJ prin Decizia nr. 3421 din 02.10.2017, nota - raport nr. x/22.10.2020 fiind tocmai documentul prin care s-a propus sesizare instanței de contencios administrativ pentru anularea procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x I din 24.11.2016 și tabelul cu rezultatele finale nr. x din 24.11.2016.

Prin sentința civilă nr. 582/2023 din 22.11.2023 instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate, susținând în principiu că procesul-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. xdin 24.11.2016 și tabelul cu rezultatele finale nr. x din 24.11.2016 nu sunt acte administrative, aceasta având un caracter premergător emiterii actului de acordare a gradului militar și numire în funcție a reclamantei.

A mai susținut că instanța de fond că ISU Olt cunoștea încă din 2016 existența actelor administrative a căror anulare a solicitat-o și, în mod nelegal, a susținut că circumstanțierea "oricând" din cadrul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie să fie interpretată în coroborare cu art. II din același act normativ în sensul că legalitatea actelor administrative cu caracter individual poate fi verificată în termenul de decădere de un an de la date emiterii lui.

Apreciază că respingerea excepției de nelegalitate este profund nelegală, sens în care arată că actul administrativ cu caracter individual este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004.

O altă critică se referă la admiterea capătului nr. 1 din cererea de chemare în judecată, respectiv acordarea despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Se arată că, în mod eronat, instanța constată că în cauza sunt îndeplinite toate aceste condiții, întrucât, Ordinul S/248/2016 al inspectorului șef al ISU Olt nu a fost anulat pentru nelegalitate, ci prin Decizia nr. 3473/14.07.2020 din dosarul nr. x/2017 instanța supremă a reținut că, raportat la data începerii procedurii de concurs erau aplicabile dispozițiile OMAI nr. 665/2008 prin care este reglementată posibilitatea sesizării instanței de contencios în vederea invalidării concursului. Această procedură nu a fost urmată, impunându-se ca o consecință a contestării nelegalității aplicării Ordinului MAI 177/2016 și repunerii părților în situația anterioară. ÎCCJ, prin Decizia nr. 3473/14.07.2020, nu a sancționat ISU Olt pentru emiterea ordinului S/248/2016, ci a repus părțile în situația anterioară pentru a reda posibilitatea de a finaliza procedura de concurs conform OMAI nr. 665/2008, în vigoare la momentul începerii acesteia, respingând ca prematur formulate capetele de cerere privind validarea rezultatelor concursului și emiterea ordinului de reîncadrare al reclamantei pe funcția de subofițer tehnic principal.

Totodată, apreciază că în speță nu se decelează existența unui refuz nejustificat al ISU Olt de a emite actul administrativ de încadrare a reclamantei, atât timp cât concursul s-a desfășurat cu nerespectarea condițiilor de organizare prevăzute de prevederile legale incidente, afectând rezultatul procedurii.

În eventualitatea în care se constată existența dreptului în despăgubiri al reclamantei, solicită să se constate că instanța de fond, în mod nelegal, a reținut întinderea dreptului în despăgubiri al reclamantei, pentru perioada 29.10.2017-14.08.2020, fără a se avea în vedere Decizia nr. 3473/2020 din 14.07.2020 din dosarul nr. x/2017, prin care părțile au fost repuse în situația anterioară.

O altă critică se referă la admiterea capătului de cerere privind obligarea ISU Olt la validarea concursul și emiterea ordinului/dispoziției de încadrare a reclamantei în funcția de subofițer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane.

În esență se arată că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 este profund nelegală, în sensul că reclamanta avea dreptul de a fi încadrată in funcția de subofițer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane cel mai târziu la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de alt. 38 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, înlăturând refuzul justificat al ISU Olt de a emite actul administrativ de încadrare a reclamantei, atât timp cât concursul s-a desfășurat cu nerespectarea prevederilor legale arătate pe larg în cuprinsul notei - raport 3074849 din data de 22.10.2020.

