ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 79/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 1 aprilie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Olt, a solicitat anularea Notificării nr. x/11.03.2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt, prin care s-a dispus rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice cu nr. x, începând cu data de 11 martie 2019, până la soluționarea litigiului de fond, înregistrat pe rolul Tribunalului Olt. Pe cale de consecință, a solicitat obligarea pârâtei să respecte contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice cu nr. x/27.04.2018, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 25 aprilie 2019, reclamanta a depus completare la cererea de chemare în judecată prin care arată că înțelege să solicite și anularea Deciziei nr. 1/2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt și a raportului de control nr. x/11.03.2019 încheiat de Casa de Asigurări de Sănătate Olt.

Prin sentința nr. 427/2019 din 13 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Olt, astfel cum a fost modificată, în parte.

A fost anulată decizia nr. 1/2019 emisă de președintele-director general al CAS Olt, fiind respinse celelalte capete ale acțiunii, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței nr. 427/2019 din 13 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT au declarat apel.

Prin decizia nr. 142/2020 din 26 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT împotriva sentinței nr. 427/2019 din 13 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT au declarat recurs.

Recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin recursul formulat, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6, 5 și 8 C. proc. civ., într-o primă teză: admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce privește soluția de respingere a apelului formulat de reclamantă, trimiterea cauzei instanței de apel, în vederea rejudecării apelului formulat de reclamantă, iar în cea de a doua teză: admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce privește soluția de respingere a apelului formulat de reclamantă, în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă și schimbarea în parte a sentinței de fond, cu consecința admiterii în tot a cereri de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține că decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în ceea ce privește soluția de respingere a apelului formulat de reclamantă, întrucât aceasta nu respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind expuse considerentele de fapt și de drept pentru care au condus la respingerea apelului formulat de reclamantă.

De asemenea, se arată că decizia atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât aprecierile instanței de apel, cu referire la apelul formulat de reclamantă, nu au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere că se face trimitere și se reține valoarea probatorie a multiplelor sesizări adresate reclamantei pentru remedierea deficiențelor de personal și aparatură medicală sesizate pârâtei atât de către angajați, cât și de furnizorii reclamantei.

Or, prin invocarea mai multor presupuse nerespectări ale prevederilor contractuale, altele decât cele care au făcut obiectul controlului și care ar fi fost constatate de către echipa de control și care ar fi făcut obiectul raportului de control nr. x/11.03.2019 încheiat de Casa de Asigurări de Sănătate Olt, hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde motive străine de natura cauzei.

Tot în cadrul acestui motiv de casare, se susține că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât pe de o parte, prin încheierea de ședință din 19 mai 2020, instanța de apel a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu martorii B., C. și D., iar pe de altă parte, în considerentele deciziei atacate, instanța de apel a apreciat că între acești martori și reclamantă ar exista legături de interese în sensul art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și, că era necesar acordul expres al pârâtei pentru audierea acestora, motiv pentru care recurenta apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde motive contradictorii.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține că prin decizia pronunțată, Curtea de Apel Craiova a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv dispozițiile art. 22 C. proc. civ. coroborat cu art. 13, alin. (3) și art. 315 C. proc. civ., având în vedere că instanța de apel nu a manifestat rol activ și nu a insistat în aflarea adevărului, respingând proba testimonială solicitată de către reclamantă, cu motivarea că înscrisurile depuse sunt suficiente pentru conturarea fără echivoc a situației de fapt deduse judecății.

În acest context, se arată că încălcarea dreptului la un proces echitabil este cu atât mai mult dovedită cu cât, instanța de apel respingând și înlăturând toate probele solicitate de reclamantă a apreciat ca fiind nedovedite unele raporturi juridice de muncă necontestate de părți, a făcut trimitere la constatări faptice ale echipei de control care nu au fost materializate, în realitate, în nici unul dintre înscrisurile întocmite de echipa de control, fiind complet inexistente și eronate.

Tot în același context, se critică aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 315 alin. (2) din același Cod, atunci când a considerat că martorii propuși de reclamantă nu pot fi audiați decât cu acordul expres al pârâtei, fiind exact persoanele a căror lipsă ar fi fost constatată la sediul clinicii și în raporturi de serviciu cu S.C. A. S.R.L..

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că prin decizia pronunțată, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1549-1550 din C. civ., atunci când a apreciat că sancțiunea rezilierii contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice cu nr. x/27.04.2018 este justificată, deoarece ar fi existat o neexecutare a obligațiilor contractuale de către reclamantă.

