ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2650/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă la 21.10.2022, reclamanta Direcția de Sănătate Olt l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 41.626 RON, reprezentând contravaloarea contribuțiilor sociale cuvenite până la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1470 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2379 din 21 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, s-a admis acțiunea privind pe reclamanta Direcția de Sănătate Publică Olt, în contradictoriu cu pârâtul A.. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 41.626 RON reprezentând contravaloarea contribuțiilor sociale datorate, aferente drepturilor salariale.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1002/2023 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale, apelul pârâtului a fost respins, ca nefondat și s-a luat act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, 7 și 8 C. proc. civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 22.06.2023, care nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă și de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Astfel, acțiunea, introdusă pe rolul instanțelor la 21.10.2022, are ca obiect obligarea pârâtului la plata contribuțiilor sociale aferente drepturilor salariale obținute de acesta de la angajator prin sentința nr. 19/16.01.2019, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018, fiind dedus judecății un litigiu de muncă.

Dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Or, instanța supremă constată că recurentul nu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în condițiile legii, in limine litis, în fața primei instanțe, respectiv a Tribunalului Olt, secția I civilă, prin urmare fiind decăzut din invocarea acestei excepții direct în recurs. Pe cale de consecință, calificarea acțiunii ca fiind un conflict de muncă, prin încheierea din 15 decembrie 2022 a Tribunalului Olt, secția I civilă, se opune prezentei instanțe de recurs cu autoritate de lucru judecat.

De altfel, și în situația în care cererea în restituire sume plătite necuvenit funcționarului public, în condițiile art. 499 alin. b din Partea a IV-a a O.U.G. nr. 57/2019, ar fi fost soluționată de instanța de contencios administrativ, decizia de față nu era susceptibilă a fi atacată cu recurs în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest condiții, instanța supremă reține că, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, iar dispozițiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

Așadar, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunțare, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 1002/2023 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 1002/2023 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2023.