Astfel, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor legale, instanța a obligat instituția recurentă la emiterea actului administrativ de chemare în activitate a reclamantei, în condițiile în care procedura de concurs a fost viciată prin neregulile consemnate în nota-raport nr. x din 22.10.2020, emisă de ISU Olt.

Așadar, făcând o analiză judicioasă a elementelor de fapt ale cauzei și a dispozițiilor legale cărora aceasta se subordonează, se poate observa că instanța a ales să valideze concursul la care a participat reclamanta, deși modalitatea de organizarea a acestuia nu a respectat legislația incidentă.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență Matei Basarab al Județului Olt a formulat următoarele critici:

Susține că respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate este nelegală, întrucât, deși instanța de fond a arătat care sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca unele documente să fie clasificate ca acte administrative, a apreciat că procesul-verbal și tabelul cu rezultatele finale sunt în fapt operațiuni administrative, acte premergătoare emiterii ordinului de numire pe funcția candidatei, care nu produc ele însele efecte juridice.

Contrar acestor susțineri, consideră că aceste documente sunt acte administrative în accepțiunea Legii nr. 554/2004.

În continuare, precizează că instanța de fond a dat în mod incorect eficiență juridică principiului de drept electa una via non datur recursus al alteram, în sensul că odată ce Inspectoratul pentru Situații de Urgență Matei Basarab al Județului Olt a învestit Tribunalul Olt cu anularea celor două acte administrative, nu mai putea solicita pe calea excepției de nelegalitate anularea acelorași acte.

În acest sens, a subliniat că în dosarul nr. x/2020, instanța a respins ca tardiv formulată cererea de anulare celor două acte, iar, prin urmare, nu a fost cercetată nelegalitatea acestor acte administrative.

Consideră că art. 1, alin. (6) și art. 11 din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în sensul în care acestea fac referire doar la termenul de introducere a acțiunii pe cale principală, sintagma poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces fiind fără echivoc.

Totodată, arată că instanța nu a ținut cont Decizia Curții Constituționale nr. 404/2008, care a statuat că sintagma "oricând în cadrul unui proces" are dublă semnificație, anume că, pe de o parte, excepția de nelegalitate este imprescriptibilă, iar, pe de altă parte, poate fi invocată în orice stadiu al litigiului.

Se mai susține că în speță nu poate fi reținut principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, întrucât instituția nu se identifică în totalitate cu comisia de concurs care s-a ocupat de organizarea și desfășurarea concursului, sens în care arată că aceasta și-a asumat în totalitate anunțul de concurs, iar, ulterior, această comisie a fost dizolvată de către o comisie abilitată de lege să verifice legalitatea desfășurării procedurii de concurs.

Menționează că membrii comisiei de concurs au fost trimiși în consiliul de onoare, fiind sancționați pentru neregulile constatate în procedura de concurs, iar aceste nereguli au fost confirmate și de către Ministerul Afacerilor Interne, care prin Ordinul II/2154 din 2017, a menținut sancțiunea "avertisment" aplicată președintelui comisiei și dispusă prin Decizia inspectorului general al IGSU.

De asemenea, a stabilit că, referitor la întocmirea anunțului de concurs, responsabilitatea corelării conținutului acestuia cu fișa postului revine comisiei de concurs, precum și că, prin stabilirea în cuprinsul anunțului a condiției referitoare la atitudinea fizică obligația de a reglementa modalitatea de verificare revine comisiei de concurs.

Față de argumentele expuse, solicită admiterea recursului astfel cu a fost formulat.

III. Apărările formulate în cauză

Pârâții au formulat întâmpinări la recursul declarat de reclamantă, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, s-a susținut că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată pe cale excepției de nelegalitate tot în termenul de 1 an. Susține că această reținere este profund nelegală și în totală contradicție cu sintagma oricând din cuprinsul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursurile declarate de pârâți, prin care a solicitat respingerea recursurilor, cu consecința menținerii ca fiind legală și temeinică și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Pe cale de excepție a invocat nulitatea parțială a recursurilor recurenților-pârâți, sub aspectul dezlegărilor date de instanța de fond cu privire la cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte a respins excepția nulității parțiale a recursurilor, având în vedere că aceasta vizează doar anumite critici formulate de recurenții-pârâți, aspecte care vor fi analizate odată cu verificarea pe fond a recursurilor.