În acest sens, se arată că aspectele relatate de echipa de control din cadrul CAS Olt, prin nota de constatare nr. x/05.03.2019 sunt nereale, deoarece la data de 4 martie 2019 la sediul S.C. A. S.R.L., în intervalul orar invocat de echipa de control, respectiv 15

40

- 16

15

a fost prezent dl. chimist D., care își desfășura activitatea în laboratorul S.C. A. S.R.L., iar lipsa d-nei dr. B. a fost suplinită prin prezența domnului chimist D..

Astfel, S.C. A. S.R.L. a respectat dispozițiile art. 7 lit. ș) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice cu nr. x/27.04.2018, neimpunându-se aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 15 alin. (1) lit. h) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate.

Într-o altă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1549-1550 din C. civ., coroborat cu art. 1070 și art. 15 din C. civ., atunci când a apreciat justificată măsura rezilierii contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice cu nr. x/27.04.2018

În acest sens, se arată că S.C. A. S.R.L. a respectat dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. h) și ale art. 7 lit. ș) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicala de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice cu nr. x/27.04.2018, având angajat un medic și un chimist la data efectuării controlului.

În aceste condiții, recurenta susține că măsura rezilierii de către pârâtă a contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice cu nr. x/27.04.2018, începând cu data de 11.03,2019, dispusă prin Notificarea nr. x/11.03.2019 emisă de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT este una nelegală și netemeinică, întrucât pârâta și-a exercitat drepturile contractuale într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT.

Prin recursul formulat, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT a solicitat, în temeiul art. 483-488 din Legea nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ. admiterea recursului și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 427/2019 din 13 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Olt referitor la celelalte capete ele cerere, admiterea ca fiind legală și temeinică Notificarea nr. 6490/11.03.20X9, Decizia nr. 1/2019, emisă de președintele-director general al CAS Olt, Raportul de control nr. x/11.03.2019, rezilierea contractului C. pen. nr. 11/27.04.2018 și respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că Decizia nr. 1/2019 este temeinică și legală, fiind emisă de către președintele-director general al CAS Olt și semnată de reprezentantul legal și de persoana ce deținea calitatea de funcționar public cu atribuții în ceea ce privește legalitatea actelor emise, având în vedere prevederile art. 298 din Legea nr. 95/2006.

În acest context, recurenta consideră că actul putea fi semnat de consilierul juridic al instituției având în vedere atribuțiile din cadrul art. 20 din Regulamentul de organizare și funcționare al CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT - Activitățile și operațiunile specifice care se desfășoară la nivelul Compartimentului Juridic, contencios administrativ.

În continuare, recurenta face o amplă descriere a situației de fapt, concluzionând în final cu solicitarea admiterii recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 26 octombrie 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, pe cale de excepție constatarea nulității recursului, întrucât motivele invocate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum și respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, la 27 octombrie 2020, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin răspunsul la întâmpinarea reclamantei, depus la 13 noiembrie 2020, recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT a solicitat înlăturarea susținerilor ca fiind nefondate și admiterea recursului său.

De asemenea, prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei, depus la 16 noiembrie 2020, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea susținerilor ca fiind nefondate și admiterea recursului său.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora, în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, în măsura în care rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecații a fost examinată în mod efectiv.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute, întrucât instanța de apel și-a expus într-o manieră clară și convingătoare argumentația de fapt și de drept, raționamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluției de respingere a apelului reclamantei și de menținere a hotărârii instanței de fond.

Or, în speță, se reține că decizia recurată corespunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Aceasta, deoarece instanța de control judiciar a expus, într-o manieră clară, precisă și concisă argumentele avute în vedere pentru a fundamenta în fapt și în drept concluzia adoptată, astfel că nu se poate reține critica recurentei-reclamante, potrivit căreia, decizia atacată ar fi nemotivată, ar conține motive contradictorii și ar cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât aprecierile instanței de apel fac trimitere și rețin valoarea probatorie a multiplelor sesizări adresate reclamantei pentru remedierea deficiențelor de personal și aparatură medicală sesizate pârâtei atât de către angajați, cât și de furnizorii reclamantei, care nu au făcut obiectul controlului de către echipa de control a Casei de Asigurări de Sănătate Olt.

Această critică este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât instanța de apel a apreciat că situația de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanța de fond este corectă, realizându-se o apreciere în ansamblu a întregului probatoriu administrat, fiind precizat în mod expres și corect motivul pentru care nu a acordat pertinență probatorie înscrisurilor indicate de reclamantă, acestea fiind în contradicție, pe de o parte, cu înseși susținerile acesteia din cuprinsul cererii de apel referitoare la lipsa efectivă din clinică a medicului de laborator la momentul efectuării controlului, și, pe de altă parte, cu restul probatoriului administrat, respectiv înscrisurile depuse înaintea instanței de fond.

