ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2329/2024

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13.03.2023 pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. x/2023, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Matei Basarab" Slatina și a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite în anul 2023 și contravaloarea cheltuielilor de transport pentru efectuarea concediului de odihnă, precum și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 285/30 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a admis excepția lipsei de obiect și s-a respins capătul principal al acțiunii privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul ISU "MATEI BASARAB", având ca obiect pretenții, ca rămas fără obiect.

S-au respins capetele accesorii de cerere, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul A., care a fost respins prin decizia civilă nr. 771/2024 din 26 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatului-pârât INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ "B." la 15.07.2024 .

La 31.07.2024, intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-reclamant la 14.08.2024, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunțate în apel, într-un conflict de muncă, prin care reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale aferente perioadei în care a fost angajat al intimatei-pârâte.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii", iar conform art. 274 din același act normativ, "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive".

Conform art. 275 din Legea nr. 53/2003, dispozițiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

În acest sens, se constată că legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în [...] conflictele de muncă și asigurări sociale [...]."

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Cum dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

În aceste condiții, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunțare, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 771/2024 din 26 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 771/2024 din 26 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2024.