IV. Aspecte procesuale

La data de 20 mai 2024, recurenta-reclamantă A. a depus o cerere de renunțare la judecarea propriului recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește recursul reclamantei, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.: Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, urmând ca, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, instanța să constate renunțarea la judecată .

Referitor la cererea recurentei-reclamante de a renunța la cererea de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., formă de manifestare a principiului disponibilității părților în procesul civilă reglementat de art. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că această manifestare de voință a recurentei-reclamante va primi eficiență în această etapă procesuală.

Ca atare, față de dispozițiile legale mai sus-citate și având în vedere poziția procesuală a recurentei reclamante, exprimată prin cererea formulată la data de 20 mai 2024, Înalta Curte urmează a lua act de această manifestare de voință a reclamantei, în sensul renunțării la judecată.

Referitor la recursurile promovate de pârâți, față de conținutul criticilor formulate, se impune examinarea lor împreună, răspunzând, după caz, prin considerente comune.

Înalta Curte menționează că, pentru a supune controlului judiciar în recurs legalitatea unei hotărâri judecătorești, este necesar ca titularul/titularii căii de atac să expună critici ce pot fi subsumate motivelor prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., care să privească modalitatea în care instanța care a pronunțat hotărârea atacată a interpretat sau aplicat o dispoziție legală.

Prin urmare, nu este suficient ca partea care exercită recursul să reitereze propriile susțineri din fazele procesuale anterioare, ci este necesar să arate care sunt viciile de nelegalitate ale dezlegărilor date de instanța de judecată cererilor sau apărărilor sale.

În acest cadru, Înalta Curte reține că de esența litigiului este, însă, astfel cum rezultă din actele dosarului, că anularea definitivă a Ordinului nr. S/248/2016 a avut loc la data de 14.07.2020, prin decizia civilă nr. 3473/2020 a ÎCCJ, moment de la care reclamanta în mod efectiv a avut posibilitatea de a evalua prejudiciul ce i-a fost cauzat prin emiterea unui act nelegal, aferent perioadei în care acest act a fost în vigoare și a produs efecte juridice, invalidate ulterior prin hotărâre definitivă.

De asemenea, instanța fondului, se afla în posesia tuturor informațiilor cu privire la soluțiile pronunțate în cauzele care au făcut obiectul disputei între părțile litigante, la momentul pronunțării sentinței atacate cu prezentele cereri de recurs, dat fiind că în timpul soluționării cauzei în fond a dispus în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020, care avea ca obiect "constatarea legalității procedurii de organizare a concursului a cărei validare se solicită în prezenta cauză" (extras din încheierea de suspendare din 13.01.2021).

Așadar, în urma repunerii cauzei pe rol, ca efect al soluționării definitive a dosarului Tribunalului Olt nr. 1813/104/2020, instanța de fond avea obligația de a ține cont de puterea de lucru judecat a soluției pronunțate în acest dosar, care se opune părților în prezenta cauză și care atestă că măsurile dispuse prin Nota Raport nr. x/22.10.2020 au fost duse la îndeplinire întocmai, verificarea legalității concursului pe calea acțiunii în anulare fiind finalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, care împiedica inițierea unui nou demers procesual de aceeași natură, în baza aceleiași Note Raport.

Totodată, este de menționat că, prin sentința civilă nr. 391/08.12.2021 pronunțată în cauză în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în privința petitelor referitoare la validarea concursului, emiterea ordinului/dispoziției de încadrare și cel privind obligarea la plata drepturilor salariale începând cu 14.08.2020.