Așadar critica recurentei, potrivit căreia, decizia atacată ar conține motive contradictorii nu poate fi reținută, în condițiile în care din înscrisurile prezentate rezultau sesizările privind remedierea deficiențelor de personal și aparatură medicală sesizate pârâtei atât de către angajați, cât și de furnizorii reclamantei, au fost apreciate de către instanța de apel ca fiind prezentarea unui mod defectuos al reclamantei de derulare a raporturilor contractuale dintre părți.

În ceea ce privește critica referitoare la motivele contradictorii, recurenta susține că prin încheierea de ședință din 19 mai 2020, instanța de apel a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu martorii B., C. și D., iar în considerentele deciziei atacate s-a apreciat că între acești martori și reclamantă ar exista legături de interese în sensul art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., fiind necesar acordul expres al pârâtei pentru audierea acestora, motiv pentru care recurenta apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde motive contradictorii.

Sub acest aspect al administrării probei testimoniale, se apreciază că în mod corect instanța de apel a menținut concluzia primei instanțe, atât timp cât înscrisurile depuse erau suficiente pentru conturarea fără echivoc a situației de fapt deduse judecății, în condițiile în care persoanele propuse ca martori erau exact persoanele a căror lipsă de la sediul clinicii în timpul programului de lucru a determinat constatările din cuprinsul raportului de control și sancțiunea rezilierii contractului de furnizare servicii medicale încheiat între părți.

În acest context se constată nefondată critica privind nelegala aplicare a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., în condițiile în care această critică vizează aspecte de netemeinicie a deciziei atacate, iar nu de nelegalitate.

Se constată, așadar, că a fost respectată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României), cu referire la noțiunea de proces echitabil, care presupune ca o instanță internă să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, susținerile părților fiind examinate de către instanță, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

Se constată, așadar, că în cauză, instanța de apel a respectat exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivarea hotărârii cuprinzând în considerentele sale, în raport și cu criticile invocate în apel, analiza tuturor aspectelor de nelegalitate invocate, motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată de instanță, astfel că nu se poate susține cu temei că este vorba de nemotivarea hotărârii, sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, cum susține recurenta.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv dispozițiile art. 22 C. proc. civ. coroborat cu art. 13, alin. (3) și art. 315 C. proc. civ., având în vedere că instanța de apel nu a manifestat rol activ și nu a insistat în aflarea adevărului, respingând proba testimonială solicitată de către reclamantă, cu motivarea că înscrisurile depuse sunt suficiente pentru conturarea fără echivoc a situației de fapt deduse judecății.

Totodată, se critică aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 315 alin. (2) din același Cod, atunci când a considerat că martorii propuși de reclamantă nu pot fi audiați decât cu acordul expres al pârâtei, fiind exact persoanele a căror lipsă ar fi fost constatată la sediul clinicii și în raporturi de serviciu cu S.C. A. S.R.L..

În ceea ce privește critica referitoare la rolul activ al judecătorului, Înalta Curte subliniază faptul că întreaga activitate judiciară are ca finalitate stabilirea adevărului și recunoașterea dreptului încălcat sau contestat.

Articolul 22 alin. (2) C. proc. civ., vizează cu deosebire principiul adevărului. În scopul aflării adevărului, judecătorul are îndatorirea de a stărui "prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".

Rolul activ al judecătorului nu exclude obligațiile ce revin părților în materie de probațiune. De aceea, nu este întâmplător faptul că textul se referă in terminis la îndatorirea judecătorului de a "preveni" orice greșeală privind aflarea adevărului. Cu alte cuvinte, legea nu impune judecătorului sarcina de a produce probe. El poate dispune totuși administrarea dovezilor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. O atare prerogativă trebuie exercitată în același scop al stabilirii adevărului.

Prin hotărârea recurată, Înalta Curte constată că nu s-a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, instanța de apel răspunzând tuturor criticilor aduse prin motivele de apel hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu au invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului, iar aspectele privind proba testimonială nu constituie o critică ce ar putea fi circumscrisă motivului de casare invocat, ci celui prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., la care de altfel s-a și răspuns.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta susține că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1549-1550 din C. civ., atunci când a apreciat că sancțiunea rezilierii contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice cu nr. x/27.04.2018 este justificată, deoarece ar fi existat o neexecutare a obligațiilor contractuale de către reclamantă și, că aspectele relatate de echipa de control din cadrul CAS Olt, prin nota de constatare nr. x/05.03.2019 sunt nereale, deoarece în intervalul orar invocat de echipa de control a fost prezent dl. chimist D., care își desfășura activitatea în laboratorul reclamantei, iar lipsa d-nei dr. B. a fost suplinită prin prezența domnului chimist D..