De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a aceluiași pârât în privința primului petit referitor la plata prejudiciului material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului nr. S/248/22.12.2016.

Aceste soluții au fost menținute prin decizia de casare nr. 3678/29.06.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar nr. x/2020.*

De asemenea, s-a mai reținut că pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Matei Basarab" al Județului Olt, în recursul său, a invocat excepția de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 și a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016, excepția ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților în rejudecare la termenul din data de 15.11.2023.

Astfel, în limitele casării, și ținând seama de toate motivele invocate, Curtea de apel a constatat că excepția de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 și a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016 este inadmisibilă întrucât aceste documente nu sunt acte administrative, ci ele au natura juridică a unor operațiuni administrative prealabile emiterii actului administrativ, fiind acte constatatoare care nu au capacitatea de a modifica realitatea existentă, ca o caracteristică de sine stătătoare. În baza constatărilor consemnate în aceste documente se emite actul administrativ de numire în funcție, acesta fiind actul care produce efecte juridice și față de care poate fi invocată excepția de nelegalitate.

Prin motivele de recurs, pârâții au apreciat, însă, că excepția de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 și a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016 este admisibilă întrucât aceste documente sunt acte administrative, acestea reprezentând finalitatea procedurii de organizare a unui concurs care produc efecte juridice.

Aceste critici nu pot fi primite deoarece, în prezenta cauză, procesul-verbal privind consemnarea rezultatelor finale și tabelul privind rezultatele finale nu constituie acte administrative, tocmai în considerarea faptului că aceste acte preced etapa finală a concursului conform Ordinului MAI 665/2008, respectiv emiterea administrativ de numire pe funcția publică, sau după caz, hotărârea judecătorească prin care se dispune invalidarea concursului și constatată fapte juridice de natură să producă efecte juridice, însă nu conțin nicio dispoziție administrativă și nici nu constituie titlu executoriu, trăsături esențiale în lipsa cărora nu ne aflăm în prezența actului administrativ.

Or, operațiunile administrative sunt activități ale autorităților publice efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor conferite de lege, care nu produc ele însele efecte juridice. Acestea premerg și pregătesc emiterea actului administrativ care va produce efecte juridice.

Este adevărat că instanța a reținut greșit termenul de 1 an în care poate fi cercetată legalitatea unui act administrativ, pe calea excepției de nelegalitate, aspect care va fi înlăturat, în considerarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate."

Deși această reținere a instanței de fond nu este riguroasă, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este de natură a altera raționamentul instanței de fond care a condus la pronunțarea sentinței recurate prin care s-a confirmat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate.

Judecătorul fondului a reținut corect că se opune puterea de lucru judecat a soluției pronunțate prin sentința civilă a Tribunalului Olt nr. 182/09.03.2021, definitivă prin decizia nr. 1937/01.07.2021 a Curții de Apel Craiova, care atestă că măsurile dispuse prin Nota Raport nr. x/22.10.2020 au fost duse la îndeplinire întocmai, verificarea legalității concursului pe calea acțiunii în anulare fiind finalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, care împiedica inițierea unui nou demers procesual de aceeași natură, în baza aceleiași Note Raport.

Prin această dezlegare, instanța de fond a dat practic eficiență juridică principiului de drept electa una via non datur recursus ad alterat, considerând că odată ce ai ales calea acțiunii în anulare, nu mai ai deschisă și calea excepției de nelegalitate pentru aceleași motive. Competenta instanței de contencios administrativ de a verifica pe calea excepției legalitatea unui act administrativ nu poate fi atrasă prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 atunci când este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desființarea căruia legea specială prevede o procedură judiciară specială ce nu poate fi evitată prin invocarea excepției de nelegalitate".

Mai trebuie spus că excepția de nelegalitate este inadmisibilă și nu poate fi invocată în contextul în care partea justițiabil are deschisă o cale specială prevăzută de lege.

Așadar, în prezenta cauză, nu numai că există o cale prevăzută de legea specială, există și o procedură care trebuie să fie urmată, anume dacă instituția consideră că procedura era viciată, avea obligația să sesizeze instanța de contencios, potrivit art. 38 din Ordinul MAI nr. 665/2008.

Pe de altă parte, excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, din moment ce persoana pretins vătămată a ales pentru prima dată calea cererii în anulare întemeiată pe dispozitiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că devine incident și principiul de drept electa una via, potrivit căruia, o dată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei, astfel că examinarea actului administrativ pe calea directă a acțiunii în anulare exclude posibilitatea controlului judecătoresc și pe calea indirectă a excepției de nelegalitate, la cererea aceleiași persoane interesate.

În cadrul cererii de recurs se mai susține greșita admitere a primului capăt de cerere, respectiv acordarea despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a anulării Ordinului S/248/2016.

Astfel, se consideră că soluția instanței de fond este nelegală, deoarece prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3473/14.07.2020 nu s-a dispus anularea acestui act administrativ pe motive de nelegalitate, ci prin raportare la faptul că la data concursului erau aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr. 665/2008.

Contrar celor menționate de către recurenți prin recursul formulat, prind decizia nr. 3473/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a anulat Ordinul S/248/2016 în considerarea faptului că era nelegal, adică încălca legea, mai exact, fusese emis în mod nelegal în baza Ordinului MAI nr. 177/2016 și nu fusese urmată procedura de concurs în baza Ordinului MAI nr. 665/2008, adică cu încălcarea principiului neretroactivității legii.

Repunerea părților în situația anterioară emiterii acestui ordin realizată de către instanța supremă a fost analizată și de către instanța de fond, arătând că din cauza acestui ordin, nu a putut fi finalizată procedura de concurs prevăzută de Ordinul MAI nr. 665/2008 de ocupare a funcției de subofițer tehnic principal în cadrul biroului de resurse umane, iar reclamanta, deși a fost candidatul declarat admis nu a putut fi numită în funcție, fiind privată de drepturile salariale acestei funcții pagina nr. 19 par. 3. Înalta Curte a repus părțile în situația anterioară și a respins ca prematură cererea subsemnatei de obligare a ISU Olt la validarea concursului la acel moment tocmai pentru că procedura prevăzută de Ordinul MAI nr. 665/2008 nu era finalizată.

Mai este util a reține, cu privire la momentul de la care se nasc aceste drepturi, recurenții invocând critici care contravin chiar dezlegărilor date de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare din prezenta cauză, respectiv decizia nr. 3678/29.06.2023.

Această hotărâre care are autoritate de lucru judecat, dezlegările date sunt obligatorii nu doar pentru instanța de trimitere (în speță instanța de fond) dar și pentru părți, stabilindu-se clar că nu s-a împlinit termenul de prescripție al dreptului de a pretinde aceste despăgubiri în considerarea faptului că data de la care intimata -reclamantă aș fi putut lua cunoștință de prejudiciul creat este data la care în mod definitiv actul a fost anulat, respectiv la data de 14.07.2020, când prin decizia nr. 3473/2020 s-a anulat Ordinul S/248/2016.

Prin urmare, instanța de rejudecare trebuia să respecte această dezlegare, nefiindu-i îngăduit a trage o altă concluzie, căci se opuneau prevederile art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Din aceleași rațiuni, în privința cuantumului acestui prejudiciu, instanța a stabilit corect că prejudiciul material suferit de aceasta este reprezentat de diferența dintre contravaloarea drepturilor salariale aferente funcției de subofițer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane de care aceasta ar fi beneficiat în perioada 29.10.2017 - 14.08.2020 și drepturile salariale aferente postului de personal contractual ocupat de care a beneficiat în această perioadă, acesta fiind prejudiciul material direct și cert al emiterii Ordinului nr. S/248/22.12.2016 ce a blocat procedura finalizării concursului.