Conform art. 7 lit. ș) din contract, reclamanta era obligată să asigure prezența unui medic cu specialitatea medicină de laborator sau biolog, chimist, biochimist cu grad de specialist în fiecare laborator de analize medicale, pe toată durata programului de lucru declarat și prevăzut în contractul încheiat cu casa de asigurări de sănătate, iar potrivit art. 15 din același contract, acesta urma să fie reziliat de drept printr-o notificare scrisă a casei de asigurări de sănătate, emisă în termen de maxim 5 zile calendaristice de la data constatării anumitor situații, printre care și nerespectarea obligației prevăzută la art. 7 lit. ș) din contract.

Așadar, absența unui medic de laborator, biolog, chimist, biochimist cu grad de specialist în fiecare laborator de analize medicale, pe toată durata programului de lucru declarat și prevăzut în contractul încheiat cu casa de asigurări de sănătate a reprezentat un caz de reziliere de drept a contractului, fără alte formalități, iar din raportul de control întocmit de reprezentanții reclamantei rezultă că în intervalul orar invocat de echipa de control nu a fost identificat la sediul reclamantei nici un specialist din cei enumerați la art. 7 lit. ș) din contract. Se observă

În acest context, se reține că dispozițiile art. 15 și 7 lit. ș) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice nr. C. pen. 11/27. 04.2018 instituie sancțiunea rezilierii de drept a contractului urmare a săvârșirii culpabile a faptei prevăzute la art. 7 lit. ș), astfel încât nu se poate susține că aplicând o sancțiune instituită de drept, conform clauzelor contractuale, pârâta și-ar fi exercitat abuziv drepturile sale și ar fi dat dovadă de rea-credință.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin recursul formulat, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT a invocat dispozițiile art. 483-488 din Legea nr. 134/2010 susținând că Decizia nr. 1/2019 este temeinică și legală, fiind emisă de către președintele-director general al CAS Olt și semnată de reprezentantul legal și de persoana ce deținea calitatea de funcționar public cu atribuții în ceea ce privește legalitatea actelor emise, având în vedere prevederile art. 298 din Legea nr. 95/2006.

În acest sens, se constată că, critica evocată prin cererea de recurs poate fi încadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât se invocă încălcarea de către instanța de apel a unor normele de drept material, respectiv prevederile art. 298 din Legea nr. 95/2006.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește critica, potrivit căreia, în mod nelegal instanța de apel ar fi menținut hotărârea primei instanțe, prin care s-a dispus anularea Deciziei nr. 1/2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt, se constată că aceasta este nefondată.

Aceasta deoarece, instanța de apel a reținut, în mod corect, că Decizia nr. 1/2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt este nelegală, întrucât a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 5.2.3.7 și art. 5.2.3.8 din Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5.2.3.7 din normele evocate, contestațiile se soluționează, la nivelul entității care a efectuat controlul, de către o comisie de soluționare a contestațiilor constituită prin ordin/decizie a președintelui CNAS/președintelui-director general al casei de asigurări de sănătate.

De asemenea, potrivit art. 5.2.3.8 din aceleași norme, Comisia de soluționare a contestațiilor se constituie din personalul DGMCA/structurilor teritoriale de control, cu participarea experților cooptați din alte structuri ale CNAS/caselor de asigurări de sănătate, cu aprobarea președintelui CNAS/președintelui-director general al casei de asigurări de sănătate.

Or, din Decizia nr. 1/2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt, care poartă semnătura Președintelui-Director General al CAS Olt, rezultă că, în realitate contestația formulată de S.C. A. S.R.L. a fost soluționată de acesta, și nu de o comisie de soluționare a contestațiilor, așa cum impun Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, argumentele recurentei, care citează dispozițiile art. 298 din Legea nr. 95/2006 sau din regulamentul de organizare și funcționare al Casei de Asigurări de Sănătate Olt nu sunt de natură a infirma concluzia instanțelor de judecată, deoarece nici unul dintre textele citate nu stabilește competența Președintelui-Director General al CAS Olt sau a consilierului juridic pentru a soluționa contestația formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva raportului de control nr. x/11.03.2019 încheiat de Casa de Asigurări de Sănătate Olt.

Așadar, în acest context, sunt pe deplin aplicabile Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu consecința nelegalității Deciziei nr. 1/2019 a Casei de Asigurări de Sănătate Olt .

Prin urmare, ca susținerile dezvoltate de recurente să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

În cazul de față, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT împotriva deciziei nr. 142/2020 din 26 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT împotriva deciziei nr. 142/2020 din 26 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.