În susținerea acestor motive de recurs nu se arată în concret în ce modalitate instanța anterioară a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale ci se susține că instanța de fond a obligat în mod greșit recurenții pârâți să achite reclamantei prejudiciul material rezultat din emiterea nelegală a ordinului nr. S/248/2016.

Or, legat de acest aspect, instanța de fond a reținut în mod corect ca sunt îndeplinite toate aceste condiții, pentru a fi antrenată răspunderea administrativ-patrimonială.

Prin decizia civilă nr. 3473/14.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis acțiunea reclamantei A. și a dispus anularea Ordinului nr. S/248/22.12.2016 prin care a fost invalidat concursul la care a participat reclamanta, stabilindu-se astfel nelegalitatea acestui ordin.

Urmare a emiterii acestui act administrativ nelegal nu s-a putut finaliza procedura concursului de ocupare a funcției de subofițer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane, iar reclamanta deși a fost candidatul declarat admis nu a putut fi numită în funcție, fiind privată de drepturile salariale aferente acestei funcții.

Cu privire la criticile privind cererea de obligare a ISU Olt la validarea concursului si emiterea dispoziției de încadrare în funcția publică

Nu poate fi considerat întemeiat nici motivul de recurs prin care se afirmă încălcarea de către curtea de fond a dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.

S-a susținut că reclamanta avea dreptul de a fi încadrată în funcția de subofițer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane cel mai târziu la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de alt. 38 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, înlăturând refuzul justificat al ISU Olt de a emite actul administrativ de încadrare a reclamantei, atât timp cât concursul s-a desfășurat cu nerespectarea prevederilor legale arătate pe larg în cuprinsul notei - raport 3074849 din data de 22.10.2020.

Instanța de fond a analizat toată procedura de concurs reglementată de Ordinul MAI nr. 665/2008, și a indicat clar, concret și concis toate etapele de concurs reglementate de prevederile art. 34, art. 35, art. 32 alin. (1) din Anexa 2 la Ordinul MAI 665/2008, art. 31 din Anexa 2 la Ordinul MAI 665/2008, și art. 38, din analiza cărora a concluzionat că procedura de concurs parcurge mai multe etape și se finalizează prin emiterea actului administrativ, respectiv a ordinului/dispoziției de încadrare de către organul competent și înștiințarea candidatului declarat admis la concurs.

Totodată, a luat în considerare și dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3678/29.06.2023 prin care s-a arătat că în urma soluționării definitive a dosarului Tribunalului Olt nr. 1813/104/2020, instanța de fond avea obligația de a ține cont și de puterea lucrului judecat a soluției pronunțate în acest dosar care se opune părților din prezenta cauză și care atestă că măsurile dispuse prin Nota Raport nr. x/22.10.2020 au fost duse la îndeplinire și efectele s-au produs, verificarea legalității pe calea acțiunii în anulare fiind dusă la îndeplinire prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, care împiedică inițierea unui nou demers procesual în baza aceleiași note raport.

Contrar celor afirmate de către recurenți, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3678/2023 că Nota Raport nr. x/22.10.2020 și-a încetat pe deplin efectele din momentul sesizării de către recurent a instanței de contencios administrativ în cadrul dosarului nr. x/2020, unde a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 24.11.2016 privind consemnarea rezultatelor finale obținute de către candidați la concursul din data de 23 noiembrie 2016 și anularea tabelului din aceeași dată cu rezultatele finale obținute la concurs de către candidați.

Având în vedere considerentele astfel reținute, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursurilor promovate împotriva sentinței nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum această cale de atac a fost susținută prin motivele analizate în precedent.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 451 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune obligarea recurenților-pârâți la a-i plăti recurentei-reclamante suma de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (fila x ds recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursurile formulate de recurenții-pârâți Inspectoratul pentru Situații de Urgență Matei Basarab al Județului Olt și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență împotriva sentinței nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții-pârâți Inspectoratul pentru Situații de Urgență Matei Basarab al Județului Olt și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la plata sumei de 6.000 RON către recurenta-reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 9 octombrie 